«Memoriile» lui Churchill inflamează exilul românesc

Desi nu aparuse inca ultimul volum de memorii al primului-ministru britanic din anii celui de Al Doilea Razboi Mondial, Winston Churchill, in care acesta descria modul in care a decurs celebra scena a stabilirii, de comun acord cu Stalin, la Moscova, in octombrie 1944, a procentelor de influenta ce reveneau celor doua puteri aliate in Europa Centrala si de Sud-Est (The Second World War), numeroase publicatii, inclusiv franceze (caci o editie franceza era in pregatire in paralel) dezvaluiau publicului, in premiera, in 1953, "targuiala de negustori de haine vechi", dupa expresia istoricului Andre Fontaine, dintre Churchill si Stalin, care avea sa-i oripileze pe reprezentantii de seama ai exilului romanesc, prin cinismul dovedit de premierul Albionului si dictatorul sovietic, in negocierile de la Moscova din toamna anului 1944. URSS a negat, in 1958, la cinci ani de la aparitia volumului de memorii, ca Stalin ar fi acceptat asemenea "propuneri imperialiste".

The moment was apt for businessLa 5 mai 1944, ministrul britanic de Externe, Anthony Eden, a propus, intr-o discutie cu ambasadorul sovietic la Londra, Feodor Gusev, ca problemele romanesti sa intre in responsabilitatea Uniunii Sovietice, iar cele grecesti in cea a Marii Britanii. La 18 mai 1944, F. Gusev a oferit acceptul guvernului sau, interesandu-se de pozitia Washingtonului. Departamentul de Stat, prin Cordell Hull, si-a exprimat dezacordul, presedintele F.D. Roosevelt acceptand punctul de vedere al secretarului de stat, potrivit caruia nu putea fi admisa politica sferelor de influenta. insa la presiunea lui Churchill, presedintele american s-a lasat convins, in cele din urma, datorita argumentelor de ordin militar oferite de premierul britanic si a faptului ca acordul era limitat la numai trei luni, pentru o perioada de proba. La 15 iulie 1944, Departamentul de Stat al SUA a comunicat ambasadei sovietice din Washington ca nu se opune acordului anglo-sovietic, fiind o intelegere cu caracter militar, pentru o perioada de proba de trei luni.Trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite, la 23 august 1944, a schimbat fundamental situatia strategica in Peninsula Balcanica, prin deschiderea "Portii Focsanilor", inaintarea armatei sovietice fiind, astfel, nestingherita. La 5 septembrie 1944, URSS a declarat razboi Bulgariei, iar trupele sovietice au intrat pe teritoriul acesteia, 48 de ore mai tarziu, atingand, fara lupta, aliniamentul Ruse-Karnobat-Vama-Burgas. in octombrie 1944, Armata Rosie era la frontierele Greciei.

"The moment was apt for business", descrie Winston Churchill, in memoriile sale, atmosfera in care, in octombrie 1944, s-a incheiat la Moscova ceea ce avea sa fie cunoscut sub denumirea de "Acordul de procentaj" dintre premierul britanic si dictatorul sovietic, prin care au fost fixate influenta URSS si a Marii Britanii in tarile sud-est-europene. in timp ce ii explica lui Stalin despre interesele majore ale Angliei in Grecia si, in egala masura, ale URSS in Romania, dar si un eventual parteneriat, in proportii egale, in problemele iugoslave, Churchill a notat pe o bucata de hartie tarile in discutie si a trecut in dreptul fiecareia procentajele atribuite URSS si Marii Britanii, impreuna cu SUA:Romania-90% URSS;10% AltiiGrecia-90% (Marea Britanie in acord cu SUA);10% RusiaIugoslavia-50%-50%Ungaria-50%-50%Bulgaria-75% Rusia;25% AltiiStalin, caruia ii fusesera deja traduse cuvintele premierului britanic, a pus, cu un creion albastru, o linie groasa, in semn de aprobare, pe bucata de hartie ce ii fusese oferita. "Dupa aceasta, continua Churchill, s-a lasat o lunga tacere. Hartia scrisa ramasese in centrul mesei. Am spus apoi: ŤNu se va putea considera, oare, mai degraba cinica usurinta cu care, in acest fel, am dispus de soarta a milioane de oameni? Haideti sa ardem hartiať. ŤNu, pastrati-oť, a spus Stalin".

