Rădăcinile revoluţiei sexuale în America anilor ’60

Pelvisul lui Elvis a fost cenzurat în toate cele trei apariţii ale regelui rock&roll în emisiunea lui Ed Sulliven, lăsându-i trunchiul distorsionat pe ecranul televizorului. Însă senzualitatea ochilor, buzelor şi versurilor sale erau inconfundabile, iar cenzurarea pelvisului scotea în evidenţă partea ce se dorea a fi ascunsă. Similar era zâmbetul ostentativ al lui Mick Jagger când fredona versurile cântecutului “Let’s spend some time together” în timpul aceleaşi emisiuni din 1967. Mare parte din audienţă ştia că de fapt versurile vroiau să spună “ Let’s spend the night together” şi restul au înţeles rapid mesajul.

Sexul era invocat de tineret în mod activ şi utilizat nu doar pentru plăcere, dar şi ca sursă de putere într-o nouă formă de politică culturală care a zguduit naţiunea americană. Cei care s-au implicat în ”revoluţia tinerilor” ştiau prea bine că lupta pentru viitorul Americii nu va avea loc în structurile politice electorale, ci pe câmpul semnificaţiilor culturale. Sexul era doar un instrument al unei revoluţii mai mult politice. 

Scriitori, artişti şi muzicieni s-au implicat în cultura protestului. Printre cei mai influenţi cântăreţi de folk se numărau Bob Dylan şi Joan Baez. Melodia lui Dylan ”The Times They Are a-changin’ ”a devenit imnul protestului. Mişcarea hippie îşi are şi ea rădăcinile în anii ’60. John Lennon şi Yoko Ono au petrecut, în martie 1969, şapte zile în pat în apartamentul prezidenţial de la Hotelul Amsterdam Hilton, protestând împotriva ”războiului şi a violenţei din lume”. The Rolling Stones erau pe val în anii ‘60 iar festivalul Woodstock, denumit de tinerii activişti ”Trei zile de pace şi muzică”a atras peste 450.000 de fani pe o păşune din Sullivan County între 15 şi 18 august 1969.  Creedence Clearwater Revival, The Who sau Jimmy Hendrix erau idolii tinerilor.

Ceea ce astăzi numim revoluţie sexuală a luat naştere din tensiunile dintre viaţa publică şi cea privată, din comportamentele private şi regulile publice care trebuia să guverneze aceste comportamente. Oamenii întreţineau relaţii sexuale în afara căsătoriei, dar foarte puţini recunoşteau acest lucru în public. Femeile tinere şi uneori bărbaţii despre care se afla că ar avea relaţii sexuale în afara căsătoriei erau exmatriculaţi din şcoli sau facultăţi iar homosexualii riscau să fie băgaţi în închisoare.

Puţine episoade demonstrează mai bine tensiunile legate de sexualiate în America la jumătatea deceniului decât furoarea care s-a iscat din cauza publicării unor studii colective despre comportamentului sexual, cunoscute sub numele de ”Kinsey Reports”. Raportul social ştiinţific”Sexual Behaviour in the Human Male” (1948) a vândut peste un sfert de million de copii până în 1953. Volumul despre bărbaţi era controversat, dar cel despre femei era conform caracterizării făcute de revista ”Look” şi mai controversat. Kinsey a descoperit că 50% dintre femeile supuse acestui studiu ar fi făcut sex premarital (deşi aproximnativ 89 % erau împotriva acestor raporturi sexuale, din ”motive morale”) iar 61% din bărbaţii cu facultate şi 84% din bărbaţii cu studii liceale au întreţinut şi ei relaţii în afara căsătoriei.

Mulţi oameni au privit cu mult scepticism studiile lui Kinsey şi au considerat un adevărat pericol publicarea acestui studiu. Demonstrând distanţa dintre cultura declarată şi cultura ascunsă, Kinsey a subminat un set de reguli prestabilite. ”Chicago Tribune” l-a numit pe Kinsey ”o ameninţare pentru societate”, revista ”Time” şi-a avertizat cititorii asupra atitudinii imorale iar ”Ladies’s Home Journal” a publicat un articol în care se scria:”Comportamentele din acest studiu nu trebuie interpretate ca justificări morale sau sociale pentru actele individuale.”

