Primul r─âzboi mondial? Istoria conflictului dintre Fran╚Ťa ╚Öi Marea Britanie de la mijlocul secolului al XVIII lea  jpeg

Primul r─âzboi mondial? Istoria conflictului dintre Fran╚Ťa ╚Öi Marea Britanie de la mijlocul secolului al XVIII-lea

Pelicula Ultimul Mohican ├«╚Öi impresioneaz─â spectatorii prin ac╚Ťiunea sa cu iz romantic desf─â╚Öurat─â ├«ntr-un decor spectaculos. Dimensiunile panoramei ├«╚Ťi taie respira╚Ťia ╚Öi atenueaz─â fundalul violen╚Ťelor pe care cu greu le mai po╚Ťi plasa ├«ntr-un anume timp istoric. Percep╚Ťia cu care ne-au format manualele ├«n copil─ârie este aceea a unui episod dramatic decupat dintr-o cronologie milenar─â ea ├«ns─â╚Öi dramatic─â. Ne-ar fi destul de greu s─â credem c─â ac╚Ťiunea filmului este de fapt o secven╚Ť─â din Primul R─âzboi Mondial!

Ne-am obi╚Önuit s─â credem c─â secolul al XX-lea de╚Ťine monopolul conflagra╚Ťiilor planetare. Primul conflict planetar ├«n sensul actual al ├«n╚Ťelegerii a fost cel dintre Fran╚Ťa ╚Öi Marea Britanie desf─â╚Öurat la mijlocul secolului al XVIII-lea, situat cu aproxima╚Ťie ├«ntre anii 1743-1763. Este drept, conflicte care au zguduit Eurasia existaser─â dinainte: r─âzboaiele greco-persane; expedi╚Ťia oriental─â a lui Alexandru Macedon; marile invazii ale popoarelor migratoare de la sf├ór╚Öitul Antichit─â╚Ťii; campaniile de cucerire ale lui Genghis-Han ╚Öi ale succesorilor s─âi. Dar de abia cu apari╚Ťia imperiilor coloniale europene c├ómpurile de opera╚Ťiuni ale r─âzboaielor de miz─â vor fi coextensive ca ├«ntindere cu suprafa╚Ťa mapamondului.

Cadrul general

Nu putem ├«n╚Ťelege pe deplin un episod specific din istoria modern─â a Europei dac─â nu avem ├«n minte tabloul general ├«n care acesta se situeaz─â. Lumea occidental─â de ast─âzi este rezultatul cumulativ al unor cauze care ├«╚Öi au originea ├«n perioada renascentist─â. Prefacerile de natur─â religioas─â, economic─â, demografic─â ╚Öi tehnic─â se vor traduce la nivelul rela╚Ťiilor interna╚Ťionale printr-o anumit─â distribu╚Ťie a raporturilor de for╚Ť─â.

Tratatul de pace de la Westfalia (1648) care pecetluie╚Öte R─âzboiul de Treizeci de ani elimin─â luptele religioase ├«nlocuindu-le cu o balan╚Ť─â a puterii motivat─â prin ra╚Ťiunea de stat. Centralizarea monarhiilor medievale ╚Öi r─âsp├óndirea capitalismului rudimentar vor impulsiona na╚Öterea imperiilor coloniale extinse ├«n urma unor ac╚Ťiuni de cucerire succesive derulate p├ón─â ├«n secolul al XX-lea. ├Äncep├ónd cu acest moment ritmul civiliza╚Ťiilor de pe celelalte continente va fi racordat la mersul civiliza╚Ťiei vest-europene.


Tratatului de la Westfalia jpg jpeg

Participan╚Ťii la semnarea Tratatului de la Westfalia

Orice eveniment major petrecut ├«n vreuna dintre marile metropole de pe B─âtr├ónul continent va reverbera pe ├«ntinsul posesiunilor coloniale de╚Ťinute de c─âtre acestea. Caruselul succesiunii diferi╚Ťilor hegemoni (Spania, Portugalia, Olanda, Fran╚Ťa, Anglia) va creiona treptat un nou mediu interna╚Ťional ╚Öi va contribui la consolidarea unei con╚Ötiin╚Ťe planetare care a f─âcut posibil procesul globaliz─ârii din vremurile prezente. Din cuprinsul acestei rame putem decupa rela╚Ťia tensionat─â dintre cele dou─â aspirante la coroana lumii ├«n secolul al XVIII-lea.

