Noile arme, cu adevărat înspăimântătoare, își spun cuvântul jpeg

Noile arme, cu adevărat înspăimântătoare, își spun cuvântul

­čôü Primul R─âzboi Mondial
Autor: Florin ┼×perlea

Prima conflagra┼úie mondial─â a uimit prin durat─â ┼či amploare:Europa, principalul teatru de r─âzboi ┼či locul declan┼č─ârii ostilit─â┼úilor, nu mai cunoscuse niciodat─â o asemenea ├«ncle┼čtare disperat─â de for┼úe ┼či mijloace pe fronturi at├ót de largi. La Belle ├ëpoque ├«┼či d─âdea duhul, ├«n sunete de al─âmuri, r─âp─âit de gloan┼úe ┼či explozii de bombe;totul, sub presiunea diploma┼úilor, a militarilor ┼či a reprezentan┼úilor industriei de armament, pentru care ├«ntotdeauna r─âzboiul s-a dovedit prea profitabil pentru a-l putea ├«mpiedica, ┼či antren├ónd mase mari de indivizi, entuzia┼čti la ├«nrolare, dar profund dezam─âgi┼úi ┼či marca┼úi ├«n scurt─â vreme de ororile de pe c├ómpul de lupt─â. Un conflict despre care numai unii vizionari ├«┼či ├«ng─âduiser─â s─â vorbeasc─â, dar pe care cei mai mul┼úi nu ┼či-l imaginaser─â, ├«n care a fost t├ór├ót─â aproape ├«ntreaga lume, cu peste 70 de milioane de combatan┼úi ÔÇô motiv pentru care contemporanii, f─âr─â s─â-┼či ├«nchipuie c─â o nou─â groz─âvie avea s─â-┼či fac─â apari┼úia pe scena lumii la numai dou─âzeci de ani de la semnarea armisti┼úiului de la Compi├Ęgne, l-au numit, pe drept cuv├ónt, Marele R─âzboi. El avea s─â produc─â schimb─âri capitale ├«n modul de g├óndire a conflictului epocii industriale, ├«n plan politic, economic ┼či social, mutil├ónd destine individuale ┼či colective.

Zorii r─âzboiului care avea s─â uimeasc─â lumea la ├«nceputul secolului al XX-lea sunt de identificat ├«n numeroasele schimb─âri aduse de secolul al XIX-lea ├«n evolu┼úia armamentului ┼či ├«n modul de lupt─â impus ÔÇ×na┼úiunii sub armeÔÇŁ;acest concept anume, ÔÇ×na┼úiunea sub armeÔÇŁ, ├«┼či g─âsea el ├«nsu┼či originile ├«n anii Revolu┼úiei Franceze, dar inova┼úiile epocii industriale ├«i conferiser─â valen┼úe mortale, la o scar─â extins─â, neb─ânuit─â p├ón─â atunci. Va fi r─âzboiul care se va extinde tridimensional, impun├óndu-se at├ót pe uscat, c├ót ┼či naval ┼či aerian.

J.F.C. Fuller observa c─â societatea secolului al XIX-lea este bazat─â mai mult pe manufactur─â dec├ót pe agricultur─â, factorul dominant fiind energia aburului mai degrab─â dec├ót religia. Gra┼úie c─âilor ferate, care cap─ât─â importan┼ú─â strategic─â, armate numeroase au putut fi transportate cu u┼čurin┼ú─â pe distan┼úe mari. R─âzboiul franco-prusac din 1870-1871 o va dovedi cu prisosin┼ú─â, francezii trezindu-se fa┼ú─â ├«n fa┼ú─â cu o armat─â de aproximativ 450.000 de oameni, deloc epuizat─â de mar┼čurile lungi de alt─âdat─â, desf─â┼čurat─â rapid ┼či capabil─â s─â mic┼čoreze semnificativ distan┼úele impuse de necesit─â┼úile de aprovizionare a frontului. Cu toate acestea, abia inova┼úiile tehnologice din secolul al XIX-lea ┼či generalizarea lor vor face c├ómpul de lupt─â unul s├óngeros cu adev─ârat. Multe inven┼úii sunt ulterioare r─âzboaielor napoleoniene, dar posibilitatea punerii lor ├«n practic─â a fost limitat─â de nevoia de rea┼čezare a Europei ┼či de lungile perioade de pace.

