Prăbușirea blocului „Carlton“, cel mai înalt imobil de locuinţe din Bucureștiulul interbelic
Prăbușirea blocului „Carlton”, în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, a fost un adevărat șoc pentru opinia publică. Situat în bulevardul Brătianu, colț cu strada Regală, blocul „Carlton” era un simbol al modernizării Capitalei, fiind considerat o minune inginerească a epocii.
Fusese proiectat cu structură portantă din beton armat, de arhitecții George Matei Cantacuzino și Vasile Arion, construcția fiind realizată de antrepriza fraților Karl și Leopold Schindl. Calculele structurii de beton armat ce conferea rezistența clădirii au fost efectuate de inginerul Franz Schüssler. Blocul „Carlton” avea 12 etaje, parter și două subsoluri, adăpostind 92 de apartamente, garsoniere și birouri, iar la subsol o mare sală de cinematograf.
„Violența mereu crescândă a cutremurului – scria ziarul «Universul» din 12 noiembrie 1940 – a făcut să se prăbușească întreaga clădire, cu un zgomot asurzitor. O parte din clădire, – etajele de sus, prăbușindu-se în bul[evardul] Brătianu, au rupt firele curentului electric, întreg iluminatul fiind întrerupt”.
Un martor ocular ce se afla pe bulevardul Bălcescu, colț cu strada Batiștei, relata că a văzut blocul „Carlton” balansându-se amenințător în toate sensurile. În fiecare secundă oscilațiile dezordonate se amplificau într-un mod alarmant. Când înclinarea laterală s-a accentuat peste măsură, partea superioară a turnului s-a desprins din structură, prăvălindu-se cu zgomot infernal pe caldarâm. Apoi blocul s-a turtit ca o armonică, etajele tasându-se unele în altele.
Operațiunea de salvare de la „Carlton”
Primul care a alertat despre tragedia de la „Carlton” a fost sergentul de pompieri Dumitru Bâcu, de la pichetul de alarmă al blocului, situat la mansardă. Trezit din somn de seism, acesta a scăpat ca prin minune și, deși a fost rănit de un zid care s-a prăbușit pe el, a reușit în cel mai scurt timp să alerteze postul de pompieri „Ferdinand”, după care şi-a pierdut cunoștința. Ulterior au fost alertate toate posturile de pompieri care au plecat la fața locului.
Ziarul „Universul” din 12 noiembrie 1940 relata: „Imediat după aceea au sosit autorităţile la faţa locului şi numeroase echipe de ajutor cu camioane, din trupele terestre şi de aviație. De asemenea, au venit imediat la faţa locului numeroase echipe de trupe germane, din geniu şi aeronautică, colaborând cu toții la opera de salvare. Au sosit la faţa locului domnii general Petrovicescu, ministrul Internelor; general Hansen din comandamentul Misiunii Germane în România; primar general I. G. Vântu; col. St. Zăvoianu, prefectul poliţiei Capitalei; d. procuror de serviciu; d. jude instructor Vintilă Bănescu; chestor col. Lupaşcu, comandantul corpului de pompieri militari; chestor Clonţa, şeful poliției judiciare din prefectura poliției Capitalei, numeroși ofițeri generali şi alții. Pe o ploaie măruntă, în întunericul care domnea, munca echipelor de salvare a fost foarte grea. Mașinile Salvării, ale Crucii Roșii şi ale serviciului sanitar așteptau în apropiere, sub presiune. «O targă!» răsună în noapte vocea puternică a cuiva şi imediat un trup zdrobit sau în care mai pâlpâia o licărire de viață era ridicat şi transportat la spitalul de urgență sau la Institutul Medico-Legal. Vestea îngrozitoare a prăbușirii imensului imobil s-a răspândit ca fulgerul din gură-n gură printre locuitorii cuprinși de panică. Spre a nu se stânjeni opera de ajutorare, circulația s-a întrerupt pe Bulevardul Brătianu, de la statuia lui Brătianu până la Muzeul Simu. Muncind din greu să înlăture molozul, zidăria şi blocurile de beton, pe care le tăiau cu aparate de oxigen, echipele de salvare au scos de sub dărâmături vreo douăzeci de cadavre. Mai mulţi răniţi au fost transportaţi la spitalul de urgenţă, din care şase au încetat din viaţă înainte de a li se putea da vreun ajutor. În subsolul blocului Carlton şi sub o scară de la parter au reuşit să se salveze mai mulţi locatari. Printr-o minune, telefoanele de acolo nefiind deranjate, ei au putut să comunice cu cei din afară. Se speră că cei prinşi acolo, vor putea fi salvaţi”.
În total, în momentul prăbușirii, în imobil erau aproximativ 200 de locatari, din care doar câțiva au putut fi salvați. Operațiunile de salvare au fost îngreunate și de un incendiu, care s-a declanșat la subsol, după un scurtcircuit, care a aprins rezervoarele de păcură pentru alimentarea caloriferelor. A doua zi, pe 11 noiembrie, peste oraș a căzut și prima zăpadă.
