Mitul perfecţiunii lumii comuniste

S-a discutat mult despre faptul că ideologia politică alcătuită pe baze ştiinţifice poate să aducă fericirea comunităţilor unde va fi impusă şi planificarea sistematică a tuturor activităţilor va duce la prosperitate economică şi la evitarea crizelor specifice universului capitalist.

Ideea de plan a intrat în mitologia şi limbajul de lemn al perioadei. Totul trebuia impus de sus şi permanent controlat de o birocraţie numeroasă. Existau comitete însărcinate cu stabilirea minuţioasă a planurilor cincinale. Nimic nu trebuia să scape autorităţilor. Aceasta era teoria cea frumoasă şi a încântat în perioada interbelică mulţi economişti uimiţi de ritmul în care se construia practic din nimic o supraindustrie. Realitatea era una jalnică şi adevărul scăpa în şedinţele Biroului Politic al PMR.

O astfel de întrunire a avut loc în 14 octombrie 1950 pe tema electrificării ţării. Vasile Luca, un favorit al Moscovei, recunoştea cănoi mergem cam pe apucateîn domeniul industrializării. Nici măcar nu se studiase problema şi nu se ştia exact ce resurse existau în fiecare regiune. Vasile Luca recunoştea că Oltenia a fost neglijată, marele profitor fiind oraşul Bucureşti. România a continuat să se dezvolte haotic, după planuri alcătuite pe meleaguri străine şi destinate sprijinirii revoluţiei mondiale.

Fabricile erau ridicate peste tot, dar nu dispuneau de electricitate, ceea ce ducea la un mare consum de combustibil scump. Industria impresiona prin dimensiunile combinatelor, dar povara economică era prea grea pentru umerii poporului român. Numai prin lipsuri permanente a fost menţinută pe linia de plutire până în 1989. Haosul era planificat perfect.

Bibliografie minimală

Arhivele naţionale, România – Viaţa politică în documente – 1950, Bucureşti, 2002, p. 286.