O istorie Parlamentului   de la origini până în epoca modernă jpeg

O istorie Parlamentului - de la origini până în epoca modernă

Originea istoric─â a Parlamentului se afl─â ├«n practica foarte veche de a aduna pe membrii unei comunit─â╚Ťi pentru a lua decizii. Atribu╚Ťiile ╚Öi importan╚Ťa acestui for legislativ au cunoscut modific─âri radicale de-a lungul timpului; ├«n decursul istoriei ├«ns─â, cu toate transform─ârile care s-au petrecut, Parlamentul ÔÇô indiferent de denumirea pe care a purtat-o ÔÇô a r─âmas o prezen╚Ť─â constant─â ├«n via╚Ťa politic─â a statelor.

În Grecia antică

Ecclesia sau Adunarea Poporului reprezenta institu╚Ťia principal─â ├«n democra╚Ťia atenian─â antic─â. ├Än timpul lui Solon (secolul VI ├«.H.), aceast─â adunare, la care participau b─ârba╚Ťi, cu v├órsta mai mare de 18 ani, din toate categoriile sociale (mai pu╚Ťin sclavii), avea atribu╚Ťii legislative, alegea magistra╚Ťii, declara r─âzboi ╚Öi ├«ncheia pace. Atribu╚Ťiile Adun─ârii Poporului au crescut considerabil ├«n timpul lui Pericle (secolul V ├«.H.).

Aceasta decidea ├«n materie legislativ─â, ├«n problemele care priveau pacea ╚Öi r─âzboiul, hot─âra ├«n toate problemele statului, fie c─â erau de natur─â economic─â, politic─â, cultural─â sau social─â. Ini╚Ťial, ├«ntrunirile adun─ârii aveau loc o dat─â pe lun─â, ├«ns─â mai t├órziu s-a ajuns ╚Öi la trei ÔÇô patru ├«ntruniri lunare. ╚śedin╚Ťele erau preg─âtite de c─âtre sfatul celor patru sute (bule), iar votarea se f─âcea prin ridicarea m├óinilor. ├Än Sparta, Adunarea Poporului sau Apella, era format─â din cet─â╚Ťenii cu v├órsta mai mare de treizeci de ani.


Pericle discurs jpg jpeg

Puterile sale erau ├«ns─â mult mai limitate fa╚Ť─â de cele ale ecclesiei ateniene. De obicei, apella se pronun╚Ťa asupra legilor propuse de gerusia (sfatul b─âtr├ónilor), f─âr─â s─â le dezbat─â. De altfel, gerusia avea drept de veto asupra hot─âr├órilor luate de adunarea poporului.

Apella, care se ├«ntrunea de fiecare dat─â c├ónd era lun─â plin─â, se ocupa de alegerea membrilor gerusiei ╚Öi ai colegiului celor cinci efori (primii ale╚Öi pe via╚Ť─â, ceilal╚Ťi ├«n fiecare an), de chestiunile privind succesiunea la tron ╚Öi de anumite probleme militare (├«l desemna pe regele care s─â conduc─â armata ├«n eventualitatea unui r─âzboi sau a unei campanii militare).

Evul Mediu

├Än Evul Mediu, monarhii au fost nevoi╚Ťi s─â convoace adun─âri reprezentative, care s─â se ocupe de anumite probleme importante, de natur─â politic─â, financiar─â, judiciar─â sau militar─â. Aceste adun─âri au existat peste tot ├«n Europa, fiind cunoscute sub diferite denumiri: State Generale (Fran╚Ťa), Cortesuri (Spania), Reichstag (├«n statele germane), Parlament (Anglia), Seim (Polonia), Zemski Sobor (Rusia), Althing (Islanda), Riksdag (Suedia), Diet─â (Ungaria), Adunarea ╚Ü─ârii (Moldova ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â) etc.

Cel mai vechi parlament este considerat Althing-ul din Islanda, care dateaz─â din anul 9301. La ├«nceput, acesta era format din nobili care se ├«ntruneau pentru a discuta chestiuni legislative ╚Öi juridice. Ulterior, to╚Ťi oamenii liberi puteau lua parte la adunare (ce avea loc o dat─â pe an), care se ╚Ťinea ├«ntr-o tab─âr─â, spre care ÔÇ×migrauÔÇŁ mai ales cei care aveau de rezolvat dispute de ordin juridic.

Parlamentul englez

Semnarea ├«n 1215, de c─âtre regele Ioan f─âr─â ╚Üar─â a Magnei Charta, a creat premisele instituirii Parlamentului englez. Primul Parliament este men╚Ťionat ├«n secolul XIII, ├«n timpul domniei regelui Henric al III-lea. ├Än 1295, regele Eduard I a creat a╚Öa-numitul ÔÇ×Parlament ModelÔÇŁ, format din reprezentan╚Ťi ai clerului, nobilimii, cavalerilor ╚Öi or─â╚Öenilor. Separarea Parlamentului englez ├«n Camera comunelor ╚Öi Camera Lorzilor s-a petrecut ├«n anul 1341, ├«n timpul lui Eduard al III-lea.

Puterile Camerei Comunelor au crescut treptat: ├«n 1407 aceasta primea dreptul de decizie asupra sistemului de taxe, iar ├«n 1414 i se acordau acelea╚Öi drepturi ├«n materie legislativ─â ca ╚Öi Camerei Lorzilor. Unii monarhi englezi au ├«ncercat s─â conduc─â f─âr─â ajutorul Parlamentului, care ├«ns─â s-a folosit ├«n principal de dreptul s─âu de a vota impozitele pentru a tempera tendin╚Ťele absolutiste ale suveranilor.

