Lumea universitară și urbană între secolele XII și XIII jpeg

Lumea universitară și urbană între secolele XII și XIII

Istoricul francez Jacques le Goff subliniaz─â c─â, pentru a ob╚Ťine din partea papalit─â╚Ťii diploma esen╚Ťial─â, ÔÇ×licentia ubique docendiÔÇŁ, prin intermediul universit─â╚Ťilor, ce-i permitea studentului s─â predea oriunde, primul stadiu premerg─âtor era bacalaureatul, ce reprezenta o ini╚Ťiere comparabil─â cu cea pe care t├ón─ârul nobil aspirant la titlul de cavaler o dob├óndea atunci c├ónd intra ├«n ordinul cavaleresc.

Bacalaurea╚Ťii aveau posibilitatea de a-╚Öi continua cursurile ├«n timpul vacan╚Ťei de var─â, care era de o lun─â ├«n acea perioad─â1. Referitor la acest aspect, Mariateresa Fumagalli Beonio Brocchieri ├«l ofer─â ca exemplu pe intelectualul englez William Ockham, care, lu├óndu-╚Öi acest stagiu universitar de ÔÇ×bacalaureusÔÇŁ la m─ân─âstirea franciscan─â din Oxford, a realizat un comentariu la ÔÇ×Sentin╚ŤeleÔÇŁ lui Petrus Lombardus, a╚Öa cum stipulau ╚Öi prevederile normative. Totodat─â, Brocchieri men╚Ťioneaz─â c─â s-a format treptat o clas─â a marilor profesori, numi╚Ťi ÔÇťmagisterÔÇŁ. ├Än cadrul celor mai prestigioase universit─â╚Ťi, ace╚Ötia ├«╚Öi primeau salariul din partea ora╚Öelor, la care se ad─âuga onorariul studen╚Ťilor ╚Öi dob├ónzile ├«mprumuturilor f─âcute celor nevoia╚Öi, ating├ónd o situa╚Ťie economic─â excelent─â. Un ÔÇ×magisterÔÇŁ poate fi caracterizat drept o persoan─â care d─â dovad─â de eleva╚Ťie moral─â ╚Öi de demnitate2.

Potrivit lui Jacques Verger, secolul al XIII-lea francez a fost influen╚Ťat semnificativ de formarea na╚Ťiunilor, care-i reunea pe a╚Öa-numi╚Ťii ÔÇ×magister artiumÔÇŁ, fiind ├«ntr-un num─âr cov├ór╚Öitor. ├Äntre 1205 ╚Öi 1208, s-a ├«ntemeiat o asocia╚Ťie de magi╚Ötri ╚Öi studen╚Ťi de acest tip, ce elabora legi ╚Öi regulamente ╚Öi exercita o jurisdic╚Ťie intern─â asupra membrilor s─âi. Fondarea universit─â╚Ťii pariziene ├«n 1215 le-a oferit ocazia magi╚Ötrilor de a elimina cenzura impus─â de autorit─â╚Ťile locale, ob╚Ťin├ónd protec╚Ťie ├«mpotriva nonconformismului prin intermediul disciplinei colective. ├Äncep├ónd din anul 1217, papalitatea le-a cerut magi╚Ötrilor parizieni s─â-i integreze printre ei pe c─âlug─ârii cer╚Öetori. De╚Öi studen╚Ťii specializa╚Ťi ├«n drept, medicin─â sau teologie erau deja ÔÇ×magister artiumÔÇŁ, doar magi╚Ötrii puteau participa ├«n cadrul conducerii universit─â╚Ťii pariziene3.

├Än contextul apari╚Ťiei universit─â╚Ťilor, ce atrag numero╚Öi studen╚Ťi, ace╚Öti magi╚Ötri s-au confruntat ├«mpotriva plebei prin dispre╚Ťul verbal ╚Öi ├«mpotriva nobilimii prin elaborarea identit─â╚Ťii virtute-noble╚Ťe4. Dup─â modelul parizian, magi╚Ötrii ╚Öi studen╚Ťii reprezentau una ╚Öi aceea╚Öi comunitate, r─âm├ón├ónd clerici sub jurisdic╚Ťie ecleziastic─â. Orice decizie important─â era constituit─â ├«n ÔÇ×Congrega╚Ťia Regen╚ŤilorÔÇŁ, ├«n cadrul c─âreia magi╚Ötrii artelor de╚Ťineau majoritatea. S-a realizat o ierarhie ├«n func╚Ťie de demnitate ╚Öi de locul ocupat ├«n curriculum, ├«ncep├ónd cu o facultate de baz─â, ├«n spe╚Ť─â, facultatea de arte. ├Än cadrul acesteia, s-au predat artele ÔÇ×triviumÔÇŁ-ului (gramatica, retorica ╚Öi, mai ales, dialectica) ╚Öi ale ÔÇ×quadriviumÔÇŁ-ului (aritmetica, geometria, astronomia ╚Öi muzica). A╚Öadar, aceast─â facultate a fost dominat─â de disciplinele ╚Ötiin╚Ťifice. Din punct de vedere social, a fost o facultate frecventat─â de studen╚Ťi tineri cu posibilit─â╚Ťi financiare modeste, din care doar o mic─â parte ├«╚Öi putea continua studiile la o facultate superioar─â.

