Lundenwich, târgul medieval care a pus din nou Londra pe hartă jpeg

Lundenwich, târgul medieval care a pus din nou Londra pe hartă

­čôü Istorie Medieval─â Universal─â
Autor: ╚śtefan Alexandru Patra╚Öc

Cine are pl─âcerea s─â viziteze capitala Marii Britanii poate observa, ├«n haosul cosmopolit, o vast─â gam─â de culturi ce se manifest─â at├ót din punct de vedere demografic, prin mult cunoscutul multiculturalism, c├ót ╚Öi prin spectrul arhitecturii, care se ├«ntinde de la bisericile gotice ale regilor plantagene╚Ťi p├ón─â la cl─âdirile de sticl─â din City of London.  

├Än timpul unor lucr─âri ├«n preajma faimoasei Royal Opera House, ├«n anul 1984, a ie╚Öit la iveal─â o parte a istoriei londoneze cunoscut─â doar din men╚Ťiuni scurte ╚Öi ipoteze. Este vorba de Lundenwich, un t├órg portual care a repus ├«n prim plan vechiul ora╚Ö roman, scufundat ├«n a╚Öa numita ÔÇŁepoc─â ├«ntunecat─âÔÇŁ.

Londinium, de la colonie roman─â la episcopat anglo-saxon (47 - 604 d.Hr.)

Colonia roman─â Londinium a fost fondat─â ├«n anul 47 d.H., la patru ani dup─â provincia Britannia, din porunca ├«mparatului Claudiu (41-54 d.Hr.), pe o veche a╚Öezare celt─â. De╚Öi zona nu avea prea multe de oferit Imperiului, noua provincie era menit─â s─â ╚Ťin─â ├«n fr├óu popula╚Ťiile insulare, ├«nrudite ╚Öi chiar aliate cu neamurile galilor ├«nc─â de pe vremea lui Iulius Cesar, primul general roman care a p─â╚Öit pe insul─â, impun├ónd un tribut ├«n 56 ├«.Hr.

Ca orice nou─â colonie roman─â, ╚Öi aceasta avea o p─âtur─â social─â de afaceri╚Öti f─âr─â scrupule care urm─ârea c├ó╚Ötigul u╚Öor. Activitatea acestor antreprenori lacomi a dus popula╚Ťia local─â la exasperare ╚Öi, cum se ├«nt├ómplase cu provincia Asia cu 150 de ani ├«nainte, unde a dus la un r─âzboi s─âlbatic de exterminare reciproc─â. Guvernatorul Svetonius Paolinus ╚Öi bra╚Ťul s─âu drept, Iulius Gneus Agricola, socrul marelui scriitor Tacit, au pus cap─ât revoltei conduse de regina Boudica. Dup─â o confruntare ce a dus la moartea a mii de cet─â╚Ťeni romani ╚Öi a mai multor mul╚Ťi b─â╚Ötina╚Öi, provincia ├«╚Öi va stabili grani╚Ťa de nord ├«nt├ói pe Valul lui Adrian, ├«n 122 d.Hr., apoi pe cel al lui Antonin, ├«n 142 d.Hr.

Bustul ├«mp─âratului Claudius, cuceritorul Britaniei, Muzeul Na╚Ťional de Arheologie din Napoli, Italia.

1  jpg jpeg

Din cauza conflictelor continue cu popula╚Ťiile din dealurile Sco╚Ťiei (Pic╚Ťi ╚Öi Caledonieni din Highlands), provincia avea o garnizoan─â permanent─â de trei legiuni, num─âr nepropor╚Ťionat cu importan╚Ťa locurilor, care va permite la sf├ór╚Öitul secolului II uzurparea generalului Albinus, de c─âtre ├«mp─âratul Septiumius Severus.

Acesta, urm├ónd deviza roman─â dividi et impera, a separat ├«n anul 207 Britannia Superior, cu centru administrativ Londra, de Britannia Inferior, cu capital─â la Eburacum (azi York). ├Än acest ora╚Ö ploios va fi proclamat ilegitim ├«mp─âratul Constantin, viitorul ÔÇŁcel sf├óntÔÇŁ, circa o sut─â de ani mai t├órziu, iar dup─â ├«nc─â un secol de uzurp─âri ╚Öi nelini╚Öti, legiunile romane vor fi retrase definitiv, pentru a ap─âra Italia de n─âv─âlirea go╚Ťilor ÔÇô chemare inutil─â, c─âci au cucerit ╚Öi pr─âdat Roma ├«n anul 410.