Carol I a ├«ncercat s─â guverneze o lung─â perioad─â f─âr─â s─â convoace Parlamentul (1629 ÔÇô 1640), dar acest lucru nu a f─âcut dec├ót s─â sporeasc─â tensiunile politice. Parlamentul convocat ├«n 1640 a fost dizolvat dup─â doar trei s─âpt─âm├óni, pentru c─â a refuzat s─â voteze m─âsurile propuse de rege. ├Än fa╚Ťa nemul╚Ťumirii populare, Carol I a convocat ÔÇ×Parlamentul cel lungÔÇŁ, care avea s─â-╚Öi desf─â╚Öoare activitatea timp de 13 ani la r├ónd.


Parlamentul Britanic 1834 jpg jpeg

Sediul Parlamentului englez până în 1834

├Än cele din urm─â, conflictul a degenerat ├«ntr-un r─âzboi civil, ├«n urma c─âruia tab─âra parlamentar─â a ie╚Öit ├«nving─âtoare. Structura Parlamentului s-a modificat ├«n timpul conducerii lui Oliver Cromwell, c├ónd Camera Lorzilor a fost desfiin╚Ťat─â, fiind ├«ns─â reinstituit─â odat─â cu ÔÇ×restaura╚Ťia stuar╚ŤilorÔÇŁ (1660). Odat─â cu ÔÇ×revolu╚Ťia glorioas─âÔÇŁ din 1688, Anglia devine un adev─ârat model de parlamentarism pentru ├«ntreaga Europ─â.

Parlamentul reprezint─â cea mai important─â putere ├«n stat iar sanc╚Ťiunea regal─â a legilor devine o formalitate (de altfel, din 1707, aceasta nu a mai fost refuzat─â nici unei legi). ├Än 1707 avea s─â se consemneze unirea Angliei cu Sco╚Ťia ╚Öi prima ├«ntrunire a parlamentului Marii Britanii. Dup─â aproape ├«nc─â un secol, ├«n 1800 se producea ╚Öi unirea cu Irlanda, iar anul urm─âtor primii reprezentan╚Ťi ai acesteia luau loc pe b─âncile celor dou─â camere2.

Parlamentul francez

├Än Fran╚Ťa, constituirea Adun─ârii St─ârilor Generale a f─âcut parte din procesul de centralizare. ├Än 1302, regele Filip al IVlea cel Frumos convoca adun─ârile la Paris, pentru prima dat─â. Pe fondul ÔÇ×R─âzboiului de o sut─â de aniÔÇŁ, ├«n condi╚Ťiile ├«n care Parisul se afla sub st─âp├ónirea englezilor, regele Carol al VII-lea, a convocat Parlamentul pentru prima dat─â ├«n afara Parisului, la Toulouse. P├ón─â la Revolu╚Ťia francez─â ╚Öi alte provincii aveau s─â primeasc─â dreptul de a avea propriul Parlament.

├Än orice caz, puterea acestei institu╚Ťii ├«n Fran╚Ťa, a fost mult mai mic─â dec├ót cea avut─â de echivalentul ei din Anglia. Adunarea St─ârilor Generale a fost convocat─â ultima dat─â, ├«naintea Revolu╚Ťiei din 1789, ├«n anul 1614. Transformarea Adun─ârii St─ârilor ├«n Adunare Na╚Ťional─â ╚Öi apoi ├«n Adunare Na╚Ťional─â Constituant─â, a reprezentat primul pas spre declan╚Öarea Revolu╚Ťiei franceze de la sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea.

├Än 1791 a fost aleas─â o Adunare Legislativ─â, pe o perioad─â de un an, care trebuia s─â se ocupe de elaborarea legilor, stabilirea sistemului de taxe, probleme de politic─â extern─â, de r─âzboi etc. Anul urm─âtor, dup─â suspendarea regelui Ludovic al XVI-lea, a fost aleas─â (prin vot universal) o nou─â adunare, numit─â Conven╚Ťie, care trebuia s─â elaboreze noua Constitu╚Ťie republican─â. Conform legii supreme din 1795, puterile legislative erau ├«mp─âr╚Ťite ├«ntre Consiliul celor 500 ╚Öi Consiliul B─âtr├ónilor.

Constitu╚Ťia din 1799 re├«mp─âr╚Ťea legislativul ├«n patru camere ÔÇô Consiliul de Stat, Tribunatul, Corpul Legislativ ╚Öi Senatul, eclipsate ├«ns─â de puterea executiv─â, aflat─â ├«n m├óinile lui Napoleon Bonaparte. Situa╚Ťia nu s-a schimbat prea mult nici dup─â restaurarea bourbonilor, chiar dac─â se reinstaureaz─â sistemul bicameral, cu Camera Deputa╚Ťilor (aleas─â prin vot cenzitar) ╚Öi Camera Pairilor. O schimbare ├«n bine se ├«nregistreaz─â dup─â 1830, c├ónd Adunarea reprime╚Öte atribu╚Ťiile legislative ╚Öi c├ónd se introduce pentru prima dat─â principiul responsabilit─â╚Ťii ministeriale ├«n fa╚Ťa Adun─ârii.

Dup─â Revolu╚Ťia din 1848, s-a trecut la alegerea unei Adun─âri Legislative ╚Öi a unui pre╚Öedinte, ├«n urma reintroducerii sufragiului universal. Lovitura de stat din 2 decembrie 1851, a lui Ludovic Napoleon Bonaparte, a afectat sistemul parlamentar francez. Dup─â adoptarea unei noi Constitu╚Ťii, a fost ales un Corp Legislativ, care ├«mp─âr╚Ťea atribu╚Ťiile cu Consiliul de Stat ╚Öi cu Senatul. Puterile acestora erau ├«ns─â mult reduse, executivul impun├óndu-╚Öi ╚Öi de aceast─â dat─â domina╚Ťia.

Pr─âbu╚Öirea Imperiului Francez ├«n 1871, a dat posibilitatea reinstaur─ârii sistemului parlamentar ├«n Fran╚Ťa. Constitu╚Ťia din 1875 prevedea ├«mp─âr╚Ťirea puterii legislative ├«ntre Camera Deputa╚Ťilor (aleas─â prin vot universal direct, pe o perioad─â de patru ani) ╚Öi senat (ales prin vot indirect, pentru nou─â ani)3.