Economia spa╚Ťiului nu permite prezentarea biografiei violente care a caracterizat raportul dintre cele dou─â popoare ╚Öi, mai t├órziu, na╚Ťiuni. Disputele dintre ele s-au ├«ntins de-a lungul secolelor ├«n reprise de mai multe decade. Istoricul poate vedea dou─â R─âzboaie anglo-franceze de c├óte o sut─â de ani: unul ├«n 1337-1454 iar cel─âlalt ├«ntre domnia lui Ludovic XIV ╚Öi Congresul de la Viena din 1815. Paul Kennedy num─âr─â ╚Öapte mari r─âzboaie anglo-franceze ├«n r─âstimpul dintre 1689-18151. Ceea ce am convenit s─â numim primul r─âzboi mondial reprezint─â apexul intensit─â╚Ťii acestei rivalit─â╚Ťi.

Concertul european al secolului al XVIII-lea

Harta Europei postwestfalice se ├«nf─â╚Ťi╚Öa ca o constela╚Ťie de aproximativ ╚Öapte mari puteri (Anglia, Fran╚Ťa, Spania, Portugalia, Prusia, Austria ╚Öi Rusia) ╚Öi de o serie de entit─â╚Ťi de calibru modest.

- Anglia ╚Öi Fran╚Ťa, separate prin canalul M├ónecii au ├«mp─ârt─â╚Öit o istorie apropiat─â din momentul cuceririi normande care a legat cele dou─â regate medievale printr-o serie de interese dinastice, religioase, economice de multe ori rezolvate prin apelul la for╚Ť─â. Dup─â 1588 marina britanic─â ├«╚Öi ├«ncepe expansiunea dup─â ├«nfr├óngerea Marii Armade spaniole. Fran╚Ťa, de╚Öi avea ambi╚Ťii asem─ân─âtoare se afla ├«n urma rivalei sale din punct de vedere al dezvolt─ârii economice ╚Öi eficien╚Ťei administrative.

- Spania ╚Öi Portugalia, odat─â v├órful de lance al expansiunii coloniale intraser─â ├«ntr-un proces lent de declin dup─â domniile lui Carol Quintul ╚Öi al fiului s─âu Filip al II-lea. Cu toate c─â mai de╚Ťineau vaste imperii exotice ├«n Americi for╚Ťa lor p─âlise ╚Öi ele se ├«ndreptau spre statutul de puteri de rang secund.

- Spa╚Ťiul german fusese devastat de r─âzboiul de 30 de ani (1618-1648). Din dou─â milioane de locuin╚Ťe mai r─âm─âseser─â ├«n picioare doar 700 de mii2. Pe ruinele uria╚Öului cu picioare de lut ce devenise Imperiul german, se ridicau o puzderie de mici forma╚Ťiuni succesoare. Dintre ele dou─â se luptau pentru coroana teutonic─â: Austria ╚Öi Prusia. Devenit regat ├«n 1688, Prusia ajunsese o for╚Ť─â de anvergur─â prin str─âdaniile regelui Frederic Wilhelm. Fiul s─âu, Frederic al II-lea cel Mare avea s─â transforme acest tezaur poten╚Ťial ├«ntr-o buturug─â care s─â r─âstoarne stabilimentul.

- ├Än septentrionul ├«nghe╚Ťat, Suedia pierduse imperiul s─âu baltic ├«n urma r─âzboaielor nes─âbuite ale lui Carol al XII-lea.

- Prin pacea de la Nystadt (1721), Rusia Romanovilor, ├«nving─âtoarea Suediei, se statornicea ca o constant─â ├«n luarea marilor decizii. Revolu╚Ťia lui Petru I orientase ├«n mod ireversibil cursul politic ╚Öi civiliza╚Ťional al ╚Ť─ârii sale spre vest.

- Al─âturi de ace╚Öti protagoni╚Öti mai exista o serie de mici puteri care, departe de a fi un cor indefinit de figuran╚Ťi puteau influen╚Ťa ecua╚Ťia (Ungaria; o Polonie ╚Öubrezit─â; Saxonia; Hanovra; ╚Ü─ârile Rom├óne; Irlanda etc).