Timp de 200 de ani Londra r─âm├óne semi-abandonat─â, sub domina╚Ťia noilor st─âp├óni care au dat apoi numele ╚Ť─ârii, Angli (England) ╚Öi Saxonii (Wessex, Sussex etc). Arheologul Richard Reece a numit centrele urbane romane din aceast─â epoc─â sate adminsitrative (administrative villages) ÔÇô sate din cauza popula╚Ťiei ╚Öi comer╚Ťului sc─âzute ╚Öi administrative datorit─â rolului totu╚Öi mai important fa╚Ť─â de imensa nebuloas─â de c─âtune ╚Öi ferme ├«n care locuia majoritatea popula╚Ťiei. Arheologul italian Andrea Augenti, care a studiat porturile romane din Antichitatea t├órzie, a comparat Londra acestor ani cu o vitrin─â ├«n care regii saxoni afi╚Öau ceea ce trebuia s─â apar─â localnicilor ca o autoritate regal─â.

├Än timpul misiunii c─âlug─ârului Augustin, ├«n anii 600-602, unele dintre aceste ora╚Öe romane vor fi alese ca re╚Öedin╚Ťe episcopale. ├Änt├ói Canterbury, ora╚Ö simbol al cre╚Ötinismului Britanic ÔÇô ajunge s─â amintim c─â a devenit centru de pelerinaj, cum ne poveste╚Öte Chaucer ├«n ale sale Canterbury Tales ÔÇô , iar ├«n 604 Londra, unde prima catedral─â a fost construit─â probabil ├«n zona actualei Saint Paul, ├«n incinta zidurilor romane.

Lundenwich: emporiu, târg, port

C├ónd o localitate era aleas─â ca sediu episcopal, trebuie s─â ╚Ötim c─â atr─âgea ╚Öi cauza o serie de activit─â╚Ťi economice ├«nsemnate. Noii episcopi britanici, spre exemplu, aveau nevoie de vin pentru celebrarea liturghiei, cear─â pentru lum├ón─âri ╚Öi piei de oi pentru fabricarea c─âr╚Ťilor. Toate aceste materii prime erau dob├óndite prin produc╚Ťie local─â sau comer╚Ť. Episcopii deveneau rapid vectori de schimburi ╚Öi str├óng─âtori de bunuri, mai ales prin dijmele biserice╚Öti ce se impuneau credincio╚Öilor. Figurile lor carismatice favorizau coeziunea social─â, dar l─âsau des spa╚Ťiu profitorilor ╚Öi oportuni╚Ötilor, de ordin economic sau socio-politic, dup─â cum ├«nc─â putem vedea ╚Öi ├«n prezent. La jum─âtatea secolului VII, la un kilometru spre vest de vechiul ora╚Ö roman, pe malul nordic al Tamisei, se na╚Öte situl despre care vorbeam ├«n introducere, adus la lumin─â ├«n s─âp─âturile de la Royal Opera House.

4  jpg jpeg

Beda Venerabilis, autorul Istoriei Bisericii Anglilor, miniatur─â din Cronica de la Nurnberg, 1493.

Din punct de vedere al documentelor scrise, avem dou─â sorginte: ├«n anul 730 Beda Venerabilul, c─âlugarul ce a scris prima istorie a bisericii engleze, ne vorbe╚Öte despre Lundenwic ca un ÔÇ×emporiu de negustori din multe neamuri care vin de pe p─âm├ónt ╚Öi de pe apeÔÇŁ. C├ó╚Ťiva ani mai t├órziu, Wilibald din Mainz, un c─âlug─âr german ce scria via╚Ťa lui Bonifaciu, misionarul ce a cre╚Ötinat Germania (672-754), men╚Ťioneaz─â ├«n treac─ât Lundenwich, locul de pornire al misionarului anglo-saxon. Din punct de vedere etimologic numele ├«nseamn─â ÔÇ×wich l├óng─â LondraÔÇŁ, cuv├óntul wich fiind corespondentul latinului vicus (sat), care ├«ns─â nu are conota╚Ťie rural─â, ci mai degrab─â negustoreasc─â: compar├ónd toponimele vremii (Gipeswich, Hamwich, Eoferwich etc) s-a ajuns la concluzia c─â wich desemna strict un t├órg portual, un emporiu, dup─â defini╚Ťia lui Beda.