Spania, Suedia, PoloniaÔÇŽ

Prima ├«ntrunire cu caracter parlamentar de pe teritoriul Spaniei este considerat─â Cortesul ╚Ťinut ├«n regatul Leon, ├«n anul 1118. Acum a fost adoptat─â Carta Magna Leonesa, un set de legi menite s─â-i apere pe oamenii de r├ónd de abuzurile nobililor, clericilor ╚Öi regelui. Dup─â aceast─â dat─â, alte cortesuri sunt men╚Ťionate ├«n Catalunia (1218), Castilia (1218), Aragon (1274), Valencia (1283) sau Navara (1300). Dup─â unificarea Castiliei cu Leonul, cortesurile celor dou─â regate au fost la r├óndul lor unite, ├«n 1258. Organismul rezultat avea dreptul de a controla sistemul de taxe dar ╚Öi cheltuielile regelui. Treptat, cortesurile ├«╚Öi vor pierde din putere, cele regionale fiind r├ónd pe r├ónd desfiin╚Ťate: Aragon ÔÇô 1707, Valencia ÔÇô 1707, Catalunia ÔÇô 1714 etc.

Riksdag-ul suedez este men╚Ťionat din anul 1435, c├ónd o adunare a nobililor a avut loc ├«n ora╚Öul Arboga. ├Än 1527, regele Gustav I a l─ârgit baza social─â a Riksdag-ului, ├«n care au fost inclu╚Öi reprezentan╚Ťi ai tuturor categoriilor sociale: nobilime, cler, burghezie ╚Öi ╚Ť─âr─ânime. ├Än 1865, ├«n Suedia s-a instituit sistemul bicameral.

├Än Polonia sunt men╚Ťionate diferite adun─âri reprezentative ├«n secolele XII ÔÇô XIV, dar abia ├«n secolul XV Seimul apare ca o institu╚Ťie de sine st─ât─âtoare. Acesta era format din dou─â camere: Senatul, care avea 81 de membri ╚Öi Seimul, care num─âra 54 de membri. Puterea regelui a sc─âzut, ├«n timp ce Seimul a ├«nceput s─â aib─â atribu╚Ťii tot mai mari. Acesta decidea ├«n problemele legislative, economice (taxe, buget) sau ├«n cele de politic─â extern─â. De la sf├ór╚Öitul secolului XVI a fost introdus principiul unanimit─â╚Ťii ├«n votarea legilor (sub forma dreptului de liberum veto), ceea ce avea s─â aduc─â ├«n cele din urm─â paralizarea activit─â╚Ťii Seimului ╚Öi grave prejudicii statului polonez ├«n general. ├Än 1791 acest sistem de vot a fost abolit, ├«n urma adopt─ârii Constitu╚Ťiei de la 3 mai4.

├Än spa╚Ťiul rom├ónesc

├Än spa╚Ťiul rom├ónesc, cele dint├ói adun─âri reprezentative sunt men╚Ťionate ├«n Transilvania, ├«n secolul al XIII-lea, sub numele de Adunarea Ob╚Ötii Nobililor (Universitas Nobilium). Ulterior vor fi desemnate sub numele de Congrega╚Ťii (Congregationes). ├Än secolul al XV-lea, Congrega╚Ťiile Generale ale Nobilimii ├«nlocuiesc Congrega╚Ťiile Voievodale, ├«n r├óndurile acesteia intr├ónd reprezentan╚Ťii categoriilor privilegiate: clerul catolic, nobilimea maghiar─â, reprezentan╚Ťii sa╚Öilor ╚Öi secuilor. Rom├ónii, considera╚Ťi ÔÇ×na╚Ťiune tolerat─âÔÇŁ, erau exclu╚Öi din via╚Ťa politic─â a Transilvaniei.

Dup─â instaurarea domina╚Ťiei otomane ╚Öi organizarea Principatului (1541), locul Congrega╚Ťiilor este luat de Diet─â. ├Än secolul al XV-lea sunt men╚Ťionate ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova, Adun─ârile ╚Ť─ârii. Acestea se ocupau de problemele legate de asigurarea succesiunii la tron, fie prin recunoa╚Öterea succesorului desemnat de domnitor ├«nc─â din timpul vie╚Ťii, fie prin alegerea unui nou suveran. Ele aveau ├«ns─â ╚Öi atribu╚Ťii economice, juridice ╚Öi politice.

La începutul secolului al XIX-lea

├Än documentele Revolu╚Ťiei de la 1821 se vorbe╚Öte despre ÔÇ×Adunarea cea or├ónduit─â pentru binele ╚Öi folosul a toat─â ╚ŤaraÔÇŁ, care s─â exprime interesele ├«ntregului popor5. Aceast─â Adunare a Norodului, care num─âra conform spuselor lui Tudor Vladimirescu, 16.000 de oameni, trebuia s─â se ocupe pe viitor cu adoptarea legisla╚Ťiei ╚Ť─ârii. Tot ├«n contextul acestei mi╚Öc─âri populare, Alexandru Ipsilanti, conduc─âtorul Eteriei, propunea, ├«ntr-un manifest din 19 aprilie 1821, separarea puterilor ÔÇô executiv─â ╚Öi legislativ─â ÔÇô ╚Öi convocarea unei adun─âri a deputa╚Ťilor de toate treptele, c─âreia s─â-i fie atribuit─â, printre altele, stabilirea d─ârilor6.

├Än deceniul al treilea al secolului al XIX-lea au existat o serie de propuneri privind ├«nfiin╚Ťarea unui regim reprezentativ. Un astfel de proiect, din Aara Rom├óneasc─â, de la sf├ór╚Öitul anului 1821, propunea crearea unui ÔÇ×sfat de ob╚ÖteÔÇŁ, care s─â se ocupe de toate problemele de interes na╚Ťional. Altul, elaborat de boierul Alexandru Vilara, la ├«nceputul anului 1822, considera necesar─â ├«nfiin╚Ťarea unei institu╚Ťii din care s─â fac─â parte episcopii, boierii Capitalei ╚Öi deputa╚Ťii de jude╚Ťe7.