Noua faţă a războiului

R─âzboiul Civil American, care ├«ncepuse ├«n 1861 ca un r─âzboi de mi┼čcare, cu ac┼úiuni rapide ┼či eficiente, devine, din 1863, dar mai ales dup─â cele aproape 10 luni de lupte de tran┼čee de la Richmond-P etersburg (1864-1865), foarte asem─ân─âtor cu ceea ce se va ├«nt├ómpla mai t├órziu, ├«n anii Primului R─âzboi Mondial. Dar conflictul acesta, pe un continent pentru care p─ârea c─â europenii ├«┼či epuizaser─â interesul ÔÇô dovada cea mai bun─â fiind aceea c─â un general francez fusese auzit spun├ónd c─â R─âzboiul de Secesiune este unul minor, purtat primitiv ÔÇô aduce ├«n prim-plan numeroase inova┼úii:de la mitraliera Gatling(inven┼úia americanului Richard Gatling, mai degrab─â o pu┼čc─â ce avea zece ┼úevi dec├ót o mitralier─â ├«n adev─âratul sens al cuv├óntului!) la utilizarea pe scar─â larg─â a telegrafului cu fir, a baloanelor de observa┼úie ┼či a ambulan┼úelor-c─âru┼úe, pentru scoaterea rapid─â de pe c├ómpul de lupt─â a r─âni┼úilor, pre┼úio┼či ├«n condi┼úiile unui r─âzboi a c─ârui desf─â┼čurare ├«ncepe s─â se numere ├«n ani, p├ón─â la prima utilizare (primitiv─â, este adev─ârat, abia aici avea dreptate generalul francez!) a unui submarin ├«n scopuri militare. ├Äns─â c├ómpul de lupt─â ├«ncepe s─â arate cu totul altfel, iar unei armate ├«ncepe s─â-i fie din ce ├«n ce mai greu s─â se apropie de inamic pentru a-l ├«nfr├ónge.

├Än primul r├ónd, ca urmare a dou─â inven┼úii care schimb─â modul de utilizare a pu┼čtii de c─âtre infanterist. Pe de o parte, ┼úeava ghintuit─â ┼či glon┼úul cilindro-conic au m─ârit caden┼úa de tragere, precizia ┼či distan┼úa. E de tot hazul c─â aceast─â inven┼úie important─â, glon┼úul cilindro-conic, apar┼úin├ónd unui c─âpitan englez, a fost respins─â, ini┼úial, de guvernul britanic, pentru a fi preluat─â apoi de francezi, doar pentru c─â tehnocra┼úii britanici nu-┼či puteau imagina c─â glon┼úul ar putea avea alt─â form─â dec├ót cea clasic─â ÔÇô sferic─â! Pe de alt─â parte, pu┼čtile, care b─âteau deja la aproape 1.000 de metri, se r─âsp├óndesc ┼či se generalizeaz─â. Sunt inventate capsa de ini┼úiere a ├«nc─ârc─âturii (gra┼úie descoperirii fulminatului de mercur de c─âtre Edward Charles Howard), cartu┼čul, foarte apropiat de forma pe care o ┼čtim ast─âzi, ┼či ├«nc─ârc─âtoarele care asigur─â muni┼úia necesar─â pentru un foc sus┼úinut. Pentru prima dat─â, infanteristul ├«┼či poate ucide adversarul aflat la o distan┼ú─â de c├óteva sute de metri, f─âr─â s─â fie el ├«nsu┼či o ┼úint─â. Inamicului ├«i este din ce ├«n ce mai greu s─â se mai apropie de obstacolele naturale ale celor pe care ├«i atac─â (care beneficiaz─â acum, la r├óndul lor, de o putere de foc sporit─â ┼či de r─âsp├óndirea s├órmei ghimpate), f─âr─â pierderi semnificative. Puterea de foc va cre┼čte odat─â cu apari┼úia primelor mitraliere, ini┼úial Gatling, apoi, spre sf├ór┼čitul secolului al XIX-lea, a mitralierei Maxim, care se va generaliza p├ón─â la Primul R─âzboi Mondial ├«n armatele englez─â, german─â ┼či rus─â. Era nevoie, a┼čadar, de o nou─â ÔÇ×armur─âÔÇŁ ┼či de o cre┼čtere a vitezei de deplasare (├«ntruc├ót cavaleria se va dovedi la fel de vulnerabil─â ├«n fa┼úa mitralierelor ┼či a artileriei!), iar tancul, prin apari┼úia sa timid─â ├«n Primul R─âzboi Mondial, va ├«ntruni aceste condi┼úii, dovedindu-┼či performan┼úele ├«n anii celui de Al Doilea R─âzboi Mondial.