S─âp─âturile arheologice au fost relizate sistematic ├«ntre 1986-1989, ani ├«n care rigoarea tatcherismului redusese deja cercet─ârile (nu doar arheologice) la minim. Au fost descoperite urmele a 63 de cl─âdiri cu dimensiuni medii de 12 x 5,5 m. Prin studiu, resturile ╚Öi artefactele s-au dovedit a fi pavilioane de negustori ╚Öi laboratoare de me╚Öte╚Öugari ce tr─âiau acolo. Aceast─â remarc─â este necesar─â deoarece schimburile comerciale se f─âceau adesea ├«n t├órguri sezoniere ce se ╚Ťineau cu ocazia unor festivit─â╚Ťi. Resturile arheologice au dus la recunoa╚Öterea unui laborator de bijutier, a unuia de fierar, a unei t─âb─âc─ârii ╚Öi a unei croitorii, pe l├óng─â unele case ╚Öi pr─âv─âlia unui me╚Öte╚Öugar ├«n os ╚Öi corn.

Studiul stratigrafic a dus la recunoa╚Öterea a trei etape de evolu╚Ťie a sitului:

Etapa I. 675-730: cl─âdiri rare ╚Öi uniforme, a╚Öezate de-a lungul unei str─âzi de trei metri l─â╚Ťime, pavate cu pietri╚Ö. Chiar ╚Öi cu dimensiunile ╚Öantierului date nu s-a putut proceda la recunoa╚Öterea ├«ntregii arii coeve, dar au fost recunoscute urmele unor banchize de lemn, datate spre 680, care serveau ├«nlesnirea transportului ╚Öi schimbului de m─ârfuri pe Tamisa. Din aceast─â epoc─â, probabil chiar din 640-650 este certificat─â existen╚Ťa unei b─ân─ârii care b─âtea monezi cu marca LUNDONIA. Existen╚Ťa unei monet─ârii implic─â o autoritate local─â, probabil regii din Wessex.

Etapa II. 730-770: epoca de apogeu al comer╚Ťului ├«n Lundenwich, c├ónd ╚Ťesutul urban se dese╚Öte ╚Öi cl─âdirile ocup─â ├«ntreg spa╚Ťiul studiat. Datorit─â unor sondaje s-a ajuns la concluzia c─â emporiul avea o suprafa╚Ť─â de 55-60 de hectare, mai pu╚Ťin de jum─âtate fa╚Ť─â de ora╚Öul ├«mprejmuit cu ziduri de c─âtre romani. Strada de pietri╚Ö a fost ref─âcut─â de nu mai pu╚Ťin de 10 ori, ceea ce arat─â o grij─â a autorit─â╚Ťilor anglo-saxone ├«n sprijinul comer╚Ťului. Popula╚Ťia ├«n aceast─â faz─â a fost stimat─â la 5.000-10.000 de locuitori.

Etapa III. 770-842: apogeul bel╚Öugului ajunge la o culme tragic─â ├«n anul 842, c├ónd este documentat─â prima n─âv─âlire a vikingilor. ├Än aceast─â ultim─â faz─â locuitorii ├«ncep s─â resimt─â amenin╚Ťarea extern─â ╚Öi sap─â ╚Öan╚Ťuri de ap─ârare. Atacurile ├«ns─â devin ╚Öi mai dure ├«n 851 ╚Öi 872, duc├ónd la pierderea siguran╚Ťei necesare comer╚Ťului. ├Äntre timp, cre╚Öterea influen╚Ťei regatului Wessex cuprinde complet Londra. Emporiul este lichidat ├«n anul 886, iar popula╚Ťia r─âmas─â mutat─â ├«n incinta zidurilor de c─âtre marele rege Alfred. (Acesta ├«i ├«nvinge pe vikingi ╚Öi duce Anglia la o adevarat─â rena╚Ötere cultural─â ╚Öi politic─â, cum este povestit ├«n saga romancierului britanic Bernard Cornwell). Zona vechiului emporiu va fi folosit─â pentru agricultur─â, cum arat─â stratul de un metru de p─âm├ónt negru ce o acoper─â (dark earth, cum este universal numit de arheologi solul agricol ce acoper─â vechile a╚Öez─âminte).