Spre deosebire de conflagra╚Ťiile planetare ale secolului al XX-lea, acest prim r─âzboi mondial nu a presupus o constitu╚Ťie permanent─â a alian╚Ťelor pe parcursul ostilit─â╚Ťilor. ├Än jurul celor doi protagoni╚Öti, restul actorilor se pozi╚Ťionau prin alian╚Ťe temporare ghidate de conjuncturi efemere. Balan╚Ťa de putere a acelor timpuri avea o dinamic─â uimitoare care nu ├«ng─âduia prieteni de lung─â durat─â ci doar interese ├«n numele c─ârora partenerii nu r─âm├óneau aceea╚Öi.

├Än alt─â ordine de idei trebuie observat c─â marile puteri erau fie state continentale cu interese practic nelimitate, extinse la scar─â mondial─â ╚Öi puteri terestre cu interese limitate, regionale care nu avea, cel pu╚Ťin atunci, disponibilitatea de a se a angaja ├«ntr-o aventur─â colonial─â. Dac─â metropolele atlantice: Spania, Portugalia, Anglia ╚Öi Fran╚Ťa aveau ca teren de manevr─â oceanul, alte monarhii erau animate de c├ó╚Ötiguri teritoriale apropiate.

Prusia, ├«n dorin╚Ťa de prestigiu c─âuta suprema╚Ťia ├«n spa╚Ťiul german ├«n dauna Austriei habsburgice. Austria la r├óndul ei ├«ncerca s─â ╚Ťin─â ├«n ╚Öah Prusia ╚Öi ├«╚Öi canalizase ambi╚Ťiile hegemonice spre r─âs─ârit, adic─â spre regatul Poloniei ╚Öi spre Peninsula Balcanic─â ╚Öi ╚Ü─ârile Rom├óne pe care dorea s─â le smulg─â ocupantului otoman; Rusia, de╚Öi teritoriul s─âu o ├«ndrept─â╚Ťea s─â viseze la un imperiu eurasiatic nu se putea impune cu u╚Öurin╚Ť─â ├«n fa╚Ťa statelor europene mai populate ╚Öi mai evoluate dec├ót ea. Trebuia deci s─â se ├«n╚Ťeleag─â at├ót cu Prusia c├ót ╚Öi cu Austria ├«n privin╚Ťa amput─ârii Poloniei ╚Öi cu cea din urm─â ├«n rela╚Ťia cu Poarta.

├Än ceea ce ne prive╚Öte cuplurile rivale, acestea erau dou─â: cel franco-britanic ╚Öi cel pruso-austriac. De╚Öi la prima vedere se p─ârea c─â existau mai multe tipuri de rivalit─â╚Ťi, permut─ârile actorilor au creat p├ón─â la urm─â un tot unitar. ├Äntr-o societate interna╚Ťional─â unde alian╚Ťele ╚Öi rivalit─â╚Ťile se schimb─â continuu apare ├«ncet-├«ncet o anumit─â stereotipie de comportament a unit─â╚Ťilor componente ale sistemului. Fiecare ajunge s─â fie afectat de ac╚Ťiunile celorlal╚Ťi. ├Än noianul de episoade se deosebesc trei mari teatre de opera╚Ťiuni: unul european ╚Öi dou─â extra-europene, ├«n Canada ╚Öi India.

Frontul european

Timp de dou─â decenii dup─â moartea lui Ludovic al XIV-lea (1714) marile puteri s-au aflat ├«ntr-o perioad─â de relativ─â acalmie. Animozit─â╚Ťile care ├«nc─â mocneau aveau un caracter periferic ╚Öi nu erau de natur─â s─â perturbe echilibrul. De abia efortul monarhiei prusace a inaugurat pe plan militar secolul XVIII.

Ambi╚Ťia t├ón─ârului rege Frederic al II-lea (foto jos) alimentat─â de nevoia de resurse a ╚Ť─ârii sale l-au determinat s─â plonjeze ├«ntr-o serie de r─âzboaie generalizate dintre care cele mai importante au fost R─âzboiul pentru succesiune la tronul Austriei ╚Öi R─âzboiul de ╚śapte ani. Dac─â Prusia a fost factorul catalizator, Fran╚Ťa a reprezentat cureaua de transmisie ├«ntruc├ót implicarea ei a hot─âr├ót ╚Öi implicarea Angliei ├«n afacerile continentale.


