Masacrul de la Katyn (@Wikimedia Commons)

Oroarea de la granița Rusiei cu Ucraina, 1940

📁 Istorie contemporană
Autor: Octavian Buda

La 23 august 1939, Stalin și Hitler au încheiat un pact, care va lua numele miniștrilor de Externe semnatari, Molotov-Ribbentrop. După doar opt zile, Polonia a fost atacată de la vest de Germania (1 septembrie), și de la est, la 17 septembrie, de URSS. La începutul anului 1943, pe fondul contraofensivei sovietice, Wehrmacht-ul nazist a anunțat cu emfază „descoperirea accidentală” în Rusia, lângă Smolensk pe Nipru, a unor gropi comune cu mii de victime poloneze ale terorii staliniste. Doar câteva luni mai târziu, la 4 iulie, un avion ce-l avea la bord pe primul ministru în exil al Poloniei, Wladyslaw Sikorski, s-a prăbușit în condiții suspecte, în Gibraltar. Iar peste 67 de ani, la 10 aprilie 2010, avionul prezidențial polonez cu Lech Kaczynski se prăbușește fără supraviețuitori, tot la Smolensk, lăsând o întreagă națiune șocată și îndoliată. Ce au în comun toate aceste tragedii? Un singur cuvânt sinistru: Katyn.

Inițial, Masacrul de la Katyn a desemnat uciderea ofițerilor polonezi prizonieri de război deținuți în lagărul de la Kozielsk din pădurea Katyn, din apropierea satului Gnezdovo și a orașului Smolensk. Acestui masacru îi sunt astăzi asociate și uciderea prizonierilor polonezi din lagărele Starobielsk și Ostașkov și a celor întemnițați proveniți din închisorile din vestul Belarusului (Minsk) și al Ucrainei (Harkov și Kiev), precum și cei din Rusia (Kalinin, azi Tver), executați din ordinul lui Stalin în aceeași operațiune. Aproape 22.000 de polonezi au fost uciși.

Aproximativ 250.000 de soldați polonezi au devenit prizonieri de război după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în septembrie 1939 ca urmare a înțelegerilor pactului Molotov-Ribbentrop și a anexelor sale secrete. Mai multe lagăre de prizonieri au fost folosite pentru internarea captivilor polonezi, printre acestea aflându-se lagărele asociate mănăstirilor de la Kozielsk, Starobielsk, și Ostașkov. Kozielsk și Starobielsk au fost folosite în principal pentru ofițeri, în vreme ce Ostașkov a fost folosit în principal pentru cercetași, jandarmi, polițiști și gardieni. Aproximativ 8.000 din cei peste 15.000 de prizonieri de război erau ofițeri.

Ordinul de executare a activiștilor „naționaliști și contrarevoluționari”

La 5 martie 1940, conform notei pregătite pentru Stalin de Lavrenti Beria (nr. 794/B), membrii Biroului politic în frunte cu Iosif Stalin, Kliment Voroșilov, Viaceslav Molotov și Anastas Mikoyan au semnat un ordin de executare a activiștilor „naționaliști și contrarevoluționari”, „elemente sociale străine”, din lagărele de prizonieri și în închisorile din zonele de vest ale Ucrainei și Belarusului. Mihail Kalinin și Lazar Kaganovici au confirmat imediat prin telefon ordinul respectiv. În aceeași zi, Comitetul politic al PCUS a acceptat formal propunerea lui Beria, iar în zilele următoare au avut loc la Moscova ședințe de lucru pentru „implementarea proiectului”.

La 22 martie 1940, prefecții din regiunile Smolensk, Kalinin și Harkov, precum și comandanții militari ai direcțiilor regionale NKVD au primit ordin să ucidă prizonierii de război polonezi. Executarea acestui ordin secret (nr. 00350), sub conducerea lui Nikita Hrușciov, a însemnat asasinarea a unui număr de 21.857 polonezi, între care aproape 15.000 prizonieri de război. Acuzații erau considerați „inamici înrăiți și neînduplecați ai autorității sovietice”, printre ei aflându-se un mare număr ofițeri de carieră sau în rezervă, precum și numeroși intelectuali polonezi.

Între 3 aprilie și 22 mai 1940 (cu o cinică pauză de 1 Mai muncitoresc!), cei aproximativ 22.000 de prizonieri de război și alte persoane arestate au fost asasinați sistematic, cu maximă discreție. Statistica înfiorătoare este următoarea: polonezii de la mănăstirea de la Kozielsk au fost duși în pădurea de la Katyn și executați acolo – 4.404 victime, cei de la mănăstirea de la Starobielsk au fost duși și executați la Harkov – 3.896 victime, cei de la Ostașkov au duși și executați la Kalinin – 6.287 victime.

NKVD la Katyn, 1940 (@Wikimedia Commons)
„Operativniki“ ai NKVD-ului, 1940. O poză în pădurea de la Katyn, în „pauza“ dintre execuţii...

Așadar 14.587 în cele trei lagăre menționate mai sus și peste 7.000 de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei și Belarusului, executați la Kiev și Minsk. Printre cei uciși s-au numărat un amiral: Xawery Czernicki, 12 generali: Bronislaw Bohatyrewicz, Stanislaw Haller, Aleksander Kowalewski, Henryk Minkiewicz, Kazimierz Orlik-Lukoski, Konstanty Plisowski, Rudolf Prich (ucis la Lvov), Franciszek Sikorski, Leonard Skierski, Piotr Skuratowicz, Mieczyslaw Smorawinski și Alojzy Wir-Konas, 24 colonei, 79 locotenent-colonei, 258 maiori, 654 căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 subofițeri, aproximativ 200 de piloți de aviație, 43 de oficialități ale statului polonez, 85 de civili și 131 de refugiați.

Iar lista nu se mai termină: printre asasinați s-au mai aflat un prinț, 20 de profesori universitari, peste 300 de medici (!), sute de avocați, ingineri și profesori, peste 100 de scriitori și ziariști, preoți militari, moșieri. Rabinul șef al Armatei Poloneze, Baruch Steinberg, a fost și el ucis la Katyn, foarte probabil la 12 aprilie 1940, alături de încă alți 483 ofițeri polonezi de origine evreiască.

În total, NKVD-ul a eliminat fizic aproape o jumătate din corpul ofițerilor polonezi. Vasili Mihailovici Blokhin, directorul executiv (călăul șef) al NKVD-ului, ca să dea un „bun exemplu” de activitate operativă, s-a implicat personal în împușcarea a peste 7.000 prizonieri aduși de la Ostașkov la închisoarea de la Kalinin, timp de o lună întreagă, în aprilie-mai 1940.

Pentru ca operațiunea să se facă numai pe timp de „zi lumină”, Blokhin a redus la închisoarea de la Kalinin rația de persoane împușcate zilnic de la 300 la... maximum 250. Pentru „eficientizare”... S-a încercat anihilarea totală a elitei multiculturale, diversă etnic, a societății poloneze. Numai 395 de prizonieri au scăpat de la moarte. 

FOTO: wikimedia commons

Fragmentul face parte din articolul „Katyn-ul și medicii legiști din România: Oroarea de la granița Rusiei cu Ucraina, 1940”, publicat în numărul 244 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 mai - 14 iunie, și în format digital pe platforma paydemic.

Historia 244
Cumpără acum!