Targuiala de negustori de haine vechiConvins ca americanii nu vor agrea un astfel de acord, Churchill a motivat ca prezenta ambasadorului SUA, Averell Harriman, la discutiile pe care urma sa le aiba cu liderul de la Kremlin (ceruta de Roosevelt), nu putea fi admisa intrucat acesta nu detinea aceeasi pozitie cu a lor, fiind de preferat ca el "sa nu impiedice desfasurarea unor convorbiri particulare". (Lui Harriman avea sa i se ingaduie accesul la discutii abia dupa aceea.) Premierul britanic a preferat o forma voalata prin care presedintele SUA sa afle de intelegerea intervenita intre el si Stalin si numai sub linistitoarea asigurare ca aceasta va fi supusa discutiilor viitoare in trei.in urma negocierilor ulterioare ("o adevarata targuiala de negustori de haine vechi", spune Andre Fontaine), procentele au cunoscut unele modificari in cazul Ungariei si Bulgariei, unde influenta sovietica a fost recunoscuta in proportie de 80%. "Cifrele nu ma interesau, scrie Anthony Eden in memoriile sale, amintindu-si discutiile purtate, la Moscova, cu V.M. Molotov, pe seama procentelor stabilite initial. Eu am cerut numai asigurari ca noi vom exercita in Bulgaria si Ungaria o influenta superioara aceleia cu care noi ne vom multumi in Romania. Eu doream, de asemenea, ca noi sa adoptam aceeasi politica in Iugoslavia". Acordul anglo-sovietic, limitat la trei luni, de proba, avea sa devina unul nelimitat in timp, respectat insa cu strictete de ambele parti.Istoricul Florin Constantiniu are perfecta dreptate atunci cand sustine ca, de fapt, Stalin si Churchill au actionat ferm in temeiul procentelor stabilite la Moscova, in octombrie 1944, influenta sovietica in Romania si cea britanica in Grecia fiind fixata la 90%. Stalin nu a vrut sa tulbure atmosfera de buna intelegere pe care o dorea cu prilejul intrevederii de la Ialta, dar atat premierul britanic, cat si dictatorul sovietic au actionat in permanenta in spiritul intelegerii de la Moscova, existand similaritati in modul de actiune al celor doi oameni politici. La Atena, Churchill a fost la originea instalarii unui guvern, condus de generalul Nikolas Plastiras, in care comunistii nu au fost admisi, in timp ce la Bucuresti emisarul lui Stalin, Visinski, a impus prin forta si santaj un guvern controlat de comunisti. in memoriile sale, ministrul britanic de Externe, Anthony Eden, arata ca "Churchill nu a putut protesta hotarat, fiind legat de acordul nostru asupra Ťprocentajelorť: Stalin il respectase in timpul crizei din Grecia".In telegrama pe care i-o trimite presedintelui american, F.D. Roosevelt, la 8 martie 1945, W. Churchill aprecia corect evenimentele petrecute la Bucuresti:"Dupa convorbirile anglo-ruse desfasurate la Moscova, in octombrie, Stalin a subscris pe hartie la principiile de la Ialta care, in mod sigur, sunt calcate in picioare in Romania. Cu toate acestea, sunt foarte atent sa nu insist asupra acestui punct de vedere intr-atat incat Stalin sa spuna: ŤEu nu m-am amestecat in actiunea voastra in Grecia, de ce nu imi lasati aceeasi libertate in Romania?ť". Roosevelt ii raspunde premierului britanic trei zile mai tarziu:"Este evident ca rusii au instalat un guvern minoritar potrivit propriei lor alegeri, dar, dincolo de ratiunile pe care le-ati mentionat in mesajul dumneavoastra, Romania nu este terenul potrivit pentru a-i pune la incercare. Rusii au controlat-o necontestat de la inceput si, cum Romania se afla de-a curmezisul cailor de comunicatie rusesti, este cu atat mai dificil sa contesti invocarea necesitatilor militare si de securitate pe care le folosesc ei pentru a-si justifica actiunea".Reactia exilului romanescDocumentele pe care le publicam in continuare reprezinta reactia exilului romanesc la aflarea, pentru prima oara, din cea mai autorizata sursa-memoriile premierului britanic si initiatorul Acordului de procentaj din octombrie 1944-despre felul in care Churchill si Stalin isi impartisera, la Moscova, sferele de influenta in Europa Centrala si de Sud-Est. Documentele fac parte din fondul Constantin Visoianu, aflat la Hoover Institution on War, Revolution and Peace (Stanford, California) si au fost traduse din limba engleza, cu exceptia scrisorii adresate de Visoianu generalului Petre Lazar, aghiotantul si secretarul regelui Mihai I, la 21 decembrie 1953.Constantin Visoianu ii scrie, la 23 noiembrie 1953, lui Bill Deakin, colaboratorul apropiat al lui Winston Churchill si cel care il ajutase pe premierul britanic la