Nicolae Vermont în colecția de artă plastică a Dr. N. Minovici
Pictor, acuarelist și gravor, Nicolae Vermont s-a născut la Bacău, la data de 10 octombrie 1866. Format în atelierul fondatorului Școlii de arte frumoase din București, Theodor Aman, Vermont și-a continuat studiile la Academia de Artă din Munchen între 1887-1893, unde a deprins meșteșugul picturii și o bună stăpânire a desenului.
În ciuda formării sale într-un mediu academic, numele lui Vermont, la fel ca începuturile activității sale creatoare, este legat de fondarea unor grupări cu caracter reactiv la adresa artei oficiale. Astfel, în 1897, artistul se număra printre fondatorii Societății pentru dezvoltarea artelor în România -„Ileana”, alături de Ștefan Luchian, Constantin Artachino și colecționarul Alexandru Bogdan-Pitești, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.
Împreună au organizat Expoziția artiștilor independenți, promovând o artă modernă, inovatoare, ca reacție împotriva abuzurilor lui Constantin Stăncescu, președintele juriului Expoziției artiștilor în viață. Începând cu 1901, artiștii s-au reunit în societatea „Tinerimea Artistică”, alături de Ștefan Popescu, Ipolit Strâmbu, Kimon Loghi, Nicolae Grant și Gheorghe Petrașcu, continuând programul pentru înnoirea artei românești.
Creația lui Nicolae Vermont cuprinde peisaje, tipuri de țărănci și țigănci redate realist, precum și pânze cu caracter religios de mari dimensiuni. „Puțini au știut să redea ca Vermont ambianța caldă, învăluitoare, tihnită a unui colț de cămin, în care femeia, cu grația ei cuminte, se privește în oglindă, citește sau visează”, remarca Angela Vrancea într-o notă dedicată artistului.
Lucrarea „Femeie adormind cu cartea în mână”, păstrată în colecția dr. N. Minovici, se înscrie acestei tematici. Aceasta surprinde o femeie în urma lecturării romanului Paul și Virginia, publicat în 1788 de către J.-H. Bernardin de Saint-Pierre, o poveste de dragoste cu final dramatic.
Modelul feminin este așezat pe o canapea acoperită cu drapaje verzi și rozalii, corpul său așezat oblic fiind acoperit de o rochie violet, care lasă la vedere brațele și decolteul. Remarcăm, la nivelul carnației, umbrele reci, în nuanțe de verde și violet. Pictura are un aspect de schiță, cu tușe trasate rapid, pe când starea de visare și paleta cromatică amintesc de sensibilitatea simbolistă a pictorului, evidentă în lucrările de la începutul carierei.
Pânza datează din 1915, an în care, în luna martie, se deschidea expoziția Tinerimii Artistice, unde Vermont expunea 12 lucrări, printre care „În atelier”, „La Toaletă” și compoziția decorativă „Muzica”.
Cel de-al doilea portret feminin al pictorului din colecția doctorului Minovici, „Țigancă”, datează din 1919. În luna octombrie a aceluiași an, Nicolae Vermont a organizat o expoziție personală în sala Exarcu a Ateneului Român, căreia presa nu i-a acordat multă atenție, manifestare la care lucrarea a fost cel mai probabil achiziționată.
Artistul s-a concentrat strict asupra capului de expresie al tinerei zâmbitoare, privite din față, plasându-l pe un fundal întunecat, în contrast cu pânza albă pe care o poartă deasupra părului brun. Chipul l-a construit din tușe păstoase și expresive care punctează hotărât zonele de umbră și lumină, insuflând viață picturii – un iscusit joc de culori bidimensional.
Foto sus: „Femeie adormind cu cartea în mână”, 1915, ulei/pânză (© Muzeul Nicolae Minovici)
Surse:
„Deschiderea expoziției pictorului Vermont”, Universul, 15 octombrie 1919, p. 2
Angela Vrancea, „Pe marginea comemorării pictorului Vermont”, Arta Plastică, Anul IV, Nr. 5-1957, pp. 49-50
Mircea Deac, Nicolae Vermont, Ed. Meridiane, București, 1972
Taușan, „Expoziția Tinerimii Artistice”, Viitorul, 2 aprilie 1915, p. 1.
