Memoriile foștilor nomenclaturiști

După 1989, s-au tipărit şi memorii ale foştilor nomenclaturişti, fie sub formă de texte (Dumitru Popescu, Paul Niculescu-Mizil, Silviu Brucan), fie sub formă de interviuri (Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu). Prea mult n-aș paria pe ele.

Scrise, dictate sau luate după cunoaşterea deznodămîntului, producţiunile foştilor păcătuiesc prin nesinceritate. Sînt rescrieri ale trecutului lor comunist în interesul prezentului anticomunist.

Din acest punct de vedere, mult mai convingătoare mi s-au părut confesiunile unor urmaşi de nomenclaturişti din interviurile grupate de Lavinia Betea în volumul Poveşti din cartierul Primăverii.

Gheorghiu-Dej a murit în 1964. Greu de crezut că şi-a scris memoriile.

În forma lor clasică, fireşte, pentru că intervenţiile sale de la Plenara CC al PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961 au valoarea unor memorii. Cum ţelul sindrofiei îl reprezintă terfelirea Anei Pauker, a lui Vasile Luca, a lui Miron Constantinescu, a lui Iosif Chişinevschi, ultima şi mizeră copită dată de Dej unor duşmani morţi politic sau chiar fizic, cititorul Stenogramei află în premieră amănunte interesante, unele hazlii, altele de bîrfă, din istoria comuniştilor după 23 august 1944.

Curios lucru!

Dej şi ceilalţi lideri care au condus România după 23 august 1944 să nu fi conştientizat că mărunţişurile povestite de ei parveneau şi la urechile unor activişti tineri, invitaţi la reuniune sau ale unor activişti care n-avuseseră acces nemijlocit la Seraiul comunismului român? Şi aceşti neiniţiaţi aflau deodată că, dincolo de tablouri şi lozinci, şedeau amănunte la care nu se gîndiseră. Ca de exemplu:

Ana Pauker avea tot timpul casă şi masă deschise.

Ditamai bărbaţii politici, fără complexe în a-şi trimite duşmanii în Gulag, plîngeau ca nişte bebeluși în faţa ştabilor atotputernici.

_{Foto sus: Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej în tribuna centrală din Piaţa Aviatorilor la marea demonstraţie a oamenilor muncii din 1 mai 1953 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 23 (21)/1953)}