redactarea memoriilor, in vederea obtinerii unui punct de vedere al acestuia cu privire la pasajele din lucrare care incepusera deja sa fie publicate in ziare si reviste importante din Marea Britanie, Franta si SUA. Este semnificativ faptul ca Visoianu inca refuza sa creada ca un acord de tipul celui convenit intre Stalin si Churchill, in toamna anului 1944, ar fi putut fi permanentizat dupa incheierea razboiului, prin respectarea deplina a termenilor acestuia de catre ambele parti.Atat raspunsul lui Bill Deakin, cat si acela al Ambasadei Marii Britanii din Washington demonstreaza preocuparea acestora de a calma spiritele printre romanii ultragiati din exil, prin reiterarea ideii unui acord limitat, determinat de conditiile concrete in care se desfasurau operatiile militare.O minciuna, desigur, dar care ne-a costat numai 45 de ani de comunism...23 noiembrie 1953Draga Bill, Asa cum stii, cateva ziare din Marea Britanie, Franta si Statele Unite ale Americii publica ultimele sectiuni din memoriile domnului Winston Churchill. in extrasele recent publicate, domnul Winston spune cum a propus, iar Stalin a acceptat, divizarea Balcanilor prin care s-au oferit Uniunii Sovietice 90 de procente de preponderenta in Romania. Aluziile anterioare ale domnului Winston insusi, ca si memoriile domnilor Cordell Hull si James Byrnes tindeau sa arate ca aceasta nefericita impartire a zonelor [de influenta] a fost menita sa se aplice numai pe durata ostilitatilor. Cu toate acestea, acel pasaj din memoriile domnului Winston, reprodus de "New York Times" si "Le Figaro",  este susceptibil de a fi interpretat de cititori ca fiind o impartire finala si pe o durata nelimitata. As putea adauga faptul ca pasajele publicate de diferite ziare si periodice nu reproduc in intregime textul memoriilor [lui Churchill]. Este limpede, de aceea, ca o intelegere completa a acestei probleme trebuie sa astepte pana la publicarea integrala a volumului.Dar, fie si asa, puternice emotii au cuprins intregul exil romanesc, si nu poate fi niciun fel de dubiu ca ecourile acestei tulburari vor cuprinde curand si Romania, unde nefericitii mei compatrioti nu vor fi mai putin deranjati. Deja, refugiatii romani, singuri sau in grup, ii adreseaza domnului Winston protestele lor vehemente. Probabil ca deja ai vazut primele scrisori, semnate de domnii Gafencu si Raut, care au aparut in"Le Figaro"1. Este posibil ca unele din aceste proteste sa fie formulate in termeni violenti si lipsiti de tact. Asa cum usor poti intelege, patriotismul ardent combinat cu disperarea ar putea conduce la izbucniri regretabile, care mai degraba ar dauna decat ar ajuta.Poate fi admis ca problema este una de o exceptionala gravitate pentru poporul roman si, astfel, ar fi de preferat sa obtin din partea domnului Winston Churchill o clarificare in sensul ca aceasta nefericita intelegere, amintita mai sus, a avut loc, intr-adevar, pe durata razboiului. (De fapt, insusi domnul Winston, referindu-se la interventia lui Visinski din 1945, in urma careia a rezultat instalarea guvernului comunist in Romania, arata ca el a considerat acel act ca fiind o violare a Acordului de la Ialta, care asigura independenta popoarelor din tarile foste satelite ale Germaniei si formarea unor guverne reprezentative si independente in aceste tari.)Iau in considerare eu insumi sa ma adresez printr-o scrisoare domnului Winston Churchill, in numele Comitetului National Roman, cerand respectuos o clarificare din partea sa in sensul celor exprimate mai sus. imi dau seama ca o asemenea clarificare nu ar avea numai o imensa valoare din punctul romanesc de vedere, dar ar putea fi, de asemenea, foarte importanta pentru viitoarele evolutii ale politicilor britanice in Europa. Ma voi abtine, desigur, cu grija de la a trimite o astfel de scrisoare daca risc sa obtin un raspuns opus, altfel spus, o confirmare si girul predominantei sovietice in Romania, care a urmat incetarii ostilitatilor.Imi iau libertatea, de aceea, de a ma adresa tie pentru a obtine un sfat, si, mai mult decat atat, de a-ti cere sa faci necesarele tatonari cu privire la eventualul rezultat al scrisorii pe care o am in minte. iti cer toate acestea stiind interesul pe care il porti tarii mele si caldura prieteniei tale fata de mine.Iti multumesc anticipat din inima pentru orice vei decide sa faci in aceasta problema urgenta si serioasa si doresc sa te asigur inca o data de sentimentele de afectiune si devotiune ce ti le port.