De o mai mare importan╚Ť─â este ├«ns─â Constitu╚Ťia c─ârvunarilor, ap─ârut─â pe 13 septembrie 1822 la Ia╚Öi ╚Öi care prevedea ├«nfiin╚Ťarea Sfatului Ob╚Ötesc care, ├«mpreun─â cu domnitorul, s─â exercite puterea legislativ─â. Proiectul ar─âta modul ├«n care va fi alc─âtuit Sfatul Ob╚Ötesc (membri de drept ╚Öi reprezentan╚Ťi ale╚Öi), atribu╚Ťiile acestuia (├«n materie legislativ─â erau mai mari dec├ót ale domnitorului) ╚Öi modul de func╚Ťionare. Domnitorul Moldovei, Ioni╚Ť─â Sandu Sturdza s-a ar─âtat favorabil acestui proiect dar interven╚Ťia Rusiei, care prin reprezentantul s─âu, Minciaky, a avertizat c─â se opune schimb─ârii ÔÇ×├«n vechile a╚Öez─âminte ale ╚Ť─âriiÔÇŁ, l-a determinat pe acesta s─â am├óne aplicarea proiectului8.

Un alt proiect a fost propus de logof─âtul moldovean Dimitrie Sturdza, care solicita ├«nfiin╚Ťarea unui ÔÇ×Divan de josÔÇŁ care s─â ÔÇ×├«nchipuie icoana unui norod slobodÔÇŁ. Conform planului s─âu, fiecare sat trebuia s─â aleag─â c├óte un delegat; delega╚Ťii se adunau la re╚Öedin╚Ťa pl─â╚Öii, unde desemnau trei delega╚Ťi, care se ├«ntruneau cu ceilal╚Ťi delega╚Ťi ai pl─â╚Öilor jude╚Ťului ╚Öi alegeau trei deputa╚Ťi. Ace╚Ötia urmau s─â fac─â parte din divan ╚Öi nu trebuiau s─â fie neap─ârat boieri. Printre atribu╚Ťiile acestei institu╚Ťii se num─âra discutarea ╚Öi votarea bugetului9.

Regulamentele Organice

Majoritatea istoricilor consider─â c─â momentul de ├«nceput al istoriei politico ÔÇô institu╚Ťionale rom├óne╚Öti ├«l reprezint─â adoptarea Regulamentelor Organice, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova. Conform Tratatului de la Adrianopol (1929), Rusia ╚Öi Turcia ÔÇ×au recunoscut necesitatea de a da administra╚Ťiei acestor provincii o baz─â mai stabil─â ╚Öi mai conform─â cu adev─âratele interese ale celor dou─â ╚Ť─âriÔÇŁ10.

Planurile Regulamentelor Organice au fost elaborate de un comitet format din opt boieri mari, c├óte patru din fiecare principat, la care se ad─âuga o comisie de ÔÇ×supervizareÔÇŁ ruseasc─â. Proiectele elaborate de acest comitet au fost dezb─âtute ╚Öi adoptate de Adun─ârile Extraordinare din ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova, ├«n mai 1831, respectiv ianuarie 1832. Pentru prima dat─â, puterea legislativ─â ÔÇô acordat─â Adun─ârii Ob╚Öte╚Öti ÔÇô era desp─âr╚Ťit─â de puterea executiv─â ╚Öi de cea judec─âtoreasc─â.

Adunarea se afla sub pre╚Öedin╚Ťia mitropolitului ╚Öi era format─â din episcopii eparhio╚Ťi, 20 de mari boieri ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi 16 ├«n Moldova, precum ╚Öi 18 deputa╚Ťi de jude╚Ťe ├«n Muntenia ╚Öi 16 ├«n Moldova. Ace╚Ötia din urm─â trebuia s─â fie boieri sau fii de boieri, ├«n v├órst─â de 30 de ani, ale╚Öi de boierii ╚Öi fiii boierilor p─âm├ónteni din jude╚Ť11.

Num─ârul total de membri era de 43 ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi 35 ├«n Moldova. Conform Regulamentului Organic, ÔÇ×alegerileÔÇŁ acestor deputa╚Ťi de c─âtre ansamblul clasei boiere╚Öti au fost fixate la fiecare cinci ani12. Mini╚Ötrii nu puteau fi membri ai Adun─ârii, dar puteau lua oric├ónd cuv├óntul ├«n cadrul acesteia.

De asemenea, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, prefec╚Ťii nu puteau fi ale╚Öi deputa╚Ťi ├«n jude╚Ťele pe care le conduceau. Lipsa acestei prevederi pentru Moldova a dat ├«n timp, na╚Ötere la grave abuzuri. Adunarea era convocat─â ├«n fiecare an la 1 decembrie, durata sesiunilor fiind de dou─â luni, domnitorul put├ónd-o prelungi. Fiecare sesiune se ├«ncepea cu citirea mesajului domnului ╚Öi cu verificarea mandatelor, de c─âtre o comisie format─â din cinci membri, desemna╚Ťi de pre╚Öedinte ╚Öi doi secretari provizorii.

Dup─â verificarea mandatelor, se forma biroul adun─ârii, compus din patru persoane ÔÇô doi secretari ╚Öi doi adjunc╚Ťi ÔÇô se fixa num─ârul ╚Öedin╚Ťelor s─âpt─âm├ónale ╚Öi se alegeau comisiile: financiar─â, administrativ─â, bisericeasc─â ╚Öi judiciar─â. ├Än sf├ór╚Öit, Adunarea formula r─âspunsul la mesajul domnitorului13.