B─ât─âliile de la Richmond-Petersburg (1864-1865, ├«n anii R─âzboiului Civil American), Plevna (1877-1878, ├«n timpul R─âzboiului de Independen┼ú─â) ┼či Mukden (1905, ├«n R─âzboiul ruso-japonez) aveau s─â prefigureze dezastrul din anii primei conflagra┼úii mondiale, c├ónd revolu┼úia prafului de pu┼čc─â, ├«nceput─â cu mai bine de 400 de ani ├«n urm─â, ceda pe deplin locul revolu┼úiei industriale ├«n modul de ducere a r─âzboiului. Cele trei ÔÇ×b─ât─âlii de tran┼čeeÔÇŁ, din a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea ┼či ├«nceputul secolului al XX-lea, sunt simptomul sf├ór┼čitului revolu┼úiei prafului de pu┼čc─â┼či al deplinei instaur─âri a revolu┼úiei industriale├«n afacerile militare.

Foto:Carte po┼čtala german─â cu mesajul:ÔÇ×Dumnezeu pedepse┼čte AngliaÔÇŁ

159147691 jpg jpeg

Profe┼úie fals─â ├«n 1912:ÔÇ×Un viitor r─âzboi ├«ntre Fran┼úa ┼či Germania nu va fi unul de tran┼čeeÔÇŁ

Pe de alt─â parte, se remarc─â progresele importante ├«nregistrate de artilerie, prin apari┼úia tunului de o┼úel ├«nc─ârcat pe la culat─â, inventat de Friedrich Krupp, care ├«┼či va dovedi eficien┼úa mai ales ├«n timpul R─âzboiului Franco-Prusac din 1870-1871. Artileria este cea care c├ó┼čtig─â terenul, iar infanteria cea care ├«l men┼úine. ├Äns─â terenul dintre adversari devine un no manÔÇÖs land, care se dovede┼čte a fi mult prea periculos pentru a fi str─âb─âtut. Ie┼čirea din tran┼čee pare o aventur─â mortal─â, costisitoare pentru armatele de mas─â consacrate de Revolu┼úia Francez─â, ├«ns─â, pentru cei mai mul┼úi g├ónditori militari ai epocii, ofensiva rapid─â ┼či eroismul manifest erau ├«nc─â solu┼úia salvatoare ├«n fa┼úa oric─ârei rezisten┼úe, oric├ót de puternic─â. ├Än 1912, cu numai doi ani ├«nainte de ├«nceperea Primului R─âzboi Mondial, maiorul francez de Pardieu scria:ÔÇ×Un viitor r─âzboi ├«ntre Fran┼úa ┼či Germania nu va fi unul de tran┼čee. O b─ât─âlie a tran┼čeelor, a┼ča cum s-a petrecut la Plevna ┼či Mukden, nu va avea loc ├«ntr-un r─âzboi ├«n care va fi implicat─â armata francez─âÔÇŁ. O profe┼úie care se va dovedi, ca multe altele, complet fals─â. ├Äns─â cel care a inspirat acest mod de g├óndire va fi fost viitorul mare┼čal francez Ferdinand Foch, ├«n v├órst─â de peste 60 de ani, cu o carier─â didactic─â impresionant─â la ┼×coala Superioar─â de R─âzboi din Paris, care credea ├«n ofensiv─â cu o st─âruin┼ú─â ├«mpins─â la bigotism, oferind moralei ├«n lupt─â un rol superior for┼úei glon┼úului. Pe aceasta din urm─â avea s─â o simt─â ├«ns─â ├«ncercatul dasc─âl ┼či ÔÇ×profetÔÇŁ militar Ferdinand Foch atunci c├ónd, aruncat ├«n v├óltoarea primei conflagra┼úii mondiale, va descoperi apogeul ÔÇ×r─âzboiului tran┼čeelorÔÇŁ.