Constantin Visoianu*21 decembrie 1953Domnule General2 Ati luat desigur cunostinta de reactiunea violenta a unora dintre compatriotii nostri fata de D-l Churchill, in urma publicarii fragmentare a Memoriilor sale in diferite ziare. Ceea ce a alarmat, cu drept cuvant, pe compatriotii nostri este partea din memoriile D-lui Churchill care amintea acordul ruso-britanic asupra stabilirii unor zone militare in Balcani si prin care se atribuie Rusiei sovietice un control asupra Romaniei in proportie de 90%.Am considerat, de la inceput, ca trebuie mai intai sa luam cunostinta in intregime de memoriile d-lui Churchill si apoi sa vedem cum se poate reactiona mai potrivit in interesele tarii noastre, cu atat mai mult cu cat chiar din fragmentele publicate se poate deduce ca acordul in chestiune era cu totul provizoriu si limitat numai in cadrul operatiilor militare.in orisice caz, Comitetul National Roman nu se putea lasa atras in reactiuni violente, care nu puteau aduce nicio imbunatatire a situatiei noastre si care puteau sa produca o pagubitoare iritare in spiritul D-lui Churchill si al colegilor sai.Este de la sine inteles ca un asemenea acord, chiar provizoriu si numai de caracter militar, nu era o masura inteleapta si nu putea fi privit cu ochi buni de poporul roman. Totusi, ceea ce trebuie sa urmarim era sa obtinem din partea D-lui Churchill sau a oficialitatii englezesti o lamurire clara, care sa stabileasca limitele adevarate ale acordului si sa inlature orice confuzii de interpretare.Am socotit cu atat mai nepotrivite reactiunile violente si premature, cu cat ele consacrau interpretarea cea mai nefavorabila tarii noastre a acestui acord.Pentru aceste consideratiuni, m-am adresat Ambasadei Britanice de aici, rugand-o sa gaseasca cea mai potrivita cale pentru a obtine lamuririle necesare. in acelasi scop, am scris prietenului meu, profesorul W. Deakin, care este unul din colaboratorii D-lui Churchill la redactarea memoriilor. Acum doua zile, am fost poftit la Ambasada Britanica, unde mi s-a comunicat raspunsul la cererea mea. Pentru ca aceasta comunicare, care este foarte importanta pentru noi, sa nu ramana o simpla comunicare personala, am cerut autorizatiunea sa o dau publicitatii. De asemenea, pentru ca aceasta comunicare sa nu poata da loc la rectificari ulterioare, am cerut si, din fericire, am obtinut ca ea sa fie scrisa si semnata de membrul Ambasadei care mi-a facut-o.Alatur copie de pe acest text pe care va rog sa-l supuneti Majestatii Sale Regelui.Aceasta comunicare va aparea in numerele viitoare ale publicatiunilor:"La Nation Roumaine", "Information Bulletin" si "Monitorul Comitetului National".Primiti, va rog, Domnule General, incredintarea sentimentelor mele de deosebita consideratie.