Friedrich II jpg jpeg

R─âzboiul de Succesiune (1740 - 1748)

La moartea ├«mp─âratului austriac Carol al VI-lea (20 octombrie 1740), Frederic al II-lea, profit├ónd de lipsa de experien╚Ť─â a fiicei acestuia, Maria Tereza, a invadat provincia Silezia. Imediat s-au coalizat al─âturi de el cancelariile Spaniei, Fran╚Ťei, Bavariei ╚Öi Saxoniei. Anglia ├«nclin─â balan╚Ťa al─âtur├óndu-se Austriei. Geniul s─âu militar ╚Öi calitatea armatelor sale ├«l ajut─â pe Frederic s─â c├ó╚Ötige o serie de victorii str─âlucite (Mollwitz - aprilie 1741, Choutusitz - mai 1742, Hohenfriedburg - iunie 1745 ╚Öi Soor - septembrie 1745).

Pacea se ├«ncheie la Aix-la-Chapelle (1748) f─âr─â modific─âri teritoriale semnificative, excep╚Ťie f─âc├ónd Silezia care r─âm├óne ├«n posesia Berlinului. Pauza a fost folosit─â de marile puteri pentru a exploata diferite posibilit─â╚Ťi diplomatice. ├Än anii 1755 - 1756 se produce ceea ce s-a ├«ncet─â╚Ťenit drept ÔÇ×revolu╚Ťia diplomatic─âÔÇŁ3 ├«ntruc├ót c─âr╚Ťile s-au re├«mp─âr╚Ťit4 odat─â cu schimbarea loialit─â╚Ťilor.

R─âzboiul de ╚śapte ani (1756-1763)

De teama ├«ncheierii unei efemere alian╚Ťe ruso-engleze ├«n 1755 care l-ar fi putut ├«ncercui, Frederic ├«ncheie un 1756 tratatul de la Westminster cu Marea Britanie. Drept r─âspuns Fran╚Ťa ╚Öi Austria perfecteaz─â o alian╚Ť─â prin tratatul de la Versailles. Mutarea de deschidere o face tot Prusia care atac─â Saxonia b─ânuit─â ├«n mod nejustificat de inten╚Ťii agresive ├«n august 1756.

Alian╚Ťele se pun ├«n mi╚Öcare ├«n scurt timp ╚Öi criza se generalizeaz─â. Frederic al II-lea, supranumit cel Mare, ├«╚Öi exemplific─â talentul tactic ├«nc─â odat─â ├«ntr-o serie de triumfuri dar f─âr─â rezultat ├«n economia luptelor (Rossbach - 5 noiembrie 1757, Leuthen - 5 decembrie 1757 ╚Öi Zorndorf - 25 august 1758). Nu se poate spune c─â Prusia ar fi c├ó╚Ötigat R─âzboiul de ╚śapte ani ci doar c─â nu a pierdut ╚Öi a sc─âpat de un dezastru prin urechile acului.

Pacea dintre Rusia ╚Öi Prusia se ├«ncheie prin tratatul de la Huberstburg (15 februarie 1763) la o s─âpt─âm├ón─â de la Tratatul de la Paris dintre Anglia ╚Öi Fran╚Ťa. Nici acest conflict nu a schimbat statusquo-ul continental. Cele dou─â reprize combative ilustreaz─â fizionomia strategiei de secol al XVIII-lea ├«n care rezultatele se succed ca notele pe portative, cu sui╚Öuri ╚Öi cobor├ó╚Öuri f─âr─â deznod─âminte clare ci doar cu distrugeri materiale ╚Öi hemoragie de vie╚Ťi omene╚Öti.

Trebuie spus c─â ├«n cadrul teatrului continental Marea Britanie ╚Öi Fran╚Ťa nu s-au luptat direct aproape de loc, Anglia cel pu╚Ťin folosindu-se interpu╚Öi. O excep╚Ťie ar fi victoria englez─â de la Dettingten (1743) ├«n care un suveran englez, George al II-lea s-a aflat pentru ultima oar─â personal ├«n fruntea unei armate5.