Cei mai vizionari ├«ntr-ale viitorului r─âzboi s-au dovedit a fi militarii americani mobiliza┼úi ca observatori pe fronturile R─âzboiului ruso-japonez (mult mai preocupa┼úi, a┼čadar, de ceea ce se ├«nt├ómpla pe b─âtr├ónul continent ┼či, implicit, ├«n proximitatea SUA, dec├ót se vor fi ar─âtat europenii de evolu┼úiile ulterioare R─âzboiului civil!), care sesizaser─â c─â nici fanatismul nipon ┼či nici ├«nc─âp─â┼ú├ónarea militarilor ru┼či nu sunt ├«ndeajuns, prin repetarea suicidar─â a atacurilor frontale asupra liniilor ├«nt─ârite ale inamicului, fiind absolut necesare, a┼ča cum ├«nv─â┼úaser─â ├«n propriul lor conflict din anii 1861-1865, manevre tactice al c─âror cost ├«n oameni ┼či mijloace de lupt─â putea s─â par─â suportabil.

Este ├«ns─â cu totul surprinz─âtor c─â un economist din Var┼čovia, un civil implicat ├«n opera┼úiuni bancare, Ivan S. Bloch, ┼či-a pus problema chipului pe care ├«l va lua viitorul r─âzboi dintr-o perspectiv─â complex─â, politico-economic─â ┼či militar─â, ├«ntr-o lucrare intitulat─â The Future of War in its Economic and Political Relations:Is War Now Impossible?;lucrarea a fost tip─ârit─â la Sankt Petersburg, ├«n 1898, ┼či a ├«nceput s─â circule ├«n vestul Europei ├«n primii ani ai secolului al XX-lea. Studiind cele mai semnificative lucr─âri din domeniul militar ┼či fiind la curent cu principalele evolu┼úii tehnologice, Ivan S. Bloch ajungea la concluzia c─â semnificativa cre┼čtere a puterii armelor de foc moderne f─âcea purtarea r─âzboiul imposibil─â, ÔÇ×altfel dec├ót cu pre┼úul suiciduluiÔÇŁ. Cu certitudine, Bloch a avut o viziune exagerat─â cu privire la for┼úa armelor de foc ale epocii sale, judec├ónd dup─â ceea ce ┼čtim, beneficiari ai regulii epilogului fiind, despre modul ├«n care avea s─â se desf─â┼čoare cea de-a doua conflagra┼úie mondial─â. Dar tot la fel de sigur este c─â bancherul din Var┼čovia a fost mult mai aproape de intuirea felului ├«n care va decurge Primul R─âzboi Mondial dec├ót vor fi fost mul┼úi militari!