╚śedin╚Ťele ├«ncepeau cu apelul nominal, fiecare deliberare av├ónd nevoie de prezen╚Ťa a dou─â treimi din membri. Se ├«nt├ómpla deseori ca deputa╚Ťii s─â lipseasc─â nemotivat, astfel c─â ├«n 1834, s-a hot─âr├ót ca cei care lipseau f─âr─â motiv la trei ╚Öedin╚Ťe consecutive s─â fie exclu╚Öi din Adunare14.

Trebuie men╚Ťionat c─â ini╚Ťiativa legilor apar╚Ťinea numai domnitorului, Adunarea neput├ónd exprima dec├ót dorin╚Ťe. Adunarea vota bugetul ╚Öi stabilea impozitele conform prevederilor stabilite de Regulamentul Organic. Pe l├óng─â acestea, ├«n atribu╚Ťiile sale mai intrau: controlul institu╚Ťiilor publice sau de utilitate public─â, controlul arend─ârii ocnelor, v─âmilor ╚Öi domeniilor statului, veghea asupra dezvolt─ârii economice, a situa╚Ťiei ├«nv─â╚Ť─âm├óntului, administra╚Ťiei, ├«nchisorilor, mili╚Ťiei etc. De asemenea, Adunarea prezenta domnitorului rapoarte despre starea na╚Ťiunii.

Domnitorul și puterea legislativă

Domnitorul se implica efectiv ├«n actul legislativ, put├ónd s─â refuze sanc╚Ťionarea unei legi sau putea recurge chiar la dizolvarea Adun─ârilor, dar cu acordul Rusiei ╚Öi Imperiului Otoman. Raporturile dintre Adunarea Ob╚Öteasc─â ╚Öi puterea protectoare ÔÇô Rusia ÔÇô au fost diferite ├«n cele dou─â principate. Dac─â ├«n Moldova, Adunarea nu a luat atitudine fa╚Ť─â de politica lui Mihail Sturdza, filo╚Ťarist convins, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«n Adunare s-a manifestat o puternic─â opozi╚Ťie fa╚Ť─â de imixtiunile Rusiei ├«n treburile interne ale ╚Ť─ârii.

Cel mai elocvent exemplu ├«n acest sens l-a constituit disputa ├«n jurul ÔÇ×articolului adi╚ŤionalÔÇŁ, introdus de ambasadorul rus la Istanbul ├«n 1833, prin care orice modificare a Regulamentului trebuia s─â aib─â aprobarea Istanbulului ╚Öi Petersburgului, ceea ce ├«nsemna o sim╚Ťitoare limitare a autonomiei administrative prev─âzut─â ├«n tratatul de la Adrianopol15. Adunarea s-a opus cu ├«nd├órjire, resping├ónd ÔÇ×articolul adi╚ŤionalÔÇŁ ├«n ╚Öedin╚Ťa din 15 iulie 1837. Prin urmare, lucr─ârile au fost suspendate iar Rusia a cerut otomanilor s─â intervin─â, pentru a-i pune la punct pe ÔÇ×r─âzvr─âti╚ŤiÔÇŁ. Puterea suzeran─â a emis un firman, ├«n 1838, prin care condamna ac╚Ťiunea ╚Öi amenin╚Ťa cu represalii, ÔÇ×actul adi╚ŤionalÔÇŁ fiind ├«n cele din urm─â votat.

├Än 1841, Adunarea ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti a votat, sub forma unui r─âspuns la mesaj, un adev─ârat act de acuzare la adresa domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica. Anul urm─âtor, acesta, invoc├ónd motive de s─ân─âtate, a renun╚Ťat la tron. Succesorul s─âu, Gheorghe Bibescu a intrat rapid ├«n conflict cu Adunarea. ├Än 1843, aceasta a respins un proiect de lege viz├ónd m─ârirea atribu╚Ťiilor judec─âtore╚Öti ale domnitorului. Iritat de aceast─â atitudine, Bibescu a ob╚Ťinut dreptul de a dizolva Adunarea ╚Öi a guvernat ulterior prin decrete.

Revolu╚Ťia de la 1848

Programele Revolu╚Ťiei de la 1848 au acordat o aten╚Ťie deosebit─â regimului reprezentativ, considerat esen╚Ťial pentru progresul societ─â╚Ťii. Spre exemplu, ├«n Peti╚Ťiunea Proclama╚Ťiune, revolu╚Ťionarii moldoveni cereau ├«nfiin╚Ťarea unei Adun─âri Ob╚Öte╚Öti pe baza unor alegeri corecte; membrii acesteia nu puteau primi slujbe sau bani din partea puterii executive. De asemenea, Adunarea Ob╚Öteasc─â trebuia s─â aib─â ├«nt├óietate ├«n ceea ce prive╚Öte m─âsurile ├«n domeniile judec─âtoresc ╚Öi administrativ, ├«n fa╚Ťa puterii executive16.

Revolu╚Ťionarii transilv─âneni au cerut ├«n Peti╚Ťia Na╚Ťional─â adoptat─â la Blaj, convocarea unei Constituante, ├«n care s─â fie reprezentate toate na╚Ťiunile. Aceasta urma s─â realizeze o Constitu╚Ťie pentru Transilvania, ÔÇ×pe principiile drept─â╚Ťii, libert─â╚Ťii, egalit─â╚Ťii ╚Öi fraternit─â╚ŤiiÔÇŁ ╚Öi totodat─â s─â ├«ntocmeasc─â coduri de legi noi, ├«ntemeiate pe acelea╚Öi principii17.

├Än ╚Üara Rom├óneasc─â, unde revolu╚Ťia a ├«nregistrat un vremelnic succes, lucrurile au mers chiar mai departe. Programul revolu╚Ťionar ÔÇ×Proclama╚Ťia de la IslazÔÇŁ prevedea la articolul 4, ÔÇ×Adunan╚Ť─â general─â, compus─â din reprezentan╚Ťi ai tuturor st─ârilor societ─â╚ŤiiÔÇŁ18.