Frontul din America

Americile au reprezentat obstacolul material pe care geografia l-a pus stavil─â eternului ideal european de a cuceri Orientul ╚Öi de a se bucura de bog─â╚Ťiile Indiei. Lumea nou─â a devenit ea ├«ns─â╚Öi purt─âtoarea idealului unui nou ├«nceput pentru civiliza╚Ťia care ├«╚Öi dorea paradisul. Dac─â America de Sud a intrat ├«n posesia coroanelor iberice, conquista Nordului a avut o componen╚Ť─â mult mai plural─â - englezi, francezi ╚Öi olandezi disput├óndu-╚Öi posibilit─â╚Ťile de exploatare ╚Öi explorare a necunoscutelor vastit─â╚Ťi.

At├ót ├«n viitoarea SUA c├ót ╚Öi ├«n Canada primele a╚Öez─âri europene permanente dateaz─â din secolul al XVI-lea pentru a se maturiza ├«n cele urm─âtoare. Quebecul este ├«nfiin╚Ťat de Samuel de Champlain ├«n 1608, iar Montrealul ├«n 1742 de Pierre de Maisoneuve. Coloniile engleze se bucurau de o mult mai larg─â libertate ca beneficiare ale principiului britanic al neinterven╚Ťionismului ╚Öi autoguvern─ârii. Coloniile franceze s-au aflat sub dirijismul statului. Cu toate acestea, evolu╚Ťia demografic─â din Canada se cifra ├«n 1750 la 60.000 de suflete, cu mult sub efectivele popula╚Ťiei amerobritanice de c├óteva sute de mii de cet─â╚Ťeni6.

Coloniile nord-americane au participat la luptele conflictelor metropolelor lor ├«n secolele al XVII-lea ╚Öi al XVIII-lea. A╚Öa cum ├«n Vechea Lume cele dou─â mari protagoniste antrenau rivalit─â╚Ťile locale ╚Öi c─âutau s─â le integreze ├«n propria viziune asupra balan╚Ťei de putere, tot astfel coloni╚Ötii din America de Nord foloseau triburile indiene b─â╚Ötina╚Öe ├«n cadrul manevrelor militare. ├Än urma P─âcii de la Utrecht (1713) Fran╚Ťa ceda Angliei Golful Hudson, Insula Terra Nova ╚Öi Acadia.


Tratatul de la Utrecht jpg jpeg

Europa dup─â Pacea de la Utrecht (1713)

Ced─ârile amenin╚Ťau serios supravie╚Ťuirea economic─â a Noii Fran╚Ťe. Profit├ónd de r─âgazul P─âcii de treizeci de ani (1713-1740)7 canadienii vor folosi pauza pentru a fortifica a╚Öez─ârile cele mai importante: Louisburg, Montreal, Quebec. ├Än timpul R─âzboiului de Succesiune la tronul austriac din Europa (1740 - 1748) la care englezii nu au participat dec├ót ├«ncep├ónd cu 1744, luptele de relativ slab─â intensitate s-au concentrat ├«n jurul lacului Champlain.

Englezii au reu╚Öit cucerirea Louisburgului care a fost ├«ns─â retrocedat c─âtre (Noua) Fran╚Ťa ├«n 1748. Lupta final─â a venit odat─â cu R─âzboiul Septenat (1756-1763) peste care s-a suprapus ceea ce anumi╚Ťi istorici din Quebec numesc R─âzboiul de Cucerire (1754-1763). Miza principal─â o constituia valea r├óului Ohio, regiune ╚Ťintit─â cu ardoare de ambele tabere. Marile ofensive ├«ncep odat─â cu 1756 c├ónd comandantul ╚Öef al trupelor franceze din Canada a repurtat o serie de triumfuri pe lacul Ontario, Carillon ╚Öi ├«n zona lacului Champlain.

Dar, ├«ncep├ónd cu anul 1758, guvernul William Pitt se decise s─â duc─â opera╚Ťiunile cu mai mult─â hot─âr├óre ╚Öi trimite ├«nt─âriri ├«n frunte cu cei mai capabili ofi╚Ťeri. Pitt organizeaz─â trei corpuri principale de armat─â: generalii Wolfe ╚Öi Amherst urmau s─â atace Sf├óntul Lauren╚Ťiu ╚Öi Quebecul; Abercromby trebuia sa fixeze lacul George ╚Öi s─â se ├«ndrepte ulterior tot spre Quebec; Forbes avea drumul trasat spre Ohio ╚Öi Fort Duquesne8. ├Än 1758 Louisburgul se pred─â.

