„Natura” - Istoria primului restaurant vegetarian din București
Pe 23 noiembrie 1908 a fost inaugurat primul restaurant vegetarian din București, într-un elegant imobil situat lângă Biserica Albă (pe str. Al. Lahovary nr.4, astăzi Str. George Enescu), local înființat de Asociația Vegetarienilor din România.
La banchetul de deschidere au participat membri ai asociației (dr. C. Parhon-președinte, dr. Al. Kaminscki-vicepreședinte, dr. N. Frangulea-vicepreședinte, dr. V. Bușilă-casier, A. Popescu-membru și avocat I.N. Țimiraș-secretar general), oficialități (dr. I. Cantacuzino-directorul general al serviciului sanitar), reprezentanți ai presei (ex. G. Ranetti) și alte personalități (ex. dr. Șt. Irimescu, dr. Fr. I. Rainer, dr. L. Anastasievici), scrie Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.
În deschiderea evenimentului, Dr. C. Parhon a ținut o scurtă cuvântare în care a argumentat superioritatea regimului alimentar vegetarian asupra celui omnivor și a exemplificat avântul pe care mișcarea vegetariană a luat-o în alte țări. De asemenea, a dorit să sublinieze că restaurantul a fost inaugurat pentru „a contribui la răspândirea vegetarianismului prin posibilitatea ce li se dă celor neîncrezători de a se convinge de superioritatea acestui regim”. Cei prezenți au primit un exemplar din numărul 4 al revistei asociației, Reforma Alimentară. (August/septembrie 1908-ianuarie 1913 (lunar). Din comitetul de redacție au făcut parte: V. Bușilă, V. Babeș, J. Borschneck, B. Ionescu, N. Frangulea, E. Kaminscki, Al. Kaminscki, C. Negoescu, A. Popescu, C. Parhon, G. Robin, I. N. Țimiraș, M. Zenide.)
Presa a salutat în unanimitate deschiderea localului și a detaliat meniul banchetului: Supă de zarzavat/ Unt, ridichi de lună, măsline/ Salsifis à la Polonaise/ Mazăre cu pateuri de ciuperci/ Salată amestecată/ Friptură de conopidă/ Mei cu lapte/ Compot din diferite fructe/ Cremă de vanilie/ Plăcintă cu mere/ Brânzeturi diferite/ Struguri, mere, pere, mandarine, migdale, alune, nuci / Cafea „Natura” din cereale/ Pâine integrală/ Must de Drăgășani.
Publicația umoristică „Furnica”, prin reprezentantul său G. Ranetti, nu putea rata ocazia ironizării elitei societăţii bucureștene. În articolul dedicat inaugurării, Jorj Delamizil (G.Ranetti) îi mulțumește doctorului „Tarhon” pentru invitație, rugându-l să „nu ia prea în tragic glumele blasfemătoare ale unui incorigibil partizan al regimului alimentar eclectic, ovo-lacto-vegetalo-carnivor”.
Ținta lui Ranetti nu este restaurantul, căci acesta declară bucătăria excelentă și promite să devină un client fidel. „Fanaticii vegetarieni” doar îi deschid apetitul pentru polemică. Respinge premisa conform căreia regimul vegetarian „grăbește dezvoltarea în om a calităților superioare care-l face să iubească, să ajute pe semeni și să devie un agent de armonie universală”.
În schimb, e de părere că „regimul vegetarian se poate recomanda numai din când în când ca o variațiune igienică și chiar plăcută și, în așa fel practicat, noi românii avem deja de mult regimul vegetarian sub forma posturilor prescrise de biserica ortodoxă”.
Adevărata țintă a satirei este directorul serviciului sanitar. Observând că dr. I. Cantacuzino nu a respectat codul vestimentar al serii (redingotă), prezentându-se „într-un foarte democratic sacou cenușiu și cadrilat”, continuă:
„Dar, nu vreau să șicanez pe d. Dr. Cantacuzino pe o meschină chestie de etică ci pe o chestie mai mare. Anume: Știe oare d-sa, ca înfocat poporanist ce e, că regimul vegetarian se practică de mult de către imensa majoritate a poporului român? Știe d-sa că peste cinci milioane de țărani au o hrană exclusiv vegetariană, nutrindu-se numai cu ierburi și cu rădăcini ca pustnicii din legendele creștine? Și, în loc să încurajeze și să prezideze o societate pentru propagarea regimului vegetarian la orașe, nu crede d-sa că ar fi mai nimerit, ca director al serviciului sanitar, să caute a introduce și nițel regim carnivor la sate? O fleiculiță cu must sau un șnițel, măcar din când în când, la zile mari, nu crede d-sa că ar întări ceva mai mult forțele fizice surmenate ale muncitorului plugar decât mămăliga cu ceapă, castraveți cruzi și alte delicioase consumațiuni vegetariene cu cari el se nutrește azi?”
