Mormintele elitelor din epoca bronzului în sud-estul Transilvaniei / FOTO

Săpăturile, realizate de specialiștii Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni în situl Sfântu Gheorghe-Arcuş–Hosszú, au adus la lumină nu numai un material arheologic foarte bogat și variat, dar și spectaculos.

Într-un articol anterior am prezentat mormintele de cai, depuși cu piesele de harnașament, din care s-au păstrat psaliile. Acestea sugerează posibile legături și cu zonele din sudul Uralilor. Atunci am menționat și existența mormintelor umane, dar nu am insistat asupra lor. Văzând interesul crescut pentru tema respectivă ne-am propus să prezentăm, pe scurt, și înmormântările umane.

În afară de cele patru morminte de cai s-au descoperit și zece morminte umane, unele păstrate relativ bine, cu inventare funerare. Acestea se pot încadra în cel puțin două perioade distincte ale epocii bronzului, și anume bronzului timpuriu, sfârșitul bronzului mijlociu-începutul bronzului târziu. Cele mai interesante complexe funerare sunt cele de la sfârșitul bronzului mijlociu-începutul bronzului târziu, care pot fii datate cu 3500 de ani în urmă (între c. 1750 și 1300 î. Chr.).

De ce sunt aceste morminte atât de speciale? În primul rând trebuie menționat faptul că în perioada bronzului mijlociu (cultura Wietenberg – c. 2100-1600 î. Chr.) în Transilvania ca rit funerar este practicată incinerarea defuncților, adunarea cenușei în urne funerare și depunerea urnei într-o groapă special săpată. Astfel de cimitire sunt întâlnite mai ales la Turia, Bistrița, Luduș etc. Răspândirea ritului inhumării în Transilvania este legat de apariția comunităților din zona extracarpatică în perioada bronzului târziu (cultura Noua – c. 1600-1200 î. Chr). Totuși, în zona Moldovei de astăzi, pe parcursul bronzului mijlociu, era practicată inhumația (cultura Monteoru). Astfel, apariția unor morminte de inhumație sugerează mobilitatea grupurilor extracarpatice spre interiorul arcului Carpatic. Acest fapt este sugerat și de unele vase adiacente descoperite în morminte, fiind de tradiție Monteoru.

Aurul preistoric de lângă Sespi Arena

Un alt aspect interesant este apariția obiectelor confecționate din aur. Acestea sunt piese de podoabă, purtate în păr. Bucle similare sunt cunoscute pe o arie foarte mare, din zona Europei Centrale până în Caucaz. Erau folosite pe tot parcursul epocii bronzului. Piesele descoperite la Sfântu Gheorghe au bune analogii în mediul culturilor Monteoru și Noua.

Din datele care ne stau la dispoziție până în acest moment putem presupune că în situl de la Sfântu Gheorghe–Hosszú, la finalul bronzului mijlociu, au fost înmormântați câțiva indivizi, probabil veniți din zona exterioară a Carpaților de Curbură. Deocamdată este greu de zis în ce măsură acestea se leagă de înmormântările cabaline. Datările sugerează un decalaj în timp, dar totuși nu se poate exclude nici contemporaneitatea acestora. Legarea cailor de elitele contemporane, pe de o parte, și apariția mormintelor cu aur, pe de altă parte, sugerează o zonă specială pentru comunitățile epocii bronzului.

Cercetările geofizice sugerează existența a numeroaselor complexe, poate și unele cu înmormântări, iar săpăturile arheologice recente arată faptul că cimitirul continuă și spre est, spre râul Olt.

În zona sitului, la care facem referire, cercetările arheologice continuă și în cursul acestui an, întrucât acolo se va amenaja curând noul patinoar artificial de la Arena Sepsi din Sfântu Gheorghe.

→