Le Goff consider─â c─â universit─â╚Ťile i-au ajutat pe magi╚Ötri ╚Öi pe studen╚Ťi s─â devin─â ni╚Öte oameni itineran╚Ťi, dornici de cunoa╚Ötere ├«n cadrul unor universit─â╚Ťi din alte ╚Ť─âri, fiind influen╚Ťa╚Ťi de r─âsp├óndirea modei sau de reputa╚Ťia unei universit─â╚Ťi sau a unui magistru. Printre cei mai ilu╚Ötri magi╚Ötri parizieni din secolul al XIII-lea s-au num─ârat dominicanii Albert cel Mare ╚Öi Toma d'Aquino precum ╚Öi franciscanul Giacomo Bonaventura. Majoritatea cursurilor universitare erau predate ├«n limba latin─â, ├«ns─â s-au impus ╚Öi limbile vernaculare precum limba francez─â, italian─â sau cele iberice. Pe l├óng─â ace╚Öti magi╚Ötri, profesorii universitari au jucat ╚Öi ei un rol semnificativ ├«n acea perioad─â, conceptul de ÔÇťprofesor universitarÔÇŁ fiind utilizat pentru prima dat─â ├«n secolul al XIII-lea. Ace╚Ötia reu╚Öeau s─â ├«mbine cu precizie activitatea didactic─â cu cea de cercetare, fiind considera╚Ťi ÔÇ×intelectualii Evului MediuÔÇŁ.

├Än general, ÔÇ×universitarii erau condu╚Öi de rectori ale╚Öi de magi╚Ötri ╚Öi supraveghea╚Ťi de cancelarÔÇŁ, universit─â╚Ťile fiind alc─âtuite din mai multe facult─â╚Ťi, ├«n func╚Ťie de discipline. De╚Öi i-au fost conferite statutele din partea papalit─â╚Ťii abia ├«n anul 1252, ├«n Bologna s-a constituit prima universitate european─â ├«nc─â din 1154, c├ónd ├«mp─âratul Frederic Barbarossa acorda privilegii magi╚Ötrilor ╚Öi studen╚Ťilor, av├ónd un profund caracter juridic. ├Än secolele XII-XIII, s-au constituit ╚Öi universit─â╚Ťile din Paris, Montpellier, Cambridge sau Lisabona. Prima atestare documentar─â a Universit─â╚Ťii din Paris dateaz─â din anul 1174, c├ónd magi╚Ötrii ╚Öi studen╚Ťii au primit privilegii din partea papei Celestin al III-lea, iar din 1200, din partea regelui Fran╚Ťei, Filip August. S-a remarcat prin caracterul ei profund teologic, ├«n contextul ├«n care teologia de╚Ťinea rolul primordial ├«n acea perioad─â5.

 Statutele Universit─â╚Ťii din Paris

Unele dintre cele mai importante statute ale Universit─â╚Ťii din Paris erau ÔÇťStatutele lui Robert de Cour├žonÔÇŁ din 1215, ce stipulau c─â, ├«n secolul al XIII-lea, au ap─ârut ├«n programa universit─â╚Ťilor a╚Öa-numitele ÔÇť├«ntreb─âri quodlibetiquesÔÇŁ, prin care magi╚Ötrii aveau posibilitatea de a-╚Öi manifesta virtuozitatea intelectual─â. Mai exact, la alegerea lor, studen╚Ťii ├«i adresau magistrului de dou─â ori pe an o ├«ntrebare asupra unui anumit subiect, reputa╚Ťia magi╚Ötrilor cl─âdindu-se de multe ori pe capacitatea lor de a r─âspunde acestor ├«ntreb─âri. Prin intermediul comentariului, magi╚Ötrii au elaborat un tip de cunoa╚Ötere original─â, ╚Ťin├ónd cont de preocup─ârile contemporane ╚Öi de tradi╚Ťie, pe care au determinat-o s─â evolueze.

