Op-Ed. Preşedintele polonez Andrzej Duda: Mândria Republicii Polone
Cea de-a 230-a aniversare a adoptării constituţiei poloneze, prima constituţie din Europa, ar trebui să fie o sărbătoare plină de inspiraţie pentru întreaga Europă modernă.
Într-o bună dispoziţie de primăvară, celebrăm o mare sărbătoare naţională în Polonia, ale cărei origini datează din secolul al XVIII-lea. Este o comemorare a constituţiei adoptate la 3 mai 1791, cunoscută sub numele de Act Guvernamental sau Constituţia de la 3 mai. A fost prima lege fundamentală modernă din Europa şi a doua din lume - o lucrare legislativă remarcabilă. Adoptarea acestui important act de către Marele Seim al Republicii Celor Două Naţiuni, Polonia şi Lituania, care se întrunea la Varşovia, a fost un istoric punct de cotitură. Moştenirea Constituţiei, ideea sistemului politic pe care o conţine, precum şi mesajul său liberator şi democratic, toate aduc o contribuţie importantă la patrimoniul european. Prin urmare, cea de-a 230-a aniversare a adoptării Constituţiei ar trebui să fie o sărbătoare plină de inspiraţie pentru întreaga Europă modernă.
Marile acte constituţionale sunt adesea rezultatul unor crize politice sau culturale, rodul unei reflecţii atente asupra laturilor luminoase şi întunecate ale cursului anterior al evenimentelor. Cu toate acestea, este nevoie de o abilitate deosebită pentru a reforma cu înţelepciune şi pentru a nu distruge totul bazat pe idei utopice rupte de realităţile istoriei. O nouă ordine nu poate fi decretată în mod arbitrar pe hârtie, ci trebuie derivată din experienţe, dorinţe şi aspiraţii umane autentice.
Un exemplu de combinaţie reuşită de viziune şi realism este prima constituţie din lume, adoptată în Statele Unite ale Americii, care a constituit un răspuns la provocările istoriei. Şi autorii Constituţiei de la 3 mai 1791 şi-au raportat planurile de reformă la o situaţie politică şi socială specifică. Actul pe care l-au redactat s-a dovedit a fi un remediu bine ales pentru afecţiunile Republicii. Scopul legii fundamentale era să consolideze drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum şi guvernabilitatea şi stabilitatea statului. A fost menită să ofere statului puterea de a fi independent şi de a rezista cu succes acţiunilor ostile ale puterilor vecine care au încercat să domine Republica şi, în cele din urmă, să-i jefuiască teritoriul. Nu întâmplător ţarina rusă Ecaterina a II-a şi regele Frederic al II-lea al Prusiei au făcut eforturi pentru a-i discredita pe polonezi în ochii comunităţii internaţionale, prezentându-i ca fiind incapabili de autodeterminare şi de o guvernare eficientă. Constituţia de la 3 mai a dovedit contrariul, arătând că Europa Centrală şi de Est, Republica Vulturului polonez şi a Pahoniei lituaniene, care găzduiesc multe naţiuni şi culturi, a fost locul de naştere al unor soluţii de bun simţ, moderne, vizionare şi inovatoare.
Aniversarea de astăzi a adoptării Constituţiei de la 3 mai este, de asemenea, un prilej de a ne aminti de lunga şi glorioasa tradiţie politică a vechii Republici - tradiţia statului de drept, a democraţiei şi a parlamentarismului. Aceasta reprezintă o parte importantă a identităţii noastre. Merită subliniat faptul că bogatele tradiţii republicane, inspirate de realizările Romei şi Greciei antice, au fost prezente în Polonia încă din secolul al XIV-lea. Acordat în 1430, privilegiul nobilimii poloneze neminem captivabimus („nu vom aresta pe nimeni fără o sentinţă judecătorească”) a precedat cu mult Actul englezesc Habeas Corpus din 1679. Actul nihil novi sine communi consensu („nimic nou fără consimţământul universal”) - care interzicea monarhului adoptarea oricăror legi care nu au fost aprobate de parlament - datează din 1505. Din 1573, regii au fost aleşi în alegeri libere, universale, de către toţi membrii nobilimii care constituiau aproximativ 10% din populaţie. Actul Confederaţiei de la Varşovia din 1573 este încă considerat un monument de toleranţă religioasă. În cele din urmă, chiar înfiinţarea comunităţii polono-lituaniene în 1569, un stat comun al polonezilor şi lituanienilor, stabilit pe baza unei uniuni voluntare, egale - a fost un fenomen extraordinar în Europa de atunci, care poate fi considerat un arhetip al Uniunii Europene.