Studiu de caz:România

Armata rom├ón─â intr─â ├«n v├óltoarea Primului R─âzboi Mondial ├«n 1916, dup─â ce participase la dou─â conflicte, cel din 1877-78, ├«n urma c─âruia statul rom├ón ob┼úinuse Independen┼úa, domnitorul Carol I devenind rege, ┼či cel din 1913, ├«n sudul Dun─ârii, ambele ├«ncununate de victorii mai degrab─â nea┼čteptate pentru observatorii aten┼úi ai fenomenului militar european. Convingerea mea este c─â at├ót R─âzboiul ruso-rom├óno-turc din 1877-78, c├ót ┼či implicarea Rom├óniei ├«n Al Doilea R─âzboi Balcanic nu au reu┼čit s─â atrag─â aten┼úia factorilor de decizie politico-militar─â de la Bucure┼čti asupra noului chip al conflictului generalizat al epocii industriale care se prefigura.

La Plevna, armata rom├ón─â scrie o pagin─â de glorie militar─â, ├«n pofida bunei dot─âri a armatei otomane. Dup─â o adev─ârat─â revolu┼úie care viza modernizarea armatei otomane, inaugurat─â de sultanul Selim al III-lea ÔÇô un proces amplu, continuat, mai apoi, de Abdulmecid I ÔÇô, armata otoman─â era bine ├«nzestrat─â, dispun├ónd de armament modern. Este suficient s─â amintim c─â artileria turceasc─â dispunea de tunurile de o┼úel ghintuite fabricate de Krupp, cu ├«nchiz─âtor ├«n partea dinapoi a ┼úevii, cele mai bune guri de foc ale vremii, iar infanteria ┼či cavaleria aveau pu┼čti perfomante Henry-Martini (cu ├«nc─ârcare pe la culat─â) ┼či Winchester (cu magazie pentru muni┼úie), ambele cu o b─âtaie de peste 1.000 de metri.

Armata rom├ón─â era una t├ón─âr─â, re├«nfiin┼úat─â ┼či organizat─â ├«n vremea lui Alexandru Ioan Cuza, f─âr─â o dotare corespunz─âtoare, dar compus─â ├«n majoritate din solda┼úi proveni┼úi din mediul rural, care aveau calit─â┼úi excelente pentru un c├ómp de lupt─â al c─ârui chip se schimbase ├«ntr-at├ót ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea. C─âl─âtorii str─âini ├«n ┼ó─ârile Rom├óne remarcau rezisten┼úa lor la ÔÇ×osteneal─âÔÇŁ, la ÔÇ×munci ┼či lipsuriÔÇŁ, r─âbdarea cu care ├«nfruntau frigul ┼či ar┼či┼úa, foamea ┼či setea ÔÇô ┼či asta, spune un c─âl─âtor, ÔÇ×├«nc─â din leag─ânÔÇŁ. Dimitrie Dr─âghicescu, ├«n lucrarea sa Din psihologia poporului rom├ón, are o formulare conving─âtoare:ÔÇ×Au fost at├ótea suferin┼úe ├«n trecutul neamului celor de la sate, ├«nc├ót lumea, care se ├«nchin─â ┼či se prosterneaz─â la suferin┼úele lui Hristos, te miri cum de nu b─ânuie┼čte, c├ónd trece pe l├óng─â o ┼čub─â sau un suman sfios ┼či umilit, c─â sub acel suman tr─âie┼čte un om care num─âr─â desigur mai mul┼úi Hristo┼či printre str─âmo┼čii luiÔÇŁ.