Un an mai t├órziu, ├«n septembrie se pred─â ╚Öi Quebecul dup─â o ciocnire aprig─âpe C├ómpul lui Abraham. ├Än urma luptelor Montcalm este ucis iar deznod─âm├óntul pe continentul american ├«l oglinde╚Öte pe cel din Europa. Guvernatorul Noii Fran╚Ťe, Pierre de Rigaud de Vaudreuil-Cavagnial, se vede obligat s─â capituleze pe 8 septembrie 1760.

Frontul din India

Depozitar al unei spiritualit─â╚Ťi mai vechi dec├ót cea a Eladei, subcontinentul hindus a fascinat mereu prin comorile sale inepuizabile ╚Öi exotice. Tot la ├«nceputul veacului al XVIII-lea, dup─â moartea lui Aurangzeb, Imperiul Mogul, cea mai mare for╚Ť─â a subcontinentului intr─â ├«ntr-un proces de declin pronun╚Ťat. Din trunchiul marelui imperiu se autonomizeaz─â o serie de noi regate aflate ├«nc─â ├«ntr-o dependen╚Ť─â formal─â fa╚Ť─â de acesta. Fenomenul seam─ân─â ├«ntruc├ótva cu situa╚Ťia statelor CSI, din exspa╚Ťiul sovietic: de╚Öi independente continu─â s─â graviteze ├«n sfera de influen╚Ť─â a Rusiei, entitatea cea mai viguroas─â. Istoricul Macauly descria situa╚Ťia:

ÔÇ×Societatea era ├«n haos. ├Än cursul unei singure genera╚Ťii sute de dinastii au ap─ârut, au ├«nflorit, dec─âzut, au fost nimicite, au fost uitateÔÇŁ9.

Primele vase comerciale europene au ├«nceput s─â soseasc─â ├«n secolul al XV-lea. Portughezii, ├«nlocui╚Ťi ulterior de danezi (mai pu╚Ťin importan╚Ťi), olandezi, englezi ╚Öi, din 1664 de francezi au profitat de oportunit─â╚Ťile noii pie╚Ťe asiatice. Domnia lui William de Orania pe tronul britanic a impulsionat colaborarea companiilor comerciale anglo-olandeze. Astfel c─â ├«n prima jum─âtate a secolului al XVIII-lea rivalitatea fusese redus─â la doi termeni.

Sunetul r─âzboiului din Europa se extinde ╚Öi inflameaz─â teatrul oriental. Ostilit─â╚Ťile din India ├«ntre cele dou─â metropole ├«ncep ├«n 1743. De╚Öi acestea urmeaz─â ├«n principiu cursul r─âzboiului de pe vechiul continent exist─â un defazaj ├«ntruc├ót distan╚Ťa confer─â un mare grad de libertate fa╚Ť─â de ordinele primite de la centru. Francezilor le apar╚Ťine gambitul de deschidere. Joseph Francois Dupleix, guvernatorul din Pondichery, centrul comercial al posesiunilor franceze de pe subcontinent, abil diplomat dublat de un tactician eficient atac─â cu ajutorul marinei franceze Madrasul, cea mai important─â posesiune englezeasc─â ╚Öi ├«l cucere╚Öte pe 10 septembrie 1746.

├Än ciuda acestui succes se vede obligat s─â-l schimbe pentru capul Insulei Bretton din Terra Nova ├«n urma tratatului de la Aix-la-Chapelle (1748). Tot ├«n acest an, conduc─âtorii a dou─â regate indiene de pe coast─â, Hyderabad ╚Öi Carnatic mor ╚Öi las─â tronurile vacante. Englezii ╚Öi francezii deopotriv─â se gr─âbesc s─â sus╚Ťin─â diferi╚Ťi pretenden╚Ťi. Ini╚Ťial victoria p─ârea s─â fie de partea lui Dupleix. Candidatul englezilor pentru tronul din Hyderabad murise iar Chanda Sahib, preferatul francez pentru tronul Carnaticului atac─â ╚Öi ├«i asediaz─â pe englezi la Trichonopoly.

Prezen╚Ťa de spirit a unui personaj care va face legend─â ├«n aceast─â odisee: c─âpitanul de doar 26 de ani Robert Clive lanseaz─â un contraatac ╚Öi captureaz─â Arcotul, capitala lui Chanda Sahib. Din acest moment francezii pierd partida iar Parisul, lipsit de viziune, conform mai multor opinii ├«l recheam─â pe Dupleix (1753) care se ├«ntoarce acas─â ├«n dizgra╚Ťie10. R─âzboiul re├«ncepe oficial odat─â cu cel dintre metropole.

