Make Russia Great Again - Cum o carte din 1997 „profețea” realitățile de azi și unde e locul României?

De multe ori în presa din România am auzit de Aleksandr Dughin ca fiind ideologul lui Vladimir Putin, dar de prea puține ori s-a discutat care este planul propus și produs de acest filosof rus. Cartea sa apărută în 1997 a fost trecută la capitolul fantasmagorii, însă azi la aproape 30 de ani de la apariție devine o realitate înspăimântătoare: război in Ucraina, noi zone de influență, Brexit, izolaționism american, state dominate de guverne extremiste… Ce își dorește Dughin pentru România și cum alegerile prezidențiale ar putea să-i îndeplinească profeția?

Ideologia care a sedus Kremlinul

Aleksandr Dughin, filosof, geopolitician și ideolog rus, este una dintre cele mai controversate figuri ale gândirii strategice contemporane. Supranumit „strategul lui Putin”, Dughin a întruchipat, încă din anii ’90, o viziune radicală despre destinul Rusiei în lume. Lucrarea sa din 1997, The Foundations of Geopolitics: The Geopolitical Future of Russia, a devenit un punct de reper pentru elitele militare și politice ale Federației Ruse (Dunlop, 2004; Burbank, 2022; Lavelle, 2003).

Această carte a fost folosită ca manual la Academia Statului Major General al armatei ruse și a influențat substanțial viziunea Moscovei asupra ordinii mondiale (Shekhovtsov & Umland, 2009).

O Rusie imperială în fruntea Eurasiei

Dughin propune renașterea unui Imperiu Eurasiatic sub conducerea Rusiei, un bloc continental vast, opus Occidentului liberal. Ideologia sa, cunoscută drept neo-eurasianism, promovează o ordine conservatoare, anti-globalistă, antiliberală și autoritară (Shekhovtsov & Umland, 2009), fundamentată pe valori tradiționale și unificarea civilizațiilor ortodoxe, islamice și asiatice sub o singură umbrelă geopolitică.

Rusia este definită ca o „civilizație unicat”, cu misiunea de a destabiliza hegemonia americană și de a prelua conducerea lumii neoccidentale. Cheia este lupta împotriva atlantismului, adică a influenței Statelor Unite și a aliaților săi (Liverant, 2009; Teitelbaum, 2020).

Noua hartă a Europei

Planul lui Dughin pentru Europa este tulburător:

• Germaniei ar trebui să i se ofere dominația politică de facto asupra majorității statelor protestante și catolice din Europa Centrală și de Est. Regiunea Kaliningrad ar putea fi cedat Germaniei (Von Drehle, 2022). Cartea folosește termenul de „axa Moscova–Berlin”.
• Franța ar trebui încurajată să formeze un bloc împreună cu Germania, având în vedere tradițiile lor ferme anti-atlantiste.
• Regatul Unit, descris doar ca o „bază flotantă extraterritorială a SUA”, ar trebui exclus din Uniunea Europeană.
• Finlanda ar trebui absorbită de Rusia. Sudul Finlandei ar urma să fie unit cu Republica Karelia, iar nordul Finlandei „donat regiunii Murmansk”.
• Estonia ar trebui integrată în sfera de influență a Germaniei.
• Letonia și Lituania ar trebui să primească un „statut special” în sfera eurasiatică–rusă, deși ulterior se menționează că ele ar trebui integrate în Rusia, mai degrabă decât să li se permită o independență națională.
• Georgia ar trebui dezmembrată. Abhazia și „Ossetia Unită” (care include Osetia de Sud din Georgia și Republica Osetia de Nord) vor fi incorporate în Rusia. Politicile independente ale Georgiei sunt considerate inacceptabile.
• Belarus și Moldova trebuie să devină parte a Rusiei, nu entități independente.
• Poloniei i s-ar putea acorda un „statut special” în sfera eurasiatică, ceea ce ar putea presupune împărțirea sa între sferele de influență germană și rusă.
• România, Macedonia de Nord, Serbia, „Bosnia sârbă” și Grecia – considerate parte din „Estul colectivist ortodox” – ar trebui să se unească în jurul „Moscovei, a Treia Romă” și să respingă „Vestul rațional-individualist” (Young, 2022).
• Ucraina (cu excepția regiunii de vest) ar trebui anexată de Rusia, deoarece „Ucraina ca stat nu are niciun sens geopolitic, nicio importanță culturală deosebită sau semnificație universală, nicio unicitate geografică, nicio exclusivitate etnică; anumite ambiții teritoriale ale sale reprezintă un pericol uriaș pentru întreaga Eurasie, iar fără rezolvarea problemei ucrainene, este în general lipsit de sens să vorbim despre politică continentală.” Ucraina nu ar trebui să rămână independentă, decât, eventual, ca un cordon sanitar, ceea ce însă ar fi inadmisibil din perspectiva standardelor politice occidentale. După cum s-a menționat, Ucraina de Vest (care cuprinde regiunile Volînia, Galiția și Transcarpatia), având o populație majoritar catolică, ar putea forma o federație independentă, dar care nu trebuie să se afle sub control atlantist.