Memoriali┼čtii epocii observau grija special─â a lui Carol I pentru armat─â, acesta fiind foarte m├óndru s─â prezinte reprezentan┼úilor armatelor str─âine ÔÇ×t├ón─âra sa armat─â instruit─â de elÔÇŁ. ├Än pofida convingerii tacticienilor vremii c─â un atac reu┼čit este rezultatul direct al intensit─â┼úii de foc mai mare dec├ót puterea de ap─ârare, militarii rom├óni, al─âturi de cei ru┼či, au demonstrat c─â o b─ât─âlie poate fi c├ó┼čtigat─â, at├ót timp c├ót una dintre p─âr┼úi nu se consider─â pe sine ├«nvins─â. Convingerea c─â au posibilitatea de a scrie o pagin─â de istorie de care ar fi fost m├óndri p─ârin┼úii ┼či str─âmo┼čii lor, capacitatea de rezisten┼ú─â ├«n condi┼úiile dificile ale asaltului prelungit asupra tran┼čeelor ├«nt─ârite ┼či bine ap─ârate din sudul Dun─ârii au f─âcut ca ┼ú─âranii mobiliza┼úi s─â reu┼čeasc─â o performan┼ú─â notabil─â, f─âr─â ca t├ón─âra armat─â rom├ón─â s─â fie preg─âtit─â ┼či dotat─â corespunz─âtor pentru ├«ncle┼čtarea ├«n care care fusese aruncat─â de necesitatea confirm─ârii Declara┼úiei de Independen┼ú─â din Adunarea Deputa┼úilor, la 9 mai 1877. Chiar ┼či ├«n aceste circumstan┼úe se impunea ├«ns─â o analiz─â serioas─â ┼či atent─â pentru stabilirea unor solu┼úii mai avantajoase din punct de vedere tehnic ┼či material ├«n cazul unui nou conflict.

Schimb─ârile ├«n organizarea ┼či dotarea armatei rom├óne au fost importante ├«n perioada care a urmat, ├«ns─â deloc adaptate tehnic ┼či tactic felului ├«n care avea s─â se desf─â┼čoare Primul R─âzboi Mondial. Implicarea ├«n cel de-Al Doilea R─âzboi Balcanic, ├«n pofida victoriei, ob┼úinut─â mult prea u┼čor ┼či ├«n timp scurt, a ├«ntunecat dreapta judecat─â a unei clase politice oricum pu┼úin preocupat─â de ├«nzestrarea armatei rom├óne;mai mult, a adormit ├«n mod nepermis sim┼úurile acelor militari a c─âror responsabilitate major─â era preg─âtirea armatei pentru utilizarea ei ├«ntr-un conflict viitor, pe baza lec┼úiilor desprinse din r─âzboaiele anterioare proprii sau ale altora.

 EE 5978 JPG jpeg

I.G. Duca, ironic la adresa lui Carol:ÔÇ×De ce s─â ne muncim ┼či s─â cheltuim prea mult?ÔÇŁ

Cum clasa politic─â rom├óneasc─â a c─âp─âtat convingerea c─â marile momente care au condus la crearea ┼či consolidarea statului rom├ón modern nu au fost cu necesitate rezultatul efortului militar, ci consecin┼úa unei diploma┼úii abile, persuasive, inclusiv la masa verde a p─âcii (dup─â R─âzboiul de Independen┼ú─â) sau a unor politici de alian┼úe care s─â descurajeze eventualele ac┼úiuni militare ale unor actori regionali importan┼úi, consolidarea puterii armate a statului rom├ón nu a fost o prioritate. Starea ┼či dotarea armatei rom├óne au revenit ├«n discursurile politicienilor cel mult ca pretext ├«n lupta ├«mpotriva adversarilor politici.