Se preconiza ╚Öi o ampl─â reform─â electoral─â, promi╚Ť├óndu- se ÔÇ×alegerea larg─â, liber─â, dreapt─â, unde tot rom├ónul are dreptul de a fi chemat ╚Öi anume numai capacitatea, purtarea, virtu╚Ťile ╚Öi ├«ncrederea public─â s─â-i dea dreptul de a fi alesÔÇŁ19.

Trebuia s─â se constituie o Adunare general─â extraordinar─â sau constituant─â, care s─â realizeze o constitu╚Ťie pe baza prevederilor programului revolu╚Ťionar. Guvernul provizoriu a emis un decret prin care se preciza modul ├«n care urmau s─â se desf─â╚Öoare alegerile pentru viitoarea Adunare. Aceasta urma s─â fie compus─â din 250 de deputa╚Ťi, ale╚Öi c├óte unul la fiecare 10.000 de locuitori20.

Dreptul la vot era acordat nu numai rom├ónilor ÔÇ×de orice religie, de orice stare liber─â, independent─â, ├«n v├órst─â de 21 de aniÔÇŁ ci ╚Öi str─âinilor stabili╚Ťi ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, care pl─âteau taxe ╚Öi nu se aflau sub protec╚Ťie str─âin─â21.

S-a organizat campania electoral─â, ├«n unele jude╚Ťe chiar au fost ale╚Öi deputa╚Ťi dar, pe 16 august 1848, ├«n urma presiunilor externe, Locotenen╚Ťa Domneasc─â a emis un nou decret prin care toate alegerile au fost suspendate.

Adun─ârile ad-hoc ╚Öi reprezentan╚Ťa na╚Ťional─â

A╚Öadar, revendic─ârile nu au putut fi puse ├«n practic─â, ├«nfr├óngerea revolu╚Ťiilor ╚Öi conven╚Ťia rusoÔÇôturc─â de la Balta Liman, ├«mpiedic├ónd aplicarea lor. Peste c├ó╚Ťiva ani aceast─â problem─â va reveni ├«n actualitate. Tratatul adoptat de Marile Puteri la Congresul de Pace de la Paris, din 1856, prevedea la articolul 24 convocarea imediat─â ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova a c├óte unui ÔÇ×divan ad-hoc, compus astfel ├«nc├ót s─â fie reprezentarea cea mai exact─â a intereselor tuturor claselor societ─â╚ŤiiÔÇŁ22.

Firmanul imperial de convocare a divanurilor, fixa regimul electoral, stabilind c─â toate categoriile sociale aveau s─â fie reprezentate, inclusiv ╚Ť─âranii liberi ╚Öi cl─âca╚Öii. ├Än Moldova, num─ârul total de aleg─âtori era de 2954, ├«n timp ce ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ajungea la 10141, de ╚Öapte respectiv dou─âzeci de ori mai mare ├«n raport cu perioada anterioar─â23.

├Än septembrie 1857, dup─â efectuarea alegerilor (├«n Moldova acestea au fost falsificate, dar ├«n urma protestelor vehemente ale unioni╚Ötilor, Fran╚Ťa ╚Öi Anglia au intervenit ╚Öi au obligat Imperiul Otoman s─â le anuleze), Adun─ârile Ad-hoc ╚Öi-au ├«nceput lucr─ârile. ├Än Moldova, ├«n privin╚Ťa reprezentan╚Ťei na╚Ťionale, s-a hot─âr├ót ca ÔÇ×puterea legiuitoare s─â fie ├«ncredin╚Ťat─â unei Ob╚Öte╚Öti Adun─âri ├«n care s─â fie reprezentate toate interesele na╚ŤieiÔÇŁ24.

Mihail Kog─âlniceanu argumenta aceast─â hot─âr├óre prin aceea c─â ÔÇ×dup─â vechiul obicei, pururi ╚Öi sub toate guvernele puterea legiuitoare ├«n Principate a fost ├«ncredin╚Ťat─â unei adun─âri ob╚Öte╚Öti, care, mai mult sau mai pu╚Ťin, a reprezentat ╚Ťara; c─â aceast─â Adunare, pentru ca s─â fie bine primit─â, pentru ca legile votate de ea s─â aib─â toat─â puterea moral─â, ea trebuie s─â fie astfeliu compus─â, ├«nc├ót s─â cuprind─â ├«n s├ónul ei toate marile interese ale patrieiÔÇŁ25.

Deputa╚Ťii moldoveni au cerut o delimitare clar─â a puterii legislative de cea executiv─â ╚Öi declarau incompatibil mandatul de deputat cu toate celelalte func╚Ťii de stat; mini╚Ötrii erau responsabili ├«n fa╚Ťa Adun─ârii, care-i putea da ├«n judecat─â. Adunarea Ad-hoc a ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti a votat rezolu╚Ťii asem─ân─âtoare, cer├ónd ÔÇ×dup─â datinile cele vechi ale ╚Ť─ârii, o singur─â adunare ob╚Öteasc─â, care va fi ├«ntocmit─â pe baz─â electoral─â larg─â, ├«nc├ót s─â reprezinte interesele generale ale popula╚Ťiei rom├óneÔÇŁ.

Trebuie men╚Ťionat ├«ns─â faptul c─â at├ót Divanul Adhoc al Moldovei, c├ót ╚Öi cel al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti s-au pronun╚Ťat ├«mpotriva ├«nfiin╚Ť─ârii Senatului, consider├ónd c─â aceast─â institu╚Ťie ar putea fi alc─âtuit─â prin interven╚Ťia Marilor Puteri ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót s─â fie un obstacol ├«n calea procesului de unificare ╚Öi modernizare a Principatelor26.