5  jpg jpeg

Moned─â de argint a regelui Englez Alfred cel Mare *AELFRED REX, 881

Datele arheologice vin ╚Öi din unele sondaje f─âcute ulterior. ├Än aceste cercet─âri s-au descoperit oase de animale sacrificate la o v├órst─â fraged─â, deci mai scumpe dec├ót cele din zona principal─â a s─âp─âturilor, unde au ie╚Öit la iveal─â doar oase de animale sacrificate tardiv. Aceast─â remarc─â aparent inutil─â ne face s─â ne g├óndim la consumatorii acestor animale ╚Öi la diferen╚Ťierea social─â. Un bijutier ce furniza aristocra╚Ťia local─â nu m├ónca probabil la aceea╚Öi mas─â cu ╚Ť─âranii care ├«╚Öi aduceau produsele la pia╚Ť─â. De altfel, s-au descoperit unele arii cimiteriale gr─âitoare din acest punct de vedere. 

├Än zona Operei s-a g─âsit un cimitir din secolul VII complet acoperit de lucr─ârile de m─ârire ale sitului, ├«ns─â nu s-au g─âsit podoabe funerare sau bijuterii. ├Äntr-un sondaj f─âcut la Long Acre a ie╚Öit la iveal─â un schelet b─ârb─âtesc ├«nmorm├óntat cu o cataram─â de fier, placat─â cu argint ╚Öi ├«ntarsiat─â cu cupru. Artefactul era tipic modei merovingiene din sec. VII, r─âsp├óndite ├«n nordul Fran╚Ťei ╚Öi ├«n Belgia.

Un ulterior punct de sprijin pentru ├«n╚Ťelegerea societ─â╚Ťii sitului provine de la s─âp─âturile efectuate ├«n 2006 la biserica St. Martin in the Fields unde, ├«nc─â din 1772, fuseser─â g─âsite oase din ├«n timpul construirii unui portic. Aici a fost descoperit un schelet de b─ârbat ├«nhumat cu un vas ╚Öi un potir de cupru ╚Öi un inel de argint. ├Än timp ce primele dou─â piese sunt locale, inelul pare a fi o influen╚Ť─â continental─â, unde regii franci d─âdeau trimi╚Öilor lor (vame╚Öi, mesajeri, notari etc) autoritatea de a pecetlui documentele cu inele de acest fel (metod─â preluat─â desigur de la romani). Cu siguran╚Ť─â b─ârbatul apar╚Ťinea unei elite locale, probabil era un administrator portual. Mai mult de at├ót, inelul este similar cu unul descoperit ├«n alt emporiu anglo-saxon, la Buttermarket, ├«n Ipswich.

Concluzie

Pentru a trage o concluzie asupra emporiului Lundenwic trebuie men╚Ťionat─â vastitatea de produse documentate acolo: monezile arat─â un trafic intens cu alte emporii din Nordul Europei: Quentovic ╚Öi Rouen ├«n Fran╚Ťa, Dorestad ├«n Olanda, Ribe ├«n Danemarca. Numeroasele fragmente de piatr─â de moar─â originare din Niedermendig, Germania de Nord-Vest, prezente ├«n toate porturile M─ârii Nordului din acele secole, arat─â existen╚Ťa unei re╚Ťele de schimburi intense. De╚Öi aceast─â plas─â a emporiilor va disp─ârea ├«n secolul X, cu afirmarea altor centre portuale ╚Öi a altore factori politici, ea este primul indiciu al unui curs nou care va lua loc ├«n Europa medieval─â ╚Öi se va concretiza ├«n secolul XVI cu statele nordice protestante (Anglia ╚Öi Olanda) care vor dep─â╚Öi cu mult puterile sudice catolice (Spania, Portugalia, ora╚Öele marin─âre╚Öti italiene).