Dup─â ├«ncheierea Tratatului secret de alian┼ú─â cu Germania ┼či Austro-Ungaria (1883), pentru regele Carol I, armata rom├ón─â ├«n timp de r─âzboi urma s─â fie doar o anex─â a trupelor austro-germane. ├Än memoriile sale, liderul liberal I.G. Duca ├«ncerca s─â explice dezinteresul manifestat de regele Carol fa┼ú─â de armata rom├ón─â dup─â 1883. Acesta ÔÇô spune Duca ÔÇô ÔÇ×nu privea armata noastr─â dec├ót sub prisma leg─âturilor ei cu armatele aliate. ├Än caz de r─âzboi, menirea ei era s─â fie pe frontul oriental aripa de la extrema dreapt─â a armatelor germano-austriece. ├Äntruc├ót putea ├«ndeplini aceast─â func┼úiune, armata noastr─â r─âspundea dorin┼úelor lui. De ce s─â ne muncim ┼či s─â cheltuim prea mult? ├Än ziua hot─âr├ótoare, salvarea va veni tot de la ofi┼úerii germani care vor sosi s─â ne sf─âtuiasc─â, ├«n armamentul ┼či muni┼úiile pe care germanii ni le vor trimiteÔÇŁ. Gheorghe T─ât─ârescu, ├«n studiul intitulat Relele organice ale armatei noastre, era convins, ├«ntocmai ca I.G. Duca, c─â semnarea la Viena a Tratatului de alian┼ú─â rom├óno-austro-ungar, la care a aderat ┼či Germania (octombrie 1883), a oferit o ÔÇ×impresie de siguran┼ú─âÔÇŁ care a f─âcut ca preocup─ârile guvernelor ce s-au succedat la conducerea statului ÔÇ×s─â se ├«ndrepte spre alte orizonturi dec├ót spre acelea ale c├ómpurilor de instruc┼úieÔÇŁ.

Peste toate acestea s-a suprapus, ├«n mod nefast, victoria rapid─â din Al Doilea R─âzboi Balcanic (1913). ÔÇ×PlimbareaÔÇŁ armatei rom├óne la sud de Dun─âre ÔÇô a┼ča cum a fost considerat─â ac┼úiunea militar─â a Rom├óniei ├«n epoc─â, ├«nt├ólnind un singur inamic redutabil, holera, care a f─âcut peste 1.000 de victime ├«n r├óndurile celor mobiliza┼úi, pentru c─â singura mare unitate bulgar─â capturat─â era deja pe fug─â spre Sofia, ├«n debandad─â ÔÇô a adormit multe con┼čtiin┼úe ┼či a ├«ng─âduit factorilor de decizie politic─â ┼či militar─â, printr-o victorie nea┼čteptat─â, s─â considere c─â armata rom├ón─â este preg─âtit─â pentru un conflict militar de anvergur─â. Ca ├«ntotdeauna, ├«n astfel de ├«mprejur─âri, laurii victoriei ascund e┼čecurile, neajunsurile, neputin┼úele, tic─âlo┼čiile, corup┼úia ┼či incompeten┼úele, f─âr─â s─â ├«ng─âduie eforturi temeinice ┼či tenace de a le elimina. Ele aveau s─â ias─â la lumin─â, cu uimire pentru cei mai mul┼úi, ├«n 1916, atunci c├ónd Rom├ónia decidea s─â intre, dup─â doi ani de neutralitate, ├«n Primul R─âzboi Mondial.

Sintetiz├ónd, ├«n c├óteva cuvinte, starea de spirit care a cuprins societatea rom├óneasc─â ┼či oamenii politici sub impactul euforic al victoriei din Al Doilea R─âzboi Balcani, Nicolae Iorga remarca revenirea condamnabil─â la vechile obi┼čnuin┼úe ÔÇ×v─âz├ónd c├ót de u┼čor, aproape f─âr─â jertfe, ┬źse merge la astre┬╗. (...) Nicio reform─â a unei armate, mai numeroase, mai ascult─âtoare ┼či mai entuziaste dec├ót r─âspunz├ónd cerin┼úelor tehnicii moderne nu va ocupa cei abia doi ani de lini┼čte ├«n care, sub apropiata c├órmuire a lui Ion I.C. Br─âtianu, trebuiau s─â se z─âmisleasc─â reformeleÔÇŁ.

Era terenul periculos al inac┼úiunii ┼či al ignor─ârii tuturor schimb─ârilor majore pe care le anun┼úau evolu┼úiile tehnologice ┼či conflictele anterioare, altele, desigur, dec├ót Al Doilea R─âzboi Balcanic, privit exclusiv dintr-o perspectiv─â rom├óneasc─â.