Desigur c─â la fel de importante au fost ╚Öi celelalte solicit─âri ale Divanurilor Ad-hoc: unirea Principatelor ├«ntr-un singur stat sub numele de Rom├ónia, prin╚Ť str─âin cu mo╚Ötenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare din Europa ╚Öi ai c─ârui mo╚Ötenitori s─â fie crescu╚Ťi ├«n religia ╚Ť─ârii, neutralitatea p─âm├óntului Principatelor, respectarea autonomiei Principatelor27.

Adunarea Electiv─â

Comisia de informare a Puterilor garante a ├«ntocmit un raport ├«n care a prezentat lucr─ârile celor dou─â divanuri. La scurt timp dup─â finalizarea acestuia, Marile Puteri s-au ├«nt├ólnit ├«n cadrul Conferin╚Ťei de la Paris, unde vor ├«ncheia Conven╚Ťia cu privire la viitoarea organizare a Principatelor (7/19 august 1858). Astfel, s-a hot─âr├ót ca puterea s─â fie ├«ncredin╚Ťat─â ├«n fiecare Principat, domnitorului ╚Öi Adun─ârii Elective.

Se ├«nfiin╚Ťa Comisia Central─â, institu╚Ťie comun─â celor dou─â Principate, care avea sediul la Foc╚Öani ╚Öi care trebuia s─â elaboreze legile comune pentru Moldova ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â. Domnitorul nu putea s─â sanc╚Ťioneze legile de interes special pentru ╚Ťar─â dec├ót cu acordul acesteia. Comisia era compus─â din 16 membri, c├óte opt din fiecare Principat; din cei opt, patru erau numi╚Ťi de domnitor, iar patru de c─âtre Adunarea Electiv─â.

Adunarea Electiv─â era aleas─â pe timp de ╚Öapte ani; sesiunile anuale ├«ncepeau ├«n luna decembrie ╚Öi aveau o durat─â de trei luni. Domnitorul putea s─â o dizolve, dar avea obliga╚Ťia de a convoca alta ├«n cel mult trei luni. Mini╚Ötrii erau responsabili ├«n fa╚Ťa Adun─ârii Elective, care-i putea trimite ├«n judecat─â, ├«naintea ├Änaltei Cur╚Ťi de Justi╚Ťie ╚Öi Casa╚Ťie. Pre╚Öedintele Adun─ârii era Mitropolitul, iar deputa╚Ťii erau ale╚Öi conform prevederilor Conven╚Ťiei.

Existau trei colegii de aleg─âtori: I ÔÇô aleg─âtorii primari, care aveau un venit mai mare de 100 de galbeni pe an (aleg─âtori indirec╚Ťi, care desemnau un deputat pentru fiecare jude╚Ť); II ÔÇô aleg─âtorii din mediul rural, care aveau un venit de 1.000 de galbeni pe an; III ÔÇô aleg─âtorii din mediul urban, cu un capital mai mare de 6.000 de galbeni. Colegiile II ╚Öi III alegeau c├óte doi deputa╚Ťi pe jude╚Ť; se mai ad─âugau ╚Öi deputa╚Ťii de drept (mitropolitul ╚Öi episcopii eparhio╚Ťi)28 pentru a fi eligibil─â, o persoan─â trebuia s─â aib─â v├órsta de cel pu╚Ťin 30 de ani ╚Öi un venit de 400 de galbeni. Adun─ârile Elective aveau ca scop imediat desemnarea domnitorilor din cele dou─â principate.

Pe 28 decembrie 1858, sub pre╚Öedin╚Ťia lui Petrache Roset B─âl─ânescu, a fost deschis─â Adunarea Electiv─â a Moldovei, dominat─â de reprezentan╚Ťii Partidei Na╚Ťionale, care l-au propus drept candidat pe Alexandru Ioan Cuza (se mai vehiculaser─â ╚Öi numele lui Vasile Alecsandri, Lasc─âr Catargiu sau Costache Negri). Din partea conservatorilor candidau Mihail Sturdza ╚Öi Grigore Sturdza. Pe 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domnitor cu unanimitate de voturi. O delega╚Ťie format─â din Costache Negri, Nicolae Catargi ╚Öi colonelul Mavrichi, a fost desemnat─â s─â mearg─â la Poart─â pentru a anun╚Ťa sultanul de alegerea noului domnitor29.

├Än ╚Üara Rom├óneasc─â lucr─ârile Adun─ârii au fost deschise pe 22 ianuarie 1859. Aici ├«ns─â conservatorii erau majoritari ╚Öi trebuiau s─â aleag─â ├«ntre cei doi candida╚Ťi: Gheorghe Bibescu ╚Öi Barbu ╚śtirbey. Pe 23 ianuarie, la ├«ntrunirea deputa╚Ťilor Partidei Na╚Ťionale de la Hotel Concordia, Dimitrie Ghica a propus alegerea lui Cuza. Ziua urm─âtoare, sub presiunea popular─â, domnitorul Moldovei a fost ales cu unanimitate de voturi ╚Öi ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â. Pe 25 ianuarie, o delega╚Ťie muntean─â, format─â din episcopul de Arge╚Ö ÔÇô Climent, Nicolae Golescu, Al. Florescu, ╚śt. Cre╚Ťulescu, Barbu Sl─âtineanu ╚Öi C.A. Rosetti a plecat spre Ia╚Öi pentru a-i prezenta actul unirii lui Alexandru Ioan Cuza30.

O colaborare dificil─â

Colaborarea dintre Alexandru Ioan Cuza (foto dreapta), ╚Öi cele dou─â Adun─âri Elective nu a fost ├«ns─â cea mai fructuoas─â ├«n primii ani de domnie. Deputa╚Ťii puneau piedici ├«n calea aprob─ârii unor legi cu caracter democratic, ├«n special a celor care ar fi pus ├«n practic─â principiul egalit─â╚Ťii ├«n fa╚Ťa legii sau cele legate de impozitarea echitabil─â. Cuza a ├«ncercat s─â rezolve problema, dizolv├ónd Adunarea Electiv─â a Moldovei, la sf├ór╚Öitul anului 1859; numai c─â cea nou─â care s-a constituit era dominat─â de acelea╚Öi sentimente. ╚śi ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â a f─âcut acela╚Öi lucru, ├«n aprilie 1861, dar la alegeri tot conservatorii au format majoritatea Adun─ârii31.