Din perspectiv─â juridic─â, ÔÇ×MagistraliaÔÇŁ cuprindea noile autorit─â╚Ťi ale magi╚Ötrilor universitari. Condi╚Ťia obligatorie pentru ca magistrul s─â poat─â sus╚Ťine un curs de arte la Paris era ca acesta s─â aib─â v├órsta minim─â de dou─âzeci de ani. Orice student trebuia s─â aib─â o reputa╚Ťie integr─â ╚Öi o experien╚Ť─â minim─â de ╚Öase ani ├«n domeniul artelor ╚Öi de doi ani ca profesor pentru a putea ╚Ťine cursuri. ├Än cadrul ├«nt├ólnirilor magi╚Ötrilor, se organizau festivit─â╚Ťi, la care puteau participa prieteni sau cuno╚Ötin╚Ťe. ├Än ceea ce prive╚Öte conduita vestimentar─â, orice ÔÇ×magister artiumÔÇŁ purta o rob─â rotund─â ╚Öi neagr─â ╚Öi un ÔÇ×palliumÔÇŁ, ce reprezenta un ve╚Öm├ónt specific c─âlug─ârilor, neav├ónd dreptul de a purta vreodat─â sub rob─â pantofi cu broderii sau cu panglici lungi6.

ÔÇťDac─â vreunul dintre studen╚Ťii de la arte sau teologie moare, jum─âtate dintre magi╚Ötrii ├«n arte trebuie s─â mearg─â la ├«nmorm├óntare, iar cealalt─â jum─âtate la urm─âtoarea ├«nmorm├óntare. Ei nu au voie s─â plece de acolo p├ón─â c├ónd ├«ngrop─âciunea nu e ├«ncheiat─â, dec├ót dac─â au un motiv ├«ntemeiat. Dac─â vreunul dintre magi╚Ötrii ├«n arte sau teologie moare, to╚Ťi magi╚Ötrii trebuie s─â fie prezen╚Ťi la priveghi [╚Öi] fiecare trebuie s─â citeasc─â psaltirea sau s─â pun─â s─â fie citit─â. Dac─â nu sunt ├«mpiedica╚Ťi de un motiv ├«ntemeiat, fiecare trebuie s─â r─âm├ón─â ├«n biseric─â, unde se ╚Ťine priveghiul p├ón─â la miezul nop╚Ťii sau chiar mai t├órziu. ├Än ziua ├«nmorm├ónt─ârii unui magistru, nimeni nu are voie s─â ╚Ťin─â cursuri sau dezbateriÔÇŁ 7 .

Fiecare magistru avea drept de jurisdic╚Ťie asupra studen╚Ťilor s─âi, ce trebuiau s─â-i demonstreze c─â sunt capabili s─â beneficieze de ╚Öcoal─â sau ad─âpost. Totodat─â, magi╚Ötrii ╚Öi studen╚Ťii puteau ├«ncheia ├«ntre ei sau cu al╚Ťii acorduri ╚Öi reglement─âri pe baza unei garan╚Ťii, a unei pedepse sau a unui jur─âm├ónt referitor la diverse probleme precum taxarea rentei Ospiciului sau uciderea, mutilarea ╚Öi jignirea unui student. Orice student trebuia s─â aib─â un magistru, iar cine nu respecta aceste regulamente, risca excomunicarea.

Meeting of doctors at the university of Paris jpg jpeg

Conform Statutului Papei Grigore al IX-lea din 1231, ce reprezenta un alt statut definitoriu al Universit─â╚Ťii din Paris, magi╚Ötrii artelor erau obliga╚Ťi ÔÇ×s─â citeasc─â ├«ntotdeauna un curs despre Priscillianus ╚Öi o carte dup─â cele de la cursurile obi╚ÖnuiteÔÇŁ. Erau examina╚Ťi de cancelari pentru a realiza o triere a lor, ├«n urma c─âreia r─âm├óneau doar cei mai specializa╚Ťi. Cancelarul nu avea dreptul de a le solicita un alt jur─âm├ónt sau ascultare ╚Öi nu era r─âspl─âtit pentru acordarea unei licen╚Ťe, fiind nevoit s─â accepte doar jur─âm├óntul propriu-zis. Magi╚Ötrii ╚Öi studen╚Ťii ce se considerau ne├«ndrept─â╚Ťi╚Ťi ╚Öi au depus un jur─âm├ónt reciproc pentru a pleca din Paris ╚Öi pentru a renun╚Ťa la studii se puteau ├«ntoarce dup─â ce primeau privilegii din partea regelui Fran╚Ťei ╚Öi dup─â ce vinova╚Ťii pl─âteau amenzile, fiind considera╚Ťi integri 8 .

Cel de-al treilea și cel mai superior stagiu universitar era doctoratul, cu ajutorul căruia oamenii puteau deveni magiștri. Doctoratul universitar era accesibil atât nobililor, cât și celor din alte pături sociale și, astfel, a luat naștere Europa profesorilor. În același timp, Jacques Le Goff surprinde faptul că Europa secolului al XIII-lea a reprezentat o perioadă de maximă înflorire artistică, literară și lingvistică precum și un apel la caritate și curtoazie9.