Revoluţia sexuală a luat fiinţă în anii 1960 din aceste tensiuni, dar până la acel moment nimic nu era revoluţionar, ci doar progresiv. Nu istoricii au catalogat aceste schimbări ca ”revoluţie sexuală”, ci oamenii din acele vremuri, cei care au participat şi au urmărit ce se întâmpla în timpul decadei. Au numit-o aşa cu mult timp înainte ca ceea ce este cu adevărat revoluţionar să se nască-înainte de ”Gay Liberation Movement”-mişcarea de eliberare a homosexualilor de la sfârşitul anului 1969, mişcarea feministă sau cartea lui Alex Comfort ”The Joy of Sex”(1972). Termenul de ”revoluţie sexuală” a intrat în uz în 1963, mai devreme decât s-ar crede.

Pentru a înţelege acestă mişcare, trebuie să acordăm importanţă etichetei pe care oamenii i-au pus-o. Revoluţiile sunt momente de pericol. Important este că o metaforă despre revoluţie a dat curs unui suite de schimbări care vor avea loc în societatea americană. Schimbările în valorile sexuale şi în comportamentul americanilor ar fi putut fi catalogate ca fiind evolutive. Dacă privim istoric, nu este uşor să răspundem la întrebarea dacă revoluţia sexuală a fost sau nu într-adevăr revoluţionară. Revoluţia sexuală nu a fost o singură mişcare, ci un set de mişcări interconectate.  Revoluţia a inclus mai multe grupuri care au schimbat societatea americană:mişcarea feministă, mişcarea pentru drepturile civile, mişcarea hippie şi alte mişcări politice-toate sunt componente importante care au facilitat această schimbare.

În continuare voi descrie trei dintre cele mai importante trăsături ale revoluţiei sexuale, originile lor istorice, continuitatea şi rupturile survenite. De-a lungul secolului XX, pe parcursul anilor 1920, 1940 şi 1960 s-a produs o sexualizare în cultura americană. Imaginile care făceau apel la sexualitate au devenit din ce în ce mai prezente în viaţa de zi cu zi iar reprezentarea sexului era utilizată cu mare efect într-o piaţă care oferea americanilor satisfacţie prin consum. Aceste reprezentări s-au dezvoltat în mod gradual şi nu au provocat rolul tradiţional al sexualităţii sau rolul bărbaţilor şi femeilor în cadrul societăţii. Sexualizarea culturii este ilustrată prin apariţia revistelor ”Playboy” şi ”Cosmo”.

În anii 1960 şi pe parcursul următoarei decade, un număr mare de tineri începeau să trăiască împreună, fără beneficiile căsătoriei. În timp ce sexul era parte a unei relaţii (şi probabil o componentă mult mai importantă decât majoritatea oamenilor vroiau să recunoască), puţini se raportau la concepte precum ”plăcere” sau ”free love”, în schimb foloseau cuvinte ca ”familie”, ”sinceritate” sau ”implicare”. Pentru revoluţionari, semnificative sunt eforturile studenţilor de la Universitatea din Kansas de a întemeia un cămin mixt.

Ultimele două caracteristici au mai mult de-a face cu tineretul şi asta este semnificativ. Schimbările care au avut loc în comportamentele sexuale ale anilor şaizeci au fost experimentate şi definite ca revoluţionare în mare parte pentru că erau strâns legate de tineri. Tinerii americani, potrivit mass-media erau în plină revoltă. Însă, revoluţia sexuală nu s-a limitat doar la tineri, iar sexul era doar o parte din revendicările revoluţionare ale tinerilor.

Îmbinarea dintre gurvernarea liberală, prosperitatea economică și teama reprezentată de anihiarea nucleară au diferențiat anii ’60 de alte decade anterioare iar liberalismul se bucura de o largă răspândire, ceea ce a ajutat facilitarea climatului în care s-a afirmat revoluția culturală. Lyndon Johnson a fost primul președinte care a aprobat măsurile anticoncepționale, un factor foarte important în schimbarea atitudinii cu privire la sexualitate în anii ’60.

Un film care captează spiritul anilor ’60 este ”Alfie”, bazat pe piesa de teatru a lui Bill Naughton, apărut în 1955 în regia lui Lewis Gilbert. Un alt film cult al anilor șaizeci este filmul regizorului Alain Resnais, ”Last Year in Marienbad”.

Totuşi, cea mai importantă decadă a revoluţiei au fost anii ’70, când evoluţiile din anii 1960 au făcut front comun cu mişcarea homosexualilor, mişcarea feministă şi aserţiunile importanţei diferenţelor culturale în America. Însă, dacă ne concentrăm pe anii de început ai revoluţiei sexuale, putem observa ideologiile sexuale şi comportamentele care au făcut posibilă această revoluţie.