Constantin Visoianu

*Ambasada BritanicaWashingtonAm facut demersuri neoficiale, prin intermediul Ambasadei Britanice din Washington, la Foreign Office, la Londra, pentru a stabili ce a vrut de fapt domnul W. Churchill sa spuna.Foreign Office mi-a raspuns, explicand ca unele ziare au oferit o impresie gresita asupra a ceea ce primul ministru a scris, pentru ca s-au publicat numai pasajele cu caracter senzational.Acordul cu Stalin din octombrie 1944 reflecta numai o evidenta delimitare a responsabilitatilor militare.Acordul care ofera Rusiei "90% control" in Romania are legatura numai cu operatiile militare si nu se intentiona sa dureze mai mult de trei luni.Aceste aranjamente militare provizorii nu aveau intentia de a afecta destinul politic al Regatului roman dupa infrangerea Germaniei.

Adam Watson18 decembrie 1953

*Personal24 decembrie 1953

Draga ViviMultumesc foarte mult pentru scrisoarea ta din 23 noiembrie.Te rog sa ma ierti ca nu am raspuns mai curand, dar nu am facut-o in mod deliberat pentru ca am aflat de la cativa prieteni comuni ca te afli in Europa si m-am gandit, asadar, ca scrisoarea mea nu-ti va parveni, astfel incat sa putem discuta pe indelete problemele pe care le-ai mentionat. Aflu acum ca inca nu te-ai intors, dar ma grabesc sa-ti scriu.ingaduie-mi, inainte de toate, sa-ti spun cat de mult apreciez ceea ce faci. Stiu foarte bine adanca emotie provocata de aceste evenimente istorice si dificultatea-in mod particular in cazul negocierilor de la Moscova, din octombrie 1944-de a le privi in perspectiva.Asa cum sunt convins ca iti dai seama, scriu aceasta scrisoare in nume personal si nu din partea lui Winston Churchill. Am aflat de protestele referitoare la extrasele din "Le Figaro", care au fost nefericit alese. Faptele, in deplinatatea lor, vor aparea in momentul publicarii ultimului volum al domnului Winston. Ceea ce s-a petrecut este in afara oricarei discutii si nu cred ca cineva poate fi indreptatit sa discute faptele asa cum s-au petrecut. Am citit toate documentele relevante si cred ca aceasta imi permite sa-mi exprim propriul punct de vedere.

Bill Deakin

Note