Pornind de la afirmațiile președintelui Trump - Este capitalismul dependent de combustibilii fosili?

Combustibilii fosili au stat la baza dezvoltării capitaliste încă din Revoluția Industrială. În ciuda avertismentelor omniprezente privind o catastrofă climatică iminentă, aceștia continuă să domine mixul energetic care alimentează economia globală. Combustibilii fosili cu densitate energetică ridicată – precum cărbunele, petrolul și gazele naturale – provin din materie organică fosilizată. Cu toate acestea, arderea lor eliberează cantități mari de dioxid de carbon, alimentând încălzirea globală la scară industrială.

De fapt, încă de la Revoluția Industrială, extracția și arderea combustibililor fosili au fost esențiale pentru dezvoltarea capitalismului ca sistem economic globalizat de producție și schimb. Dependența capitalismului de combustibilii fosili s-a consolidat devreme și a rămas profund înrădăcinată de atunci. În ciuda numeroaselor promisiuni guvernamentale și corporatiste privind atingerea emisiilor „net-zero” și tranziția treptată către energie regenerabilă, combustibilii fosili continuă să domine mixul energetic global, fără dovezi clare ale unei schimbări semnificative spre sustenabilitate.

Când a început ascensiunea capitalismului fosil?

Rolul energiei în politică – în special extracția și arderea combustibililor fosili – se află în centrul dezbaterilor despre schimbările climatice. Cu toate acestea, s-a acordat mult mai puțină atenție legăturii profunde dintre combustibilii fosili și capitalism. Încă de la începuturile sale, capitalismul a favorizat sursele de energie „stoc” precum cărbunele și petrolul, în detrimentul surselor de energie „flux” precum apa, vântul și energia solară. Această preferință energetică a modelat economia globală încă de la începutul industrializării (Malm, 2016).

În lucrarea Capitalul fosil (2016), Andreas Malm argumentează convingător că relația capitalismului cu combustibilii fosili nu a fost dictată de eficiența acestora, ci de dorința de a exercita un control mai mare asupra muncii. În timpul tranziției de la morile acționate de apă la mașinile cu abur alimentate cu cărbune în Marea Britanie industrială timpurie, proprietarii de fabrici nu căutau doar eficiență, ci și autonomie față de ritmurile naturii și de puterea de negociere a muncitorilor. Cărbunele le oferea capitaliștilor posibilitatea de a concentra producția în zone urbane, unde forța de muncă era abundentă și mai ușor de exploatat.

Implicarea argumentului lui Malm în politica contemporană privind schimbările climatice este că responsabilitatea crizei climatice ar trebui să fie deplasată de la consumatori către producători – mai precis, către capitaliști. Aceasta necesită o analiză mai amplă, dincolo de simpla concentrare pe „marii producători de petrol”, pentru a examina întregul sistem economic care transformă combustibilii fosili în resurse esențiale pentru infrastructurile industriale, transport și consum, ce compun economia globală (Huber, 2017).

Când a început consumul global de combustibili fosili?

Deși utilizarea combustibililor fosili datează din perioada Revoluției Industriale, amploarea și natura consumului acestora au evoluat dramatic în ultimii 200 de ani. Inițial, cărbunele a dominat consumul industrial de energie, alimentând locomotive cu aburi, fabrici și căi ferate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Sfârșitul secolului al XIX-lea a adus o alternativă mai versatilă și cu o densitate energetică mai mare – petrolul. Odată cu dezvoltarea motorului cu combustie internă, cererea de petrol a crescut rapid.

Până la mijlocul secolului XX, petrolul devenise principala sursă de energie la nivel global. În a doua jumătate a secolului XX, dezvoltarea conductelor de lungă distanță și progresele în tehnologia de lichefiere au transformat gazele naturale într-o sursă viabilă de energie fosilă. Deși are emisii de carbon mai scăzute decât cărbunele și petrolul, gazul natural este format în proporție de aproximativ 90% din metan – al doilea cel mai mare contributor la schimbările climatice globale după dioxidul de carbon.

În ciuda promisiunilor internaționale repetate de „tranziție” de la combustibilii fosili, formulate de guverne și în cadrul succesivelor Conferințe ONU privind Schimbările Climatice (COP), raportul Energy Institute (EI) din 2024 a relevat că, odată cu creșterea temperaturilor globale aproape de pragul de 1,5°C, anul 2023 a fost cel mai cald an înregistrat. Cărbunele, petrolul și gazele naturale au reprezentat 82% din mixul energetic global. Emisiile de gaze cu efect de seră din utilizarea energiei, procesele industriale, arderea necontrolată și metanul (în termeni echivalenți de dioxid de carbon) au crescut cu 2,1%, depășind nivelul record stabilit în 2022. A vorbi despre „tranziție” în acest context este înșelător.

Există capitalism verde?

Dacă capitalismul este principalul contributor la emisiile de carbon și atât corporațiile, cât și economia globală rămân dependente de combustibilii fosili, atunci rezultă că aceste corporații au o responsabilitate în a investi în eforturi de combatere a schimbărilor climatice. Ruptura de combustibilii fosili în favoarea energiei regenerabile nu este doar o obligație etică, ci un pas necesar pentru a salva planeta.

În acest context, susținătorii capitalismului verde argumentează că maximizarea profiturilor și sustenabilitatea mediului pot coexista armonios. Ca răspuns la avertismentele sumbre și la presiunile politice, piețele capitaliste au fost promovate ca cea mai bună soluție pentru crizele de mediu iminente (Carney, 2021; Bloomberg & Pope, 2017; Sachs, 2008).

Capitalismul verde include o varietate de strategii bazate pe piață, de la scheme de comercializare a emisiilor de carbon, precum „taxarea carbonului” și „obligațiunile de carbon”, până la investiții în inovații tehnologice, cum ar fi energia regenerabilă, vehiculele electrice și (încă inexistentele) tehnologii de captare a carbonului (Fox, 2022).

Guvernele din întreaga lume și-au asumat angajamentul de a atinge emisii net-zero de gaze cu efect de seră până în 2050. Cu toate acestea, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, Statele Unite – cel mai puternic actor de pe scena economiei globale – și-au reafirmat sprijinul pentru combustibilii fosili și intenția de a anula inițiativele de energie curată.

În lumina acestei urmăriri neîncetate a creșterii economice, care definește economia globală, apare o întrebare presantă: poate capitalismul să salveze planeta sau este forța care o distruge?