Marile lupte ├«n India se reiau in 1758 dar Clive reu╚Öe╚Öte s─â-l ├«nfr├óng─â pe noul comandant francez, Lally-Tollendal ╚Öi s─â sting─â influen╚Ťa francez─â ├«n India. Dup─â c─âderea Pondicherry-ului urmeaz─â cucerirea ╚Öi celorlalte plasamente comerciale de la Jinji ╚Öi Mahe. Tot Clive, ├«n b─ât─âlia de la Plassey (23 iunie 1757), l├óng─â Calcutta ├«l ├«nfr├ónge ├«n mod zdrobitor pe nababul din Bengal, Siraj bin Daulah. Triumful a fost v─âzut de istorici drept cuiul desp─âr╚Ťitor ce a favorizat penetrarea centrului subcontinentului de c─âtre expansionismul britanic11.

Pacea

Primul r─âzboi cu adev─ârat hiperbolic12, spre a utiliza un termen deal Raymond Aron, s-a ├«ncheiat prin tratatele de la Paris pentru Fran╚Ťa ╚Öi Anglia, iar pentru Prusia ╚Öi Austria prin pacea de la Huberstburg. Pacea de la Paris (10 februarie 1763) d─âdea Marii Britanii Canada, Saint ÔÇôVincent, Dominica, Tobago ╚Öi Senegal. Fran╚Ťa se obliga s─â evacueze Hanovra, Prusia ╚Öi s─â demilitarizeze portul Dunquerke.

Marea Britanie ├«i restituia Fran╚Ťei Belle-Isle, insulele Maria-Galanta, Guadalupe, Martinica, Santa Lucia, Saint Pierre ╚Öi Miquelon ╚Öi o serie de regiuni cu poten╚Ťial comercial din India dar f─âr─â ca aceasta s─â mai aib─â vreo influen╚Ť─â semnficativ─â ├«n zon─â. Fran╚Ťei i se d─âdea deasemenea dreptul de pescuit ├«n Terra Nova13.

În Europa tratatul de la Hubertsburg (15 februarie 1763) recunoștea posesiunea prusacă asupra Sileziei. Saxonia urma să fie redată principelui său moștenitor iar Frederic cel Mare se angaja să-l voteze pe fiul Mariei Tereza la alegerile pentru desemnarea unui nou împărat al Imperiului Romano-German14.

Semnifica╚Ťiile Primului R─âzboi Mondial

Tratatele de pace mai sus men╚Ťionate nu au avut nici pe departe proprietatea de a stinge energiile rivalit─â╚Ťilor care vor mai incendia continentul p├ón─â la Congresul de la Viena din 1815. Mut├ónd discu╚Ťia pe planul civiliza╚Ťiilor, deznod─âm├óntul acestei prime ├«ncle╚Öt─âri planetare a consfin╚Ťit suprema╚Ťia purpurei britanice ├«n detrimentul crinului galic condamnat, ├«n ciuda tuturor recursurilor Fran╚Ťei ├«n fa╚Ťa istoriei s─â joace rolul de second best.

Victoria Albionului a fost ├«ns─â una ciuntit─â. La c├ó╚Ťiva ani dup─â tratatul de la Paris, coloniile americane care ├«╚Öi ar─âtaser─â rezisten╚Ťa la a finan╚Ťa efortul de r─âzboi se vor revolta ╚Öi ├«╚Öi vor ob╚Ťine independen╚Ťa. Marea Britanie, conchidea Winston Churchill pierduse un imperiu ├«n Americi dar c├ó╚Ötigase altul ├«n India15.

Independen╚Ťa tinerei republici americane poate fi considerat primul episod al procesului decoloniz─ârii, continuat ├«n secolul al XIX-lea de independen╚Ťa republicilor latine fa╚Ť─â de Spania ╚Öi Portugalia iar ├«n secolul al XX-lea de ╚Ť─ârile Lumii a treia. Se anun╚Ťa ca un ecou vremea c├ónd Vechii Lumi i se va contesta succesiv sceptrul de c─âtre Noile Lumi aflate tot mai la periferia sistemului: SUA, Rusia ╚Öi ceea ce unii numesc ├«n zilele noastre ÔÇ×amenin╚Ťarea geam─ân─âÔÇŁ16 a Indiei ╚Öi Chinei.

