Mitul Planului Valev persistă
Emil Borisovici Valev s-a născut în Bulgaria (1921), în localitatea Dupnița, dar a trăit în Uniunea Sovietică unde a ajuns profesor de geografie economică la Universitatea Lomonosov din Moscova. Celebritatea și-a dobândit-o în România unde a fost acuzat că a dorit distrugerea industriei în favoarea agriculturii și chiar că a plănuit distrugerea României ca stat în favoarea unor raioane interstatale în anul 1964.
Istoriografia română a rămas plină de minciuni. Valev a scris foarte clar că problema principală o constituie industrializarea acestor raioane. Aprecia foarte mult combinatul de la Galați, acesta fiind baza dezvoltării industriei constructoare de mașini. Era planificat inițial pentru 4 milioane de tone de oțel pe an. Aprecia dezvoltarea industriilor constructoare de nave, mașini agricole, utilaj petrolier. Nu erau uitate ramurile petrochimice, a cimentului, hârtiei și cea alimentară. Au fost omise din studiu industriile prelucrării lemnului și textilă, studiul lui Valev fiind destul de sumar. Nu se discută nimic despre modificarea frontierelor, ci despre transformarea Dunării într-o axă de legătură pentru raioanele aferente din țările socialiste. Există și referiri la agricultură, E. B. Valev observând că produsele alimentare plecau departe de România pentru a se obține mașinile necesare industrializării forțate. Geograful sovietic dorea folosirea Dunării pentru irigații și se știe că în acea epocă Bărăganul era folosit ca un loc de deportare.
Desecările din regiunea Dunării de jos erau făcute cu mâna de lucru ieftină a deținuților politici și mulți au pierit din cauza tratamentului inuman. Chiar dacă s-a renunțat la trimiterea de noi condamnați pe criterii politice, nivelul tehnic al agriculturii era extrem de scăzut în această adevărată mină de aur pentru România. Producția agricolă pe bază de irigații era de două-trei ori mai mare decât cea lăsată la mila ploii. Se discuta despre întărirea colaborării în regiunile de frontieră, știut fiind faptul că regimul impus de polițiile politice nu prea permitea trecerea graniței chiar între statele socialiste. Era dat ca exemplu barajul de la Porțile de Fier, colaborarea dintre România și Iugoslavia venind după acea epocă neagră a luptei împotriva titoismului.
Paradoxal, apropierea era permisă chiar de cei doi lideri comuniști locali, Tito și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Hidrocentrala era fundamentală pentru dezvoltarea industrială, alături de uriașele termocentrale din Oltenia. Nu era uitat nici podul de la Giurgiu pentru schimbul de mărfuri dintre România și Bulgaria. Se observă în studiul lui E. B. Valev o critică discretă la adresa acestor controale excesive ce sufocau economia țărilor din lagărul socialist. Termenul folosit de către autorități chiar definea corect o realitate. Exista un lagăr uriaș în care nici măcar între aliați nu exista suficientă colaborare pentru stabilirea celor mai raționale direcții de dezvoltare a raionului Dunării de jos.
Studiul se încheie și cu un îndemn adresat geografilor să vină cu idei noi pentru această dezvoltare economică, poate fiind strecurată aici o critică discretă la adresa regimurilor politice din URSS, România și Bulgaria. Deciziile erau luate numai de către conducători fără specializare economică și geografică. Așa se explică faptul că marele combinat de la Galați era construit departe de portul necesar aprovizionării pe mare. Celebrul Plan Valev nu dorea distrugerea României și era doar un simplu articol de geografie, destul de sumar prin datele oferite. Uniunea Sovietică nu putea să ceară dezindustrializarea României din două motive. Primul se referă la faptul că ar fi fost contrazisă chiar ideologia comunistă. Al doilea se referă la natura schimburilor comerciale, URSS importând produse petroliere, motonave, ciment, lemn și produse din lemn etc. Trebuie să constatăm cu uimire că se repetă la infinit poveștile despre nenorocirea României, dar savanții români ocolesc textul publicat în traducerea comuniștilor români în 1964.
Aceeași idee a fost cultivată în creierele adolescenților de liceu și profesorii de istorie trebuie să repete datele din manuale fiindcă la examene candidații trebuie să se supună cerințelor programei, mai ales acolo unde subiectele sunt de tip grilă. Autorii de cărți școlare scriu în felul următor:Acesta (Planul Valev) ar fi dus la încetinirea ritmului dezvoltării industriei românești (Rodica Ianoș Toadere, Istoria Românilor, Auxiliar curricular pentru bacalaureat, ediția a V-a, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2016, p. 161). Se merge tot înainte cu Planul Valev și fiecare autor mai pune câte ceva la o adevărată mitologie. Există o întreagă industrie de manuale și auxiliare unde nu contează decât cifra de afaceri. Trebuie să mai remarcăm un aspect interesant.
Nicolae Ceaușescu n-a permis să se povestească despre marile fapte de vitejie săvârșite împotriva Planului Valev și furtuna din 1964 a dispărut până în 1989. E. B. Valev dorea industrializarea României și o laudă, dar critică, discret, politica de izolare dusă de statele comuniste. Să nu uităm că gardurile de sârmă ghimpată au fost menținute între România și Moldova până în 2010. Minciuna are încă picioare lungi și Internetul o amplifică zilnic.
