Nicolae Ceaușescu și condamnarea României la înapoiere

Se tot comentează astăzi de ce țara din Carpați nu reușește să ajungă la un nivel comparabil cu cel al statelor din centrul Europei și de ce oamenii sunt siliți să caute prosperitatea economică departe de locurile natale și de familii. Se dă vina pe clasa politică din ultimele trei decenii, cea care n-a făcut ceva pentru fericirea maselor populare. Oare să fie adevărate aceste credințe populare?

 Mulțimile au idei puține, ferme și greșite după teoria lui Gustave Le Bon și poporul român nu poate să facă excepție de la legile științelor. Datele statistice publicate după 1989, corectate pe cât posibil după ani de manipulare comunistă, arată în mod clar că marea nenorocire a pornit de la ideile celor doi lideri totalitari de la București, Nicolae Ceaușescu reușind să dărâme economia prin deciziile fanteziste luate timp de peste două decenii. A venit cu teoria că este bine să fie plătită datoria externă în mod forțat, indiferent de costuri, și populația a fost supusă unui experiment dur, cozile lungi și umilitoare fiind generalizate la nivel de țară.

Grav a fost că s-a luat decizia reducerii importurilor din Occident, ceea ce a însemnat rămânerea în urmă în ceea ce privește tehnologia și, în plus, mașinile achiziționate deja au început să se uzeze fizic pentru că nu mai erau piese de schimb și se folosea utilajul până la epuizare sau primea piese românești ce nu erau de calitate și provocau probleme în funcționare, calitatea mărfurilor lăsând de dorit.

Comerțul cu Franța, stat ce oferise automobile, motoare de camion și elicoptere, s-a prăbușit pur și simplu. Dacă erau luate mărfuri de 7,1 miliarde de lei în anul 1981, importurile în 1989 au fost reduse la numai 786,3 milioane de lei. Marea Britanie a fost inclusă pe o listă neagră și importurile au fost diminuate de peste trei ori. Elveția, stat ce exportă mașini industriale de calitate, nu mai era în centrul atenției autorităților de la București, scăderea fiind de la 1,58 miliarde la numai 668 de milioane de lei la curs oficial. SUA, puterea dominantă a lagărului capitalist, a fost supusă unui adevărate blocade economice și reducerea a fost de la 12,8 la 2,73 miliarde de lei.

Este interesant de observat că autoritățile de la Washington au permis importurile din România și acestea au fost de peste opt miliarde de lei în fiecare an. Autoritățile americane au lăsat punți de legătură cu lagărul socialist și n-au dorit să ducă un război economic fără cruțare. Au fost interzise livrările de tehnologie înaltă pentru a nu permite utilizarea acesteia în domeniul militar. Liderii de la București au luat decizii catastrofale pentru viitorul poporului român și au lăsat în 1989 o industrie uzată moral și fizic.

Economia României socialiste a pierdut și piețele de desfacere din cauza calității scăzute a mărfurilor și era normal să dea faliment după 1989, autoritățile de la București permițând o creștere a consumului intern și astfel n-au mai fost fonduri pentru menținerea în viață a giganților industriali falimentari. Statul comunist a renunțat la piețele îndepărtate și astfel nu mai erau aduse materii prime ieftine din Bangladesh, Filipine, Liban, Yemen, Angola sau Chile. Afacerile de stat s-au ofilit și a fost normal să scadă nivelul de trai într-o economie închistată și în care inițiativa personală era doar în teorie încurajată și, mai ales, răsplătită. Responsabilii comuniști au neglijat parteneri deosebiți prin numărul de clienți. India, de exemplu, a intrat în această categorie. Nici relațiile economice cu China, considerat un partener ideologic și strategic, nu s-au ridicat la valorile descrise de politrucii dornici să păcălească poporul. 

Trebuia să fie cumva compensate astfel de pierderi economice și au fost încurajate relațiile cu statele comuniste, Uniunea Sovietică fiind principalul partener la import și la export. Mărfurile aduse au trecut de la aproape 30 de miliarde de lei la 42,4 miliarde în anul 1989. Se înregistra un deficit serios cu imperiul de dincolo de Prut, produsele românești valorând numai 37,98 miliarde în ultimul an de socialism aplicat riguros. Există teoria prin cărțile de istorie că Nicolae Ceaușescu a vrut să se distanțeze de Moscova, dar datele reci ale statisticilor statului român demonstrează exact o satisfacere a poftelor colosului ce suferea de propriile probleme economice. Problema Bucureștiului era că și Uniunea Sovietică avea tehnologie învechită și nu se putea discuta de o modernizare a capacităților de producție pentru a se atinge calitatea mărfurilor vestice.

Invazia din Afganistan a schimbat radical comerțul mondial și lagărul socialist a fost condamnat să nu mai primească mașini industriale de cea mai înaltă calitate. România a primit lovitura de grație și prin decizia absurdă a plății datoriei externe și astfel a ajuns un fel de muzeu uriaș în aer liber. Să nu te modernizezi un deceniu înseamnă o rămânere în urmă ce numai cu greu mai poate fi recuperată și numai prin investiții colosale. Este interesant de observat că România exporta valută care apoi era folosită pentru irigarea economiei capitaliste concurențiale. A fost absolut normal ca statul din Carpați să rămână slab dezvoltat industrial și să piardă piețele de desfacere.

Deciziile luate de Nicolae Ceaușescu au fost mai mult decât catastrofale și n-au dus decât la sărăcie, foamete și la părăsirea țării. Procesul a continuat și după 1989. Era ceva absolut normal să se plece de la coada pentru pâine la bunăstarea occidentală. Nicăieri în lumea occidentală nu era mai rău ca pe plaiurile mioritice. A fost firesc să se plece cât mai departe și numai poliția politică a limitat ieșirile înainte de evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Cu cât se trăia mai rău în paradisul socialist imaginat de ideologi și de cei ce astăzi cred în trecutul glorios, de aur, cu atât oamenii se îmbulzeau pentru a depune actele de emigrare. Dacă în anul 1980 au ieșit din țară 24.712 cetățeni, adică aproximativ un locuitor din 1.000, s-a ajuns în 1989 la 41.363 și vârful a fost atins în 1990 prin cei 96.929 de emigranți. Cele 50.594 de femei plecate numai în ultimul an menționat explică și prăbușirea demografică a României, fenomen ce nu poate fi stopat cât timp nivelul de trai nu va crește la valori comparabile cu cele din Occident. În plus, femeia contemporană dorește să se împlinească profesional și să nu mai fie văzută doar ca o simplă făcătoare de copii și ca forță de muncă ieftină, salariile oferite de angajatori fiind mai mici în comparație cu cele date bărbaților. 

Foto sus: Nicolae Ceaușescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”)