Pentru salvarea celor prinși sub ruine s-a încercat forarea unor puțuri verticale, dar s-a constatat că aerul care pătrundea în subsol alimenta incendiul. S-a încercat apoi săparea unor tuneluri dinspre strada Regală, „Baia Centrală” și „Sindicatele Viticole”, dar s-a dat de apă. Pe lângă pompieri, armată și legionari, la operațiunile de salvare s-au alăturat și soldații germani, care sosiseră în București cu Misiunea Militară Germană, la jumătatea lunii octombrie 1940.
Ulterior, pentru scoaterea victimelor de sub dărâmături au fost aduse mai multe echipe de mineri și ingineri din Valea Jiului. Până în seara zilei de 15 noiembrie 1940, din ruinele blocului „Carlton” au fost scoase 116 cadavre, multe dintre ele fiind mutilate și carbonizate de incendiul ce s-a declanșat de la rezervoarele de păcură ale imobilului.
Cum au scăpat câțiva dintre locuitorii blocului „Carlton”
În cele 96 de apartamente ale blocului „Carlton” locuiau aproximativ 226 de persoane. Întrucât cutremurul s-a produs noaptea, majoritatea locatarilor se aflau acasă. „Au fost, însă, și unii – nota ziarul «Universul» din 14 octombrie 1940 – care printr-un capriciu al soartei, au scăpat de la moarte sigură. Ei au lipsit noaptea de-acasă, fiind reținuți până târziu în cercul altor familii. Aceștia au avut, cum spune românul, o stea a norocului”.
Printre cei care au scăpat de la „moarte sigură” se afla și cunoscuta actriță Mia Apostolescu, din trupa de revistă a lui Constantin Tănase. După terminarea spectacolului a vrut să-și invite câteva prietene la o cafea, la apartamentul pe care îl deținea în blocul „Carlton”. Pe drum însă s-a răzgândit și a mers în vizită la o altă familie, unde a stat până la ora 3 și jumătate dimineața. Decizie inspirată, care i-a salvat viața. A doua zi când s-a întors acasă, blocul „se năruise ca o cutie de carton”.
Un alt caz fericit este al unui medic care locuia în același imobil. În acea noapte fatidică, la ora 1, a primit un telefon de la un prieten care îi era pacient pentru a-i prescrie o rețetă. Soția, care parcă presimțind dezastrul, l-a rugat să o ia cu el. Au mers amândoi și au zăbovit la pacientul insistent până după ora 3 dimineața, când cutremurul s-a produs.
Un alt actor care locuia la etajul II al imobilului a fost invitat la o familie de la etajul VII, unde l-a prins cutremurul. Din fericire, acea parte a blocului a suferit mai puțin cutremurului, actorul scăpând, ca prin minune, cu viață.
În mod miraculos, tot de la etajul VII al aceluiași imobil, a scăpat și Ion Radu, un tânăr de 17 ani care era ucenic croitor la un atelier de pe Lipscani. Meșterul la care lucra deținea și un mic atelier, improvizat într-un apartament al blocului „Carlton”, unde se executau costume și reparații vestimentare pentru actorii teatrului de revistă „Cărăbuș”. Cu câteva ore înainte de cutremur, tânărul ucenic, care locuia în zona Drumul Sării, l-a rugat pe meșter să-i permită să rămână peste noapte în atelier ca să calce costumele ce a doua zi trebuiau duse la teatru, iar apoi să se culce chiar pe masa de călcătorie. În clipa în care a început cutremurul, tânărul s-a trezit automat și, din reflex, a ieșit pe hol. Primul impuls a fost să fugă la lift. Pe coridor, toată lumea de la etaj fugea disperată. Cu câțiva pași înainte să ajungă la lift i s-a rupt pur și simplu filmul. S-a trezit după câteva zile din comă, direct la spital, cu lovituri puternice la cap și o gleznă fracturată. A aflat că a fost salvat de către pompieri după ce a stat nouă ore sub dărâmături. Era unul dintre cei nouă supraviețuitori scoși din ruinele blocului „Carlton”.
La fel de norocos a fost și cunoscutul scriitor și epigramist Păstorel Teodoreanu, care își închiriase o garsonieră în blocul „Carlton”. În cursul zilei de duminică urma să se mute, dar și-a amânat decizia cu încă o zi. Peste noapte, blocul s-a năruit, iar epigramistul a scăpat de la o moarte sigură.
Nu la fel de norocos a fost însă avocatul Virgil Stoenescu, care locuia în același imobil. În timpul cutremurului a reușit să fugă de la etaj, pe scări, până la subsolul blocului. A fost prins sub dărâmături, dar a fost scos în viață a doua zi, prin tunelul care a fost săpat pentru a comunica cu subsolul blocului. Avocatul s-a stins însă la scurt timp după ce a fost dus la spital, marcat de șocul seismului și de cele 16 ore cât a petrecut sub dărâmături, timp în care a auzit țipetele disperate ale celor care erau prinși între ruine.
Acest text este un fragment din articolul „Cele mai mari cutremure de pământ care au afectat spațiul românesc în secolele XV-XIX”, publicat în numărul 42 al revistei „Historia Special“, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 25 iunie 2023, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Ruinele blocului „Carlton”, fotografiate dinspre strada Regală (astăzi, Ion Câmpineanu)