Pe plan socio-economic ╚Öi demografic primul r─âzboi mondial prevestea conflictele planetare duse cu popula╚Ťii totale ╚Öi ├«mpotriva popula╚Ťiilor totale din secolul al XX-lea. Numai ├«n R─âzboiul de ╚śapte ani Rusia a pierdut 180.000 de oameni, iar Austria 300.00017, ├«n timp de Prusia lui Frederic a cunoscut 500.000 de cet─â╚Ťeni c─âzu╚Ťi, 60.000 de cai, 13.000 de gospod─ârii distruse, costul r─âzboiului ridic├óndu-se pentru monarhie la 140 de milioane de taleri, echivalentul veniturilor ob╚Ťinute prin taxe timp de dou─âzeci de ani18.

├Än ciuda distrugerilor provocate, num─ârul celor din activitatea militar─â propriu-zis─â ╚Öi a celor afecta╚Ťi de aceasta era redus ├«n compara╚Ťie cu ├«ntregul societ─â╚Ťilor beligerante. De abia secolul al XX-lea va fi cel care nu va mai face distinc╚Ťie ├«ntre solda╚Ťi ╚Öi civili, arat─â Hans Morgenthau19. Progresul tehnicii ne-a ar─âtat c─â gradul de confort ╚Öi cel al distrugerii au crescut exponen╚Ťial ├«n interiorul civiliza╚Ťiei umane.

R─âzboaiele ultimelor secole au tins s─â se extind─â tot mai mult pentru a cuprinde ├«ntreaga lume ╚Öi, odat─â cu ea ├«ntreaga specie. Putem constata ast─âzi c─â r─âzboaiele nu mai pot fi dec├ót mondiale. ╚śi ele trebuie s─â fie ├«n mod ironic mondiale tocmai pentru a prezerva pacea. Ast─âzi, un conflict, chiar redus sau benign treze╚Öte ├«ngrijorarea ╚Öi convoac─â interesul ├«ntregii comunit─â╚Ťi interna╚Ťionale. Numai solidaritatea tuturor con╚Ötiin╚Ťelor poate crea un civism global care s─â aplaneze crizele ╚Öi s─â edifice o lume ceva mai pa╚Önic─â.

Foto sus: Bătălia de la Plassey (stânga) și Bătălia de la Carillon

NOTE

1. Paul Kennedy, The rise and fall of the great powers, Fontana Press, USA, 1988, p.163
2. Manole Neagoe, Mari bătălii din istoria lumii, Editura Scrisul Românesc, Craiova, vol II, 1973, p.15
3. Ibidem. p.144 și Walter Oppenheim, Hasburgii și Hohenzolernii 1713-1786, All, București, 1998, p.72
4. Paul Kennedy, op.cit., p.144
5. Walter Oppenheim, op.cit, p.66
6. Paul-Andr├ę Linteau, Istoria Canadei, Editura Corint, Bucure╚Öti, 2000, p. 35
7. Ibidem, p. 41
8. Winston Churchill, The history of the English-speaking peoples, vol II, Cassel&Company, Ltd, London, 1956, p. 127
9. Anthony Read, David Fischer, The Proudest day- IndiaÔÇÖs long road to independence, PIMLICO, 1997, p.16
10. Mihai Marti╚Ö, De la Bharata la Ghandi, Editura ╚śtiin╚Ťific─â ╚Öi Enciclopedic─â, Bucure╚Öti, 1987, p.209
11. Ibidem, p.220
12. Raymond Aron, The century of total war, Doubleday&company, Inc. New York, 1954, p.214
13. Andr├ę Maurois, Istoria Angliei, Editura Orizonturi, Bucure╚Öti, p. 506
14. Walter Oppenheim, op.cit., p.84
15. Winston Churchill, op.cit., p.186
16. Ronald L. Tammen, The impact of Asia on world politics: China and India options for the United States, International Studies Review, vol.8, issue 4, December 2006, pp.563-581
17. Paul Kennedy, op.cit., p.149
18. Walter Oppenheim, op.cit., p.85
19. Hans J. Morgenthau, Politics among nations, Alfred A. Knopf, New York, 1973, pp.360-363.