Contextualizând, atacul lui Ranetti avea loc la un an după Răscoala Țărănească, fapt ce întărea critica și intenția moralizatoare a publicistului.
La câteva luni după inaugurare, un ziarist de la „Dimineața” observa că, de când s-a deschis restaurantul, saloanele lui „nu se mai golesc, ca o dovadă a mâncărurile delicioase care se servesc”. În 1911 restaurantul se mută lângă Ateneu, pe str. Corabia nr.3 (astăzi str. Georges Clemenceau).
Anul următor, la propunerea dr. N. Frangulea, localul va găzdui săptămânal (sâmbăta, începând cu orele 21) șezătorile literar-artistice ale Asociației Vegetarienilor din România. În 1912 asociația avea peste 500 de membri în toată țara, printre care și doctorii N. Minovici și Gh. Marinescu.
Întrunirile, organizate cu pricepere de avocatul I.N.Țimiraș, erau adresate atât membrilor cât și tuturor celor interesați de stilul de viață propus de asociație și se desfășurau conform unui program variat: prelegeri (ex. Despre vegetarianismul considerat din punct de vedere moral- dr. N. Frangulea/ Scurt istoric asupra vegetarianismului- I.N.Țimiraș, Viciul mâncării- E. Kaminscki), lecturi din operele unor poeți și scriitori români (ex. Mihai Eminescu, George Coșbuc, Radu Rosetti, Nigrim, Dumitru Nanu, Caton Theodorian, Alexandru Cazaban), „anecdote, declamațiuni și producțiuni artistice” prezentate de elevii liceelor din capitală. Serile se încheiau cu dans. Deoarece saloanele restaurantului devin neîncăpătoare, șezătoarea se mută „în sala mare de licitațiuni a Muntelui de Pietate”.
Pe 10 iulie 1914 se inaugurează noul restaurant „Natura”, de pe aceeași stradă (nr.6), dispunând de o frumoasă grădină de vară, ocazie cu care membrii asociației organizează un banchet. De această dată ziarele nu mai detaliază meniul dar menționează că acesta „ar fi putut servi ca mijloc de convertire chiar și pentru cei mai redutabili adversari ai vegetarianismului”.
Ultimele ecouri din presă privitoare la local, înainte de intrarea României în război, dezbat o întâmplare nefericită, anume concedierea unor chelneri. „Adevărul” din 23 mai 1915 anunță „Greva de la restaurantul vegetarian” declanșată de personalul nemulțumiț de felul în care era tratat de patronul Țimiraș, care nu plătea leafa integral și percepea sume pentru șervetele uzate. Replica avocatului nu întârzie să apară:
„În Adevărul de aseară, citesc că lucrătorii chelneri de la restaurantul vegetarian, nemulțumiți de modul cum erau tratați, s-au pus pe grevă. Faptul nefiind exact, pentru restabilirea adevărului și pentru edificarea publicului indus în eroare vă rog să aveți extrema amabilitate și să comunicați că, nu lucrătorii s-au pus în grevă, ci au fost licențiați din serviciu, unul Ioan Răcaru pentru pungășii, iar altul Vasile Iordan pentru neglijență în serviciu”.
Ca multe alte restaurante și localuri ale vremii, „Natura” și-a încheiat scurta istorie în timpul Primului Război Mondial însă Asociația Vegetarienilor din România și-a continuat activitatea în perioada interbelică, atrăgând noi membri.
Bibliografie:
- Adevărul, 17 Martie 1908/7 iunie 1911/ 30 ianuarie 1912/ 26 februarie 1912/12 octombrie 1913/ 23 mai 1915.
- Dimineața, 31 decembrie 1908/ 4 iunie 1909/23 februarie 1910/23 decembrie 1910/22 decembrie 1911/31 ianuarie 1912/4 martie 1912/ 18 martie 1912/24 aprilie 1913/ 22 mai 1913/ 25 mai 1915.
- Furnica, 4 decembrie 1908/4 iunie 1909/2 iulie 1909/18 martie 1910/ 29 martie 1912.
- Gazeta Transilvaniei, 1908, Nr. 269.
- Noua Revistă Română: Pentru politică, literatură, știință și artă, 13, nr.01, 4 noiembrie 1912.
- Publicațiile periodice românești: (ziare, gazete, reviste). Volumul 2: Catalog alfabetic 1907-1918: Supliment 1790-1906.
- Tribuna, 10 decembrie 1908.
- Viitorul, 24 noiembrie 1908/ 25 noiembrie 1908.
- Universul, 25 noiembrie 1908/ 12 februarie 1912/13 februarie 1912/20 februarie 1912/4 martie 1912/ 21 noiembrie 1913/ 13 iulie 1914.