Jacques Verger accentueaz─â ideea c─â, ├«n contextul ├«n care ora╚Öele devin din ce ├«n ce mai complexe ╚Öi dependente de utilizarea cuv├óntului scris ╚Öi aveau nevoie de secretari, juri╚Öti ╚Öi doctori pentru func╚Ťionarea eficient─â a aparatului administrativ precum ╚Öi al excluderii din universit─â╚Ťi ╚Öi al controlului strict de c─âtre un consiliu, doctorii ╚Öi-au ├«ntemeiat propriile lor organiza╚Ťii ├«n jurul anului 1280: un colegiu de doctori, ce se ocupa de dreptul civil ╚Öi un alt colegiu de doctori, ce se ocupa de dreptul canonic, ambele colegii adun├ónd un num─âr fix de membri selecta╚Ťi pentru a supraveghea organizarea examenelor ╚Öi a conferi titluri.

ÔÇ×Opiniile doctorilor din Bologna, care erau ├«n rivalitate cu cei din Toulouse, Montpellier sau Orl├ęans, au fost considerate o surs─â profund juridic─â precum ╚Öi un element de stabilitate al vie╚Ťii socio-politiceÔÇŁ 10 .

├Än viziunea istoricului Alexander Murray, doctorii specializa╚Ťi ├«n dreptul civil ╚Öi dreptul canonic au reu╚Öit s─â se r─âsp├óndeasc─â p├ón─â la nivelurile ├«nalte ale guvern─ârii ecleziastice ├«nc─â din timpul reformelor Papei Grigore al VII-lea, aceast─â r─âsp├óndire fiind de tip piramidal. Ace╚Ötia erau considera╚Ťi oameni de ╚Ötiin╚Ť─â ini╚Ťia╚Ťi, invita╚Ťi importan╚Ťi ai tribunalelor.

├Än jurul anului 1200, exista concep╚Ťia potrivit c─âreia cine dorea s─â fie recompensat trebuia s─â fie doctor sau avocat. ├Än secolul al XIII-lea, doctorii au jucat din postura nenobililor un rol important ├«n prima mare invazie a episcopatului german11. ├Än acea perioad─â, doctorii erau obliga╚Ťi s─â sus╚Ťin─â cele mai dificile prelegeri, ├«n timp ce ÔÇťmagister artiumÔÇŁ realizau prelegeri cu un nivel mai sc─âzut de dificultate. Totodat─â, ace╚Ötia trebuiau s─â st─âp├óneasc─â cu acurate╚Ťe disciplina studiat─â pentru ca ei s─â devin─â absolven╚Ťi ├«n urma unei evalu─âri detaliate a examenului12.

Note

1. Jacques Le Goff, ÔÇ×FrumoasaÔÇŁ Europ─â a ora╚Öelor ╚Öi a universit─â╚Ťilor (secolul al XIII-lea)ÔÇŁ, ├«n Evul mediu ╚Öi na╚Öterea Europei, Ed. Polirom, Ia╚Öi, 2005, p. 156. 

2. Mariateresa Fumagalli Beonio Brocchieri, ÔÇ×IntelectualulÔÇŁ, ├«n vol. Omul medieval, coordonat de Jacques Le Goff, Ed. Polirom, Ia╚Öi, 1999, p. 168, 181, 185-186. 

3. Jacques Verger, ÔÇ×The Universities and the ScholasticismÔÇŁ, ├«n The New Cambridge Medieval History,c.1198-1300, Volume V, edited by David Abulafia (Cambridge: Cambridge University Press, 2008), p. 258-259, 261-262, 265, 267. 

4. Mariateresa Fumagalli Beonio Brocchieri, op. cit., p. 186. 

5. Jacques le Goff, op. cit., p. 152-156, 166-167. 

6. ÔÇťStatutele Universit─â╚Ťii din ParisÔÇŁ, ├«n Alexandru-Florin Platon, Lauren╚Ťiu R─âdvan, De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes. Izvoare de istorie medieval─â (secolele V-XVI), Ed. Polirom, Ia╚Öi, 2005, p. 382-383 (surs─â primar─â). 

7. Ibidem, p. 383. 

8. Ibidem, p. 384-386 

9. Jacques Le Goff, op. cit., p. 156, 177, 179, 182. 

10. Jacques Verger, op. cit., p. 264, 268-269, 275. 

11. Alexander Murray, ÔÇ×The University LadderÔÇŁ, ├«n Reason and Society in the Middle Ages (Oxford: Clarendon Press, 1985), p. 222, 224. 

12. Jacques Verger, op. cit., p. 273.