România în viziunea lui Dughin

România are un rol special în arhitectura propusă de Dughin. Deși nu este tratată în detaliu în Fundamentele geopoliticii, România apare în viziunea eurasianistă ca parte a blocului ortodox ce ar trebui să se alinieze Moscovei (Young, 2022), în cadrul unui bloc ortodox est-european. Această viziune presupune:​

• Alinierea României cu Rusia: România ar trebui să se alăture unui bloc ortodox condus de Rusia, alături de Serbia, Grecia și alte state ortodoxe, respingând valorile occidentale liberale.​Unirea Ortodoxiei din Balcani în jurul Moscovei este cheia reconfigurării geopolitice a regiunii (Dunlop, 2004).
• Distanțarea de Occident: România ar trebui să se îndepărteze de influența occidentală, în special de NATO și UE, și să adopte o politică externă orientată spre Est.​

Din perspectiva dughinistă, apartenența României la NATO și UE este o deviație temporară, indusă de presiunea americană (Mankoff, 2011). Soluția ar fi revenirea la o alianță naturală cu Rusia, sub imperativul unității spirituale ortodoxe. Moldova este considerată parte integrantă a sferei ruse, iar o eventuală unire cu România ar trebui blocată.

Conform doctrinei lui Dughin, România ar putea fi fragmentată sau reorientată geopolitic, fie prin presiuni energetice, fie prin instrumentalizarea minorităților sau a mișcărilor pro-ruse (Firth, 2017; Lavelle, 2003).

Eurasia împotriva Occidentului

Pe plan global, Dughin cere alianțe cu Iranul, destabilizarea Turciei și a SUA, în special prin susținerea conflictelor interne și mișcărilor separatiste (Von Drehle, 2022; Snyder, 2014; Shekhovtsov, 2008). China este considerată un viitor adversar și ar trebui, în timp, fragmentată. Japonia ar putea deveni un aliat dacă este desprinsă de influența americană.

Cum vede Orientul Mijlociu și Asia Centrală:

Cartea subliniază necesitatea unei „alianțe continentale ruso-islamice”, considerată a fi „fundamentul strategiei anti-atlantiste”. Această alianță se bazează pe „caracterul tradițional al civilizațiilor rusă și islamică”.

• Iranul este un aliat-cheie. Se folosește expresia „axa Moscova–Teheran”.
• Armenia joacă un rol special: va servi drept „bază strategică”, fiind necesară crearea unei „axe subsidiare Moscova–Erevan–Teheran”. Armenii sunt descriși drept „un popor arian … [precum] iranienii și kurzii”.
• Azerbaidjanul ar putea fi „divizat” sau cedat Iranului.
• Rusia trebuie să provoace „șocuri geopolitice” în interiorul Turciei. Acestea pot fi generate prin sprijinirea kurzilor, armenilor și altor minorități (precum grecii) în acțiuni împotriva regimului turc.
• Cartea consideră Caucazul drept teritoriu rusesc, inclusiv „malurile estice și nordice ale Mării Caspice (teritoriile Kazahstanului și Turkmenistanului)” și Asia Centrală (menționând Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan și Tadjikistan).

În Asia de Est și Sud-Est:

• Dugin prevede prăbușirea Chinei. Republica Populară Chineză, considerată un pericol geopolitic extrem și un dușman ideologic al unei Federații Ruse independente, „trebuie, pe cât posibil, să fie dezmembrată”. Dugin sugerează ca Rusia să înceapă prin a prelua Tibetul, Xinjiangul, Mongolia Interioară și Manciuria ca o zonă de securitate.
• În schimb, Rusia ar trebui să-i ofere Chinei sprijin „în direcția sudică – Indochina (cu excepția Vietnamului, al cărui popor este deja pro-rus), Filipine, Indonezia, Australia” ca o compensație geopolitică.
• Rusia ar trebui să manipuleze politica Japoniei oferindu-i Insulele Kurile și stimulând anti-americanismul, pentru a deveni „un prieten al Japoniei”.
• Mongolia ar trebui absorbită în sfera eurasiatică.

