Regalitatea egipteanã mânuia armele foarte serios
Membrii elitelor din Egiptul Antic, incluzându-l şi pe faraon, foloseau sãbiile, pumnalele şi securile decorate mai degrabã în bãtãlie sau la execuţia personalã a prizonierilor decât în scopuri ceremoniale, conform ultimelor cercetãri.
Armele erau utilizate în epoca bronzului, o perioadã de acum 5000 pâna la 3000 de ani în urmã când civilizaţia era la apogeu, dupã afirmaţiile egiptologului Daniel Boatright de la Colegiul Isle of Wight din Regatul Unit. “Descoperirea este ciudatã ţinând cont de imensa literaturã care practic susţine ideea cã armele erau întrebuinţate în ritualuri şi niciodatã în bãtãlie”, declarã Boatright pentru LiveScience. Se ştie cã regalitatea participã la luptã. Prinţul Andrew şi prinţul Harry au luat parte la rãzboiul din Insulele Falkland, respectiv Afganistan. “Nu vãd de ce nu s-ar fi putut întâmpla la fel acum 4000 sau 5000 de ani”, spune el. Totuşi Boatright atenţoneazã cã armele puteau fi folosite şi la sacrificii animale.
Dovezi subtile
Boatright a analizat 125 de arme din epoca bronzului, cuprinzând sãbii, pumnale, securi, vârfuri de sãgeţi şi suliţe. De asemenea a revizuit rapoartele asupra a încã 350 de obiecte din aceeaşi perioadã. Multe artefacte au fost sustrase din morminte şi situri arheologice acum mai bine de 100 de ani şi în cele din urmã achiziţionate de muzee şi colecţionari în secolul al 19-lea şi la începutul secolului al 20-lea. “Existã puţine dovezi care sã sugereze cã ar aparţine unor oameni de rând”, susţine profesorul. “O parte din ele chiar au fost puse în legãturã cu mormintele din acropola tebanã, deci şi cu Valea Regilor”. El s-a folosit de microscopie şi alte analize de laborator pentru a cãuta dovezi ale întrebuinţãrii armelor. “Partea amuzantã a întregului proces este cã majoritatea dispuneau de o capacitate de întrebuinţare. Sunt extrem de puţine cele care par sã fie associate unui context ornamental au pur ritual”, spune Boatright.
Nu numai cã puteau fi folosite în rãzboi, dar se pare cã jumãtate din cele 125 de arme prezintã urme de uzurã. Unele dintre ele, cum ar fi un topor cu un semn de loviturã, sunt evidente, în vreme ce altele precum o crestãturã a lamei sunt mai subtile. Dovezile sugereazã participarea la rãzboi a elitei egiptene şi execuţia personalã a prizonierilor. “Cred cã existã argument în favoarea acestui fapt. Dacã participau efectiv sau doar stãteau la margine, rãmâne de vãzut”, spune Boatright.
Rãzbunarea unui faraon?
Un artefact interesant pe care l-a studiat este un pumnal de bronz despre care arheologii cred cã a aparţinut faraonului Kamose. Probabil a fost folosit pentru a rãzbuna moartea tatãlui sãu, Sekenenra Tao al II-lea. Mumia a fost descoperitã de egiptologul Gaston Maspero în 1886. Când a desfãşurat mumia, a aflat cã regale murise din cauza unor lovituri multiple de secure. “Nu se ştie exact dacã a murit în luptã sau a fost victima unui complot, înfãţişarea mumiei aratã însã cã a murit de o moarte violentã când avea vreo 40 de ani. Doi sau trei oameni, fie asasini, fie soldaţi, trebuie sã-l fi înconjurat şi executat înainte ca vreun ajutor sã îi fie disponibil”, scrie Maspero în volumul al IV-lea din cartea sa apãrutã în 1901:“Istoria Egiptului, Chaldeei, Siriei, Babilonului şi Asiriei”.
Sekenenra Tao al II-lea a trãit acum 3500 de ani, într-o vreme când Egiptul era în bunã parte controlat de hiksoşi, popor asiatic care într-un final l-a ucis. Fiul regelui, Kamose, i-a preluat cauza, luptând împotriva lor.
“Este un pumnal destul de lung, aproape ca o sabie”, spune Boatright. La examinarea sa a descoperit urme de crestãturi şi crãpãturi pe lamã, dovadã cã arma fusese folositã. “Poate sã fi fost utilizatã de cãtre Kamose pentru a ataca pe cineva, sau doar în scopuri cotidiene”. Datã fiind violenţa din timpul lui Kamose, Boatright crede cã este posibil sã fi îndreptat pumnalul împotriva cuiva pentru a rãzbuna moartea tatãlui sãu. “Este chiar foarte probabil, dacã ne gândim la stadiul în care fusese gãsit tatãl sãu;corpul lui Sekenenra Tao era complet zdrobit”, crede Boatright.
Cercetarea a fost prezentatã anul trecut la al treilea congres anual de egiptologie din Marea Britanie, la University College din Londra. Un articol pe aceastã temã s-a publicat şi în revista de specialitate Archaeological Review din Cambridge.
Sursa:livescience.com
