Politicienii, patronii și disprețuirea cu orice preț a românilor

Autoritățile de la București și ziariștii s-au tot întrebat acum de unde pornește uriașa neîncredere în vaccinuri și s-a dat vina pe inițiativele anti-sanitare din mediul virtual, impactul ideilor fiind unul deosebit într-o epocă în care informația circulă cu viteza luminii. Oare să fie absolut adevărat sau în creierul colectiv există încă o uriașă ruptură între mase și elitele conducătoare? 

Adevărul neplăcut este că demnitarii și funcționarii din capitală au dus în timp politici prin care au umilit în fel și chip până la modul absolut populația țării, văzută drept o sursă foarte bună de avere. Exploatarea socială trebuia practicată permanent de către cei ce se considerau un fel de rasă superioară. Existau două mari categorii de populație: conducătorii și inferiorii demni de dispreț. Celor de la putere le era rușine cu cei de jos, cu talpa țării, și cultivau permanent prietenia cu străinii, chiar dacă erau slugi în raport cu aceștia.

Anul 1916 a fost unul interesant prin faptul că producția de legume și fructe a fost una bogată, ceea ce ar fi însemnat prețuri mai mici și o stare de sănătate mai bună. Asta era teoria, practica însă omoară prin spațiul carpato-dunăreano-pontic. Autoritățile de la București au considerat că românii sunt prea îmbuibați și au decis că trebuie să nu se mai dea carne în zilele de post. Animalele nu mai erau tăiate în ajunul zilelor de luni, miercuri și vineri pentru români. Carnea era strânsă cu grijă, conservată și trimisă la export pentru a se face mari averi. 

Comuniștii au venit la putere în martie 1945 și au promis să asigure bunăstarea poporului umil. Aceasta era o teză a propagandei și mulți naivi au crezut și încă mai cred. În realitate, Nicolae Ceaușescu lua cele mai bune produse ale agriculturii și le trimitea străinilor pentru a avea valută forte. 

Numai în anul 1984, după datele oficiale ale regimului comunist, au plecat la export 340.000 t de cereale, 124.400 t de legume proaspete și 70.700 t de fructe proaspete. Românul de rând avea numai dreptul să stea la coadă pentru resturile industriei alimentare. Este interesant de precizat că turiștii din afara țării primeau în hoteluri cele mai fine produse alimentare. 

Trebuie spus că românii erau înfometați și umiliți pe la cozi în favoarea capitaliștilor pe care ideologia comunistă îi condamnase teoretic la dispariție. Veselia popoarelor străine era întreținută prin trimiterea a 71.500 t de vin de calitate. Tabelul statistic mai cuprinde o mică notiță: fără livrările de șampanie și vermut. 

Cum carnea este alimentul considerat superior și hrănitor, prețurile sunt ridicate în raport cu cerealele, legumele și fructele. Regimul comunist a expediat clienților capitaliști și din lagărul socialist 145.200 t de carne și produse din carne numai în anul 1984. 

 Mortalitatea a crescut de la 204.873 de persoane în 1976 la un vârf de 254.286 de suflete în anul 1987. Nici nu se poate calcula cu exactitate câte victime au fost din cauza politicii de alimentație rațională. Trebuie precizat că limitările alimentare au fost în întreaga eră comunistă și dreptul la mâncare era oferit numai după poftele celor de la putere, care nu aveau vreo legătură cu fericirea neamului. 

N-au fost incluse în acest scurt articol datele despre hrănirea deținuților politic, cei care au fost torturați prin înfometare până la moarte. Culmea este că dispăruții din temnițe și lagăre erau tocmai floarea intelectuală a acestui popor și la putere au ajuns cei ce abia descifrau un text cât mai simplu și mai scurt. Era politică de stat arestarea și nimicirea celor cu studii la Sorbona. 

Românii au fost obligați să plece unde vedeau cu ochii, dar nu prea puteau să scape din robia comunistă. Numai în urma unor presiuni externe și pentru a face rost de valută, Nicolae Ceaușescu a fost de acord cu îndulcirea politicii privind emigrarea. Dacă în 1976 erau 9.336 de plecări, s-a ajuns la 41.363 în ultimul an roșu.

Evenimentele din decembrie 1989 au deschis frontierele și locuitorii sătui de experimentele politice și economice au plecat unde au simțit că se poate scăpa de sub dominația birocrației de partid, cea care avea pretenția că știe și poate tot. Au trecut peste graniță 96.929 de cetățeni. 

Cum cei ajunși la puterea politică sau la cea economică n-au avut grijă decât de propria prosperitate, mulțimile au continuat să plece spre vest și procesul nu poate să fie întrerupt. Cei de sus preferă să aducă muncitori străini decât să conducă inteligent. Banul vorbește pe aceste meleaguri. Ura celor ce se cred superiori este prea mare pentru a mai suporta cetățeni obișnuiți. Numai unele cuvinte frumoase de prin propaganda de partid mai camuflează adevăratele politici și impactul lor asupra poporului.

 Mereu umilință! Povestea de groază se repetă în 2022. Liderii politici și cei din domeniul economic au dus o politică de-a dreptul catastrofală prin mărirea prețurilor în mod aberant pentru acumularea primitivă de capital, de bogăție personală. Aceste decizii n-au vreo urmă de legătură cu interesele poporului român și au fost luate în mod pur terorist. Facturile vin în perioadă de pandemie și de sărbători. Este o adevărată crimă împotriva poporului român.

Chiar dacă se vor lua măsuri de corectare, de îndulcire, răul a fost făcut. Presa este plină de informații despre valorile catastrofale ce sunt conținute în facturile ce se imprimă undeva în secret. Patronii străini și români fac totul pentru acumularea de capital și nu sunt interesați să tundă oaia. Nu trebuie să te aștepți la ceva bun din partea celor care trimit un plic și pentru un rest de trei bani. 

Creierul colectiv a înregistrat gestul celor de sus, indiferent de gruparea politică, și ura socială a crescut. Politicienii de astăzi se întreabă de ce pleacă românii peste frontiere, dar nu vor să vadă adevărul gol-goluț. Mereu furt, umilire și dispreț! Românii au ajuns să prefere neagra străinătate în locul celor pe care i-au pus la putere prin vot liber exprimat. Adevărul este că se respectă perfect în România o lege Le Bon care spune că deputații sunt mai slab pregătiți pentru administrarea țării.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 148/1968

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.
Anuarul statistic al României 1993.
Bulei, Ion, 1916 Zile de vară, Editura Eminescu, București, 1978.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura științifică, București, 1995.
Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, București, 2007.
Turea, Larisa, Cartea foametei, Editura Curtea veche, București, 2008.