Cartea subliniază că Rusia trebuie să răspândească antiamericanismul geopolitic pretutindeni: „țapul ispășitor principal va fi, fără îndoială, SUA”.

Cum vede Dughin autodistrugerea SUA

Statele Unite ar trebui sabotate din interior, prin alimentarea tensiunilor rasiale, sociale și ideologice (Burbank, 2022; Snyder, 2014; Teitelbaum, 2020). Dughin sugerează utilizarea agenților pentru a încuraja separatismul în Scoția, Irlanda sau SUA (Von Drehle, 2022). Strategia presupune sprijinirea izolaționismului american și propagarea unei viziuni haotice, anti-liberale (Shekhovtsov, 2008).

În viziunea lui Dughin, SUA reprezintă centrul „atlantismului” – o ideologie globalistă, liberală și maritimă, opusă „tellurocrației” eurasiatice, bazată pe valori tradiționale și autoritate statală. Pentru a contracara influența americană, Dughin propune o serie de măsuri menite să destabilizeze intern SUA:​

• Exacerbarea tensiunilor sociale și rasiale: Dughin sugerează utilizarea serviciilor secrete ruse pentru a stimula conflicte etnice, sociale și rasiale în interiorul SUA, sprijinind mișcări extremiste și separatiste.​
• Promovarea izolaționismului: Încurajarea tendințelor izolaționiste în politica americană, pentru a reduce implicarea SUA în afacerile internaționale și a slăbi alianțele sale globale.​
• Alianțe strategice anti-americane: Formarea de alianțe cu state și mișcări care se opun influenței americane, cum ar fi Iranul, pentru a crea o coaliție globală împotriva SUA.​

Aceste strategii sunt menite să submineze coeziunea internă a SUA și să reducă influența sa globală, facilitând ascensiunea unei ordini mondiale multipolare dominate de Rusia.

Ideologie și influență

Cartea lui Dughin a fost descrisă drept „o combinație periculoasă între realism geopolitic, naționalism mistic și fascism modern” (Teitelbaum, 2020). A influențat nu doar armata rusă, ci și arhitectura politicii externe ruse sub Vladimir Putin (Dunlop, 2004; Shekhovtsov, 2008).

Invazia Ucrainei din 2022 a fost privită de unii analiști drept o punere în aplicare a planului dughinist, în special în ceea ce privește negarea identității ucrainene și reconfigurarea ordinii mondiale (Toal, 2017).

Prin discursul său anti-occidental, mesianic și revizionist, Dughin a devenit nu doar o voce a Rusiei imperiale, ci un arhitect al unei lumi periculoase, ce pare să prindă contur sub ochii noștri. Deja o parte din lucrurile profețite de el in 1997 sunt deja realități!

Bibliografie 

Dunlop, John B. (30 iulie 2004). „Noul și înfricoșătorul -ism al Rusiei.” Hoover Institution. Accesat la 12 octombrie 2017.

Burbank, Jane (22 martie 2022). „Marea teorie care îl împinge pe Putin către război.” The New York Times, New York. Accesat la 23 martie 2022. După intervenții nereușite în politica de partid post-sovietică, Dl. Dughin s-a concentrat pe dezvoltarea influenței sale acolo unde conta – în armată și în rândul decidenților politici. Odată cu publicarea, în 1997, a manualului său de 600 de pagini, cu titlul pompos „Bazele geopoliticii: Viitorul geopolitic al Rusiei”, eurasianismul a devenit un punct central al imaginației strategice. În adaptarea eurasianismului la condițiile actuale, Rusia avea un nou dușman – nu doar Europa, ci întreaga lume „atlantică”, condusă de Statele Unite.

„Originile improbabile ale destinului manifest al Rusiei.” Foreign Policy, 27 iulie 2016. Arhivat la 27 iulie 2016. Accesat la 23 octombrie 2017.

Liverant, Yigal (Iarna 2009). „Profetul noului imperiu rus.” Azure (35), Ierusalim: Shalem Center. ISSN 0793-6664. Accesat la 6 aprilie 2015.