Constituţia de la 3 mai - transformarea Republicii din secolul al XVIII-lea într-o monarhie constituţională care era bazată pe separarea puterilor şi garanta cetăţenilor protecţia legii - a fost o continuare logică a tradiţiilor noastre. De asemenea, merită subliniat faptul că această reformă constituţională importantă şi inovatoare a fost rezultatul unui proces politic şi nu al unei revoluţii armate şi al unor represiuni sângeroase împotriva întregilor clase sociale. Tema principală a Constituţiei a fost ideea comunităţii cetăţeneşti: „Trăiască Regele! Trăiască Seimul! Trăiască Naţiunea! Trăiască toate Statele!” Acest act istoric este o sursă constantă de profundă mândrie pentru noi.
Duşmanii libertăţii au recunoscut că moderna şi liberala Constituţie de la 3 mai reprezenta o ameninţare pentru interesele lor. Rusia imperială absolutistă, cu sprijinul Prusiei, a lansat un război împotriva Constituţiei şi a făcut totul pentru a-i distruge moştenirea. Cu toate acestea, realizările Constituţiei de la 3 mai au supravieţuit. Generaţiile viitoare au purtat amintirea reformei revoluţionare a sistemului politic, a acestui impuls al gândirii şi al spiritului care a vizat o modernizare atât de necesară bazată pe cele mai nobile valori universale. Constituţia de la 3 mai face parte integrantă din cel mai onorabil patrimoniu european. Nu întâmplător, în timpul sărbătoririi a 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma, Constituţia de la 3 mai a fost considerată drept „una dintre primele surse din spatele ideii Uniunii Europene”.
Sunt convins că şi astăzi ne putem inspira din ipotezele ideologice care au fondat Constituţia de la 3 mai şi din moştenirea acesteia, inclusiv atunci când avem în vedere viitorul model de integrare europeană şi posibilele modificări ale tratatelor europene. Următorul principiu din Constituţie ar trebui să fie o sursă de inspiraţie constantă: „Toată puterea societăţii umane derivă din voinţa naţiunii”. Deficitul democratic şi reprezentarea insuficientă a cetăţenilor în procesele de luare a deciziilor din Uniunea Europeană sunt unele dintre cele mai importante provocări comune (este interesant faptul că tensiunea dintre necesitatea de a practica atât democraţia, cât şi meritocraţia se regăseşte şi în prevederile constituţiei din mai). În mod similar, documentul a încercat să găsească modalităţi de a reconcilia tradiţia cu modernitatea, deoarece a combinat ideile iluministe cu valorile creştine, definite ca fundament al unităţii europene. Trebuie subliniat faptul că Actul guvernamental din 1791 a fost ghidat de principiile pe care continuăm să le considerăm până astăzi drept fundamente ale civilizaţiei şi ordinii europene: respectarea demnităţii umane, libertatea, egalitatea şi solidaritatea. Sunt un far axiologic pe care nu trebuie să-l pierdem niciodată din vedere.
Acesta este motivul pentru care vreau să vă împărtăşesc marea mea mândrie şi bucurie la cea de-a 230-a aniversare a Constituţiei de la 3 mai. Este o sărbătoare extraordinară pentru polonezi, lituanieni şi toate naţiunile din Europa Centrală şi de Est care au contribuit la moştenirea fostei Republici, dar, dincolo de aceasta, este şi sărbătoarea noastră comună, europeană. Fie ca aceasta să constituie o sursă de inspiraţie pentru o Europă mai bună şi mai integrată. Fie ca aceasta să reprezinte, pentru a cita vechiul cântec, „zorii lunii mai”.
Preşedinte Andrzej Duda
Textul este publicat simultan în revista lunară poloneză de opinie „Wszystko Co Najważniejsze” ca parte a unui proiect derulat în colaborare cu Institutul Memoriei Naţionale şi KGHM.
