Nicolae Ceaușescu și plecarea populației de pe meleagurile românești

Poporul român plânge astăzi după dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu deoarece este foarte dezamăgit de clasa politică ajunsă la putere după 1989, certurile definite drept dezbateri sau luptă politică fiind deosebit de neplăcute maselor populare. Se zice că pe vremuri nu se pleca din țară și că oamenii stăteau fericiți în sânul familiilor.

Această iluzie este repetată cu fermitatea unei credințe și generațiile tinere spun ceea ce aud de la părinți, bunici sau vecini. Realitatea este că locuitorii patriei socialiste plecau spre Occident la prima ocazie și nu se mai uitau în urmă nici măcar la familiile din care proveneau. Autoritățile aveau grijă să rupă orice legătură cu cei ce erau văzuți ca niște trădători ai idealurilor politice. Au plecat în anul 1976 cu acte în regulă 9.336 de cetățeni, adică aproximativ un orășel precum Huedin din județul Cluj în anul 1992.

Cum situația economică nu se îmbunătățea, anul 1977 a dus la emigrarea altor 17.810 de români și minoritari. Se poate spune că natalitatea ridicată compensa astfel de hemoragii, dar grav era că 9.669 de emigranți erau de sex feminin, ceea ce urma să afecteze natalitate în deceniile următoare. Nu se precizează vârsta femeilor ieșite din lagărul comunist, dar plecau foarte multe persoane tinere. Au ieșit din țară legal în anul 1989 41.363 de locuitori din cauză că oamenii din țara cu o industrie presupus înfloritoare nu se puteau bucura de bunuri de larg consum și nici măcar de alimente, inclusiv de banala pâine.

Această hemoragie de sânge și creiere a dus la o adevărată criză demografică începând din 1990, plecații fiind persoane tinere, instruite și cu putere de muncă. Au părăsit lagărul socialist pentru a ridica o civilizație străină peste mări și țări, sătui fiind de experimentele politice ale celor ce ajung cumva la putere. Puțini sunt cei ce pot crede că fuga de după 22 decembrie 1989 are legătură tot cu politicile lui Nicolae Ceaușescu. Acesta luase dreptul la orice plăcere a vieții în numele socialismului triumfător și persoanele intelectuale nu găseau nici cea mai mică satisfacție în țara care se zbătea în mediocritate.

Chiar dacă aveai cele mai înalte studii, tot cei din partid decideau cine să primească posturile bine plătite și care aduceau satisfacții profesionale. Ceilalți se descurcau cum puteau. Mai grav. Au fost reduse locurile în cadrul facultăților și atunci multe talente au pierdut competiția din diferite cauze și s-au stins.

Cei care n-au dorit să dispară în mlaștina egalitaristă au preferat să treacă frontiera și după căderea regimului totalitar. Nu mai avea rost să aștepți ceva de la autoritățile închistate în ideile vechi și care nu doreau să facă vreun lucru bun pentru masele de locuitori. Erau vizate doar interesele particulare, acumularea de avere fiind marele vis ce existase și-n perioada comunistă.

Cum funcționarii statului român au primit ordin să realizeze dosarele celor ce doreau să emigreze, ieșirile din țară s-au înmulțit imediat după ce s-a încheiat nebunia cu teroriștii și trupele au intrat în cazărmi. Au plecat 96.929 de cetățeni de toate vârstele, adică a fost depășit sporul natural de 67.660 de persoane.

Au plecat 50.594 de femei ce nu mai doreau să mai muncească într-o țară în care statul acumula bunuri și angajații erau obligați să se descurce cum puteau. Nici de ducerea mai departe a neamurilor nu mai erau interesate, orice mamă fiind dornică să-și vadă bine copilul și nu o simplă carne de tun pentru victoria revoluției mondiale. Au plecat în anul 1991 alți 44.160 de cetățeni cu acte-n regulă, partea feminină ajungând la cota 22.949.

Sărăcirea din perioada comunistă a populației condamna neamul românesc să piardă populația tânără și astfel să se producă un regres demografic, accentuat pe măsură ce Occidentul devenea mai dezvoltat din punct de vedere economic.

_{Foto sus: Nicolae Ceauşescu vorbește la primul Congres al Consiliilor populare judeţene şi al preşedinţilor consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale, în februarie 1976 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 10/1976)}