Shekhovtsov, Anton; Umland, Andreas (octombrie 2009). „Este Aleksandr Dughin un tradiționalist? 'Neo-eurasianismul' și filosofia perenă.” The Russian Review, vol. 68(4), Wiley: pp. 662–678. doi:10.1111/j.1467-9434.2009.00544.x. JSTOR 20621114.

Lavelle, Peter (2003). Uncovering Russia (fragment: „O societate civilă fără civilitate”). Norasco Publishing. pp. 379–380. ISBN 0972970800.

Firth, Charles (4 martie 2017). „Manifestul anilor '90 care conturează planurile Rusiei începe să devină realitate.” news.com.au. Accesat la 12 octombrie 2017.

Mankoff, Jeffrey (17 octombrie 2011). Politica externă a Rusiei: Întoarcerea politicii de mare putere. Rowman & Littlefield. pp. 69–70. ISBN 9781442208261.

Dunlop, John (31 ianuarie 2004). „Bazele geopoliticii ale lui Aleksandr Dughin” (PDF). Demokratizatsiya: Jurnalul democratizării post-sovietice, vol. 12(1), Institutul pentru Studii Europene, Ruse și Eurasiatice (Universitatea George Washington): p. 41. ISSN 1074-6846. Arhivat din PDF la 7 iunie 2016.

Toal, Gerard (2017). Vecinătatea apropiată: Putin, Occidentul și lupta pentru Ucraina și Caucaz. Oxford University Press. p. 78. ISBN 9780190253301.

„Rusia și Europa.” Levada Center, 22 martie 2021. Arhivat la 1 mai 2023.

„Rusia adoptă o nouă strategie de politică externă anti-occidentală.” Deutsche Welle, 31 martie 2023. Arhivat la 15 aprilie 2023.

Gould-Davies, Nigel (6 aprilie 2023). „Noua concepție a politicii externe a Rusiei: impactul războiului.” IISS. Arhivat la 2 mai 2023.

„Concepția politicii externe a Federației Ruse.” Misiunea permanentă a Rusiei pe lângă Uniunea Europeană, 1 martie 2023. Arhivat la 10 aprilie 2023.

Teitelbaum, Benjamin R. (21 aprilie 2020). Războiul pentru eternitate: Întoarcerea tradiționalismului și ascensiunea dreptei populiste. Penguin Books Limited. p. 46. ISBN 978-0-14-199204-4.

Von Drehle, David (22 martie 2022). „Omul cunoscut drept 'creierul lui Putin' prevede divizarea Europei — și căderea Chinei.” The Washington Post, Washington, D.C. Accesat la 22 martie 2022. În opera sa de căpătâi, Bazele geopoliticii: Viitorul geopolitic al Rusiei (1997), Dughin schițează în detaliu planul de joc. Agenții ruși ar trebui să alimenteze diviziuni rasiale, religioase și regionale în SUA, în timp ce promovează facțiunile izolaționiste americane. În Marea Britanie, operațiunile psihologice ar trebui să se axeze pe exacerbarea rupturilor istorice cu Europa continentală și pe sprijinirea mișcărilor separatiste din Scoția, Țara Galilor și Irlanda.

Snyder, Timothy (20 martie 2014). „Fascismul, Rusia și Ucraina.” The New York Review of Books, vol. 61(5). Arhivat la 27 ianuarie 2016. Accesat la 5 septembrie 2014.

Young, Benjamin (6 martie 2022). „Putin are o viziune sumbră și absolutistă despre 'lumea rusă'.” Foreign Policy. Accesat la 11 martie 2022.

Shekhovtsov, Anton (1 decembrie 2008). „Impulsul palingenetic al neo-eurasianismului rus: ideile de renaștere în viziunea lui Aleksandr Dughin.” Mișcări totalitare și religii politice, vol. 9(4): pp. 491–506. doi:10.1080/14690760802436142. ISSN 1469-0764. S2CID 144301027. Simbolismul ocult joacă un rol important în imagistica ideologică a lui Dughin. Steaua cu opt săgeți, devenită simbol oficial al organizației lui Dughin, a apărut prima oară pe coperta cărții Bazele geopoliticii, poziționată în centrul unei hărți a Eurasiei. Deși a fost identificată eronat de Ingram drept o svastică, acest simbol este o variantă modificată a „Stelei Haosului” și face trimitere la „Chaos Magick”, o doctrină ocultă bazată pe scrierile lui Crowley, Austin Osman Spare și Peter Carroll.