Pe de alt─â parte, domnitorul era nevoit s─â fac─â ÔÇ×navetaÔÇŁ ├«ntre Bucure╚Öti ╚Öi Ia╚Öi, ├«n condi╚Ťiile ├«n care comunicarea se f─âcea extrem de greu. Situa╚Ťia era ├«ngreunat─â ╚Öi de func╚Ťionarea ├«n al treilea loc, la Foc╚Öani, a Comisiei Centrale, care trebuia s─â coordoneze activitatea legislativ─â. De aceea, Cuza a st─âruit pe l├óng─â sultan s─â aprobe unirea complet─â. Demersul s─âu a fost ├«ncununat de succes, Marile Puteri au acceptat, ├«n cadrul Conferin╚Ťei de la Constantinopol, din septembrie 1861, acest lucru.Pe 11/23 decembrie 1861, Cuza d─âdea o proclama╚Ťie c─âtre rom├ónii din ambele Principate, aduc├óndu-le la cuno╚Ötin╚Ť─â noua realitate:

ÔÇ×Unirea este ├«ndeplinit─â, na╚Ťionalitatea rom├ón─â este ├«ntemeiat─âÔÇŽ ├Än zilele de 5 ╚Öi 24 ianuarie a╚Ťi depus toat─â a voastr─â ├«ncredere ├«n alesul na╚Ťiunei, a╚Ťi ├«ntrunit speran╚Ťele voastre ├«ntr-un singur domn; alesul vostru v─â d─â ast─âzi o singur─â Rom├ónieÔÇŁ 32 .

Prin urmare, din ianuarie 1862 a luat fiin╚Ť─â o singur─â Adunare Electiv─â a Principatelor Unite, deputa╚Ťii moldoveni, al─âtur├óndu- se celor munteni, la Bucure╚Öti. Mihail Kog─âlniceanu spunea la r├óndul lui ├«ntr-una din ultimele ╚Öedin╚Ťe ale Adun─ârii Elective a Moldovei:

ÔÇ×Guvernul unific├óndu-se va merge mai degrab─â ╚Öi mai liber ca ├«nainte. A╚Öa va fi ╚Öi cu Adunarea Rom├óniei. Eu cred dar c─â aceasta va putea face pentru interesele noastre locale mai mult dec├ót Adunarea Moldovei, c─âci Adunarea Rom├óniei va avea ceea ce noi nu am avut: dreptul de ini╚Ťiativ─âÔÇŁ 33 .

Totodat─â Comisia Central─â de la Foc╚Öani ├«╚Öi ├«nceta existen╚Ťa, ├«n timp ce primul parlament propriu-zis al Rom├óniei ├«╚Öi ├«ncepea activitatea.

NOTE

1. Sergiu Tama╚Ö, Dic╚Ťionar politic. Institu╚Ťiile democra╚Ťiei ╚Öi cultura civic─â, Editura Academiei Rom├óne, Bucure╚Öti, 1993, p. 200

2.

 (site-ul oficial al Parlamentului britanic)

3.

 (site-ul official al Adun─ârii Na╚Ťionale Franceze)

4.

 (site-ul oficial al Parlamentului polonez, versiunea ├«n limba englez─â)

5. Apostol Stan, Corpul legiuitor ├«n sistemul ideilor de reform─â social─â, ├«n ÔÇ×Istoria Parlamentului ╚Öi a vie╚Ťii parlamentare din Rom├óniaÔÇŁ, Editura Academiei, Bucure╚Öti, 1983, p. 15

6. Regimul parlamentar ├«n Rom├ónia, ├«n ÔÇ×Enciclopedia Rom├ónieiÔÇŁ, vol. I, Imprimeria Statului, Bucure╚Öti, 1939, p. 246

7. Ibidem

8. Apostol Stan, op.cit, p.18-19

9. Regimul parlamentarÔÇŽ, p.246

10. Istoria României în texte (coord. Bogdan Murgescu), Editura Corint, București, 2001, p. 170

11. Regimul parlamentarÔÇŽ, p. 246

12. Vlad Georgescu, Istoria Românilor de la origini până în zilele noastre, Editura Humanitas, București, 1992, p. 146

13. Regimul parlamentarÔÇŽ, p. 247

14. Apostol Stan, op.cit, p. 27

15. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București, 1997, p. 218

16. Istoria Senatului României, Editura Monitorul Oficial, București, 2004, p. 26

17. Ibidem

18. Istoria României în texte, p. 194

19. Apostol Stan, Corpul legiuitor ├«n lumina revolu╚Ťiei rom├óne de la 1848, ├«n ÔÇ×Istoria Parlamentului ╚Öi a vie╚Ťii parlamentare din Rom├óniaÔÇŁ, p. 62

20. Ibidem, p. 64

21. Ibidem, p.65

22. Regimul ParlamentarÔÇŽ, p.248

23. Ibidem

24. Mihail Kog─âlniceanu, Discursuri parlamentare din Epoca Unirii, Editura ╚śtiin╚Ťific─â, Bucure╚Öti, 1959, p. 15

25. Ibidem, p.14

26. Istoria SenatuluiÔÇŽ, p. 32

27. Mihail Kog─âlniceanu, DiscursuriÔÇŽ, p. 15

28. V. Curticăpeanu, Epoca lui Cuza Vodă, Editura Enciclopedică, București, 1973, p. 32

29. Ibidem, p. 44

30. Ibidem, p. 48

31. Regimul ParlamentarÔÇŽ, p.250

32. C.C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura Albatros, București, 1975, p. 615

33. Mihail Kog─âlniceanu, DiscursuriÔÇŽ, p. 356