Misterul kosonilor dacilor
Numele Koson a aparținut unui rege (unii specialiști îl identifică cu mai cunoscutul Cotiso) care a domnit în Dacia după asasinarea lui Burebista, în a doua jumătate a secolului I î.e.n. Cineva s-ar putea întreba retoric: „Oare nu chiar el l-a asasinat pe marele rege get?”. Habar nu avem…
În tot cazul, baterea de monedă însemna și atunci, ca și acum, etalarea unei autorități importante. Iar acestea sunt, de fapt, şi singurele monede care poartă numele unui conducător get sau dac, scris cu alfabet grecesc. Monedele sunt din aur similar celui folosit de cetățile pontice grecești pentru baterea de monedă (prima serie) și din aur aluvionar din Transilvania (a doua serie), dar acum câțiva ani s-au descoperit și kosoni din argint.
Monedele sunt de tip roman, având pe avers un consul roman între doi lictori, mergând spre stânga, iar dedesubt scrie KOΣΩN; pe revers e un vultur/o acvilă cu aripile deschise, orientat spre stânga, cu un picior pe ceea pare a fi un sceptru, iar cu celălalt ține o cunună. Aversul e similar unui denar roman republican din anul 54 î.e.n., iar reversul e similar unui denar roman republican din anul 70 î.e.n., doar capul păsării fiind orientat spre stânga. Lipsesc alte litere și simboluri romane.
Există mai multe ipoteze despre originea acestor monede, găsite în tezaure imense în Transilvania. Ce e interesant însă de observat e că nici Burebista, nici Decebal, cei doi mari regi geto-daci, nu au bătut monedă cu numele și/sau simbolistica lor, lucru cu atât mai ciudat cu cât au avut și timpul, și mijloacele necesare.
Brățările spiralate din aur
Celebrele „brățări spiralate dacice” sunt, de asemenea, făcute din aur aluvionar din Transilvania, dar datarea lor le plasează cu multă vreme înainte de epoca lui Decebal.
Deși euforia găsirii lor a stârnit multe valuri, e interesant că nici măcar una dintre ele nu a fost găsită de arheologi prin săpături sistematice, iar unii specialiști de marcă le consideră falsuri elaborate. După modul în care au fost depuse, se pare că ar fi vorba de ofrande pentru zei, mulți opinând că nu au fost făcute pentru a fi purtate, ci doar ca simboluri religioase. Nu există urmă de purtare sau uzură pe brăţări, nici măcar 2000 de ani de stat în pământ printre rădăcini de copaci seculari nelăsând vreo urmă pe ele. Nu trebuie să fii foarte sceptic ca să ai unele dubii...
Acest text este un fragment din articolul „Aurul dacic, magnifica obsesie bimilenară”, publicat în numărul 251 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.
