Războaiele nu pot fi închise în cărţile de istorie

O glumă bazată, însă, pe realităţi triste spunea că iarna ne ia mereu prin surprindere. De fiecare dată, frigul și zăpada veneau pe nepregătite, ca niște accidente climatice, cu care nu ne mai întâlniserăm niciodată și cu care nu știam cum să procedăm. La fel cu deschiderea școlilor, fiecare septembrie găsindu-ne nepregătiţi și discutând etern despre celebrele toalete din fundul curţii.

La fel se întâmplă cu secetele verii care usucă pământul și pârjolesc culturile, dar, cel puţin, ne dau ocazia să dezbatem în fiecare an chestiunea inepuizabilă a irigaţiilor, ca și cum aflăm atunci, pentru prima oară, că există și așa ceva pe lume.

Iarna asta vine cu surprize mai rele ca oricând. Și nu numai pentru noi. Europa, în întregul ei, a aflat cu surprindere că nu e bine să te dai pe mâna unui singur furnizor de energie. Rusia a tăiat gazul, considerând că are la dispoziţie o armă prea bună pentru a nu o folosi, pe lângă cele clasice, utilizate pe scară largă în Ucraina.

Lideri politici, analiști și strategi au stabilit cu treizeci de ani în urmă, după încheierea Războiului Rece, că epoca păcii și prosperităţii va dura la nesfârșit și că Europa nu se va mai confrunta niciodată cu un război major înăuntrul continentului.

Aceeași gândire izvorâse și la sfârșitul Primului Război Mondial. Conflagraţia absurdă ale cărei cauze nici astăzi nu sunt cu adevărat înţelese trebuia să fie ultima, tocmai din cauza monstruozităţii ei. Al Doilea Război Mondial a izbucnit două decenii mai târziu şi a fost încă şi mai monstruos decât primul.

Poate europenilor le este greu să înţeleagă că s-au hrănit cu iluzii în ultimele trei decenii și că au făcut greșeli renunţând să se mai preocupe de propria securitate, până când războiul din Ucraina ne-a luat pe nepregătite.

Noi, în România, ne putem gândi ce bine ar fi fost să avem acum pornită exploatarea gazelor din Marea Neagră la capacitate maximă. Putea să fie o realitate cu potenţial decisiv în asigurarea siguranţei energetice, nu numai a României.

Singurul aspect pozitiv ar fi că acum putem spune că suntem păţiţi, nu numai noi, dar și la nivel european. Știm că gazul poate să nu mai vină pe ţeavă, că grâul poate să nu mai ajungă la destinaţie, că nu e adevărat că războiul se întâlnește doar în cărţile de istorie.

Articolul a fost publicat în numărul 248 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 septembrie - 14 octombrie, și în format digital pe platforma paydemic.