Lumea la un pas de un război nuclear! Exerciţiul Able Archer 83 desecretizat după 30 de ani
Adoptarea anticomunismului militant de către Administraţia Reagan accentuează sentimentul de nesiguranţa a URSS .Analizele eronate ale Kremlinul îl fac să creadă că SUA pregăteşte un atac cu rachete nucleare.
O parte din greşeală îi aparţine şi Administraţiei Reagan care nu a fost capabilă să perceapă starea de teamă în care se afla conducerea sovietică. Cursa accelarată a înarmărilor completată de erorile de analiză militară a ambelor superputeri, a adus SUA şi URSS la un pas de un război nuclear. Conştient de pericolul războiului nuclear, Reagan hotărăşte ca în al doilea mandat al său să lase o poartă de cooperare cu URSS
Stadiul relaţiilor diplomatice sovieto-americane în 1983
O dată cu venirea la Casa Albă a Administraţiei Reagan are loc o schimbare radicală de abordare în politica externă a SUA faţă de URSS. Preşedintele Reagan a convins societatea americană că este necesară mai multă fermitate atunci când vine vorba de relaţia cu URSS. Liderul american a explicat că SUA trebuie să adopte o poziţie de rezistenţă mult mai eficientă pe plan internaţional faţă de acţiunile statului sovietic. Conform viziunii Administraţiei Reagan, politica de îngrădire promovată până acum de Statele Unite nu era suficientă pentru a câştiga Războiul Rece cu URSS.
Noua politica a lui Reagan faţă de URSS, bazată pe diferenţele ireconciliabile dintre sistemul capitalist şi cel comunist, a dus la o adevărată cruciadă ideologică între cele două superputeri pe plan internaţional. Asistăm din nou la o perioadă de reîngheţal relaţiilor sovieto-americane la fel ca în prima fază a Războiului Rece care se încheiase cu Criza Rachetelor din Cuba(1962).
Înainte de toate, preşedintele Reagan a identificat URSS ca pe o ameninţare mai ales militară şi a decis , în consecinţă, să investească într-un nou program de reînzestrare a armatei americane cu noi tehnologii militare. Preşedintele american a început din martie 1983 să eticheteze Uniunea Sovietică, ca fiind „imperiul răului”. Sentimentul de nesiguranţă al URSS la nivel sistemic este accentuată şi de perioada de tranziţie a puterii la nivelul PCUS, generată de moartea lui Leonid Brejnev în noiembrie 1982.
Anticomunismul militant al lui Reagan a determinat o nouă cursă a înarmărilor, în care cheltuielile militare deveneau din ce în ce mai mari.
Într-un interviu acordat reporterilor Washington Postla 18 iunie 1980, Ronald Reagan a declarat că este bine ca SUA să iniţieze o cursă a înarmărilor cu URSS . Preşedintele american era convins că economia sovietică nu va putea face faţă acestui efort enorm şi va determina liderii sovietici să vină la negocieri cu partea americană. În aceste condiţii, relaţiile dintre SUA şi URSS devin instabile.
Etapele premergătoare organizării exerciţiului Able Acher 83
În decembrie 1979, SUA şi aliaţii săi au hotărât că pentru a descuraja eventuale atacuri nucleare sovietice este necesar să amplaseze în Europa Occidentală o noua clasă de rachete nucleare numite Pershing II.Invazia sovietică din Afganistan începută la 24 decembrie 1979 a determinat SUA să grăbească punerea în aplicare a acestei decizii.
Prima reacţie a conducerii sovietice la planurile americane de amplasare de noi rachete intercontinentale, a fost să demareze o misiune de spionaj globală cunoscută sub numele de Operaţiunea RYAN. Obiectivul operaţiunii era să adune cât mai multe informaţii legate de eventuale planuri secrete ale SUA de atacare a URSS cu rachete nucleare. Agenţii KGB doreau să descopere prima intenţie de atac nuclear american pentru a putea a fi prevenită de armata sovietică.
Iniţiativa acestei operaţiuni i-a aparţinut directorului KGB de atunci, Iuri Andropov care l-a convins în mai 1983 pe Brejnev să aprobe misiunea de spionaj. Printr-un discurs alarmist, Directorul KGB l-a avertizat pe Brejnev de faptul că SUA se pregăteşte intens de un război nuclear. Ideea iniţierii acestui plan este pusă şi pe seama caracterului lui Andropov obsedat de scenarii apocaliptice , având în vedere faptul că personalitatea lui s-a format într-o perioadă dominată de războaie şi de teroarea stalinistă a anilor ’30 .
Activitatea de agent dublu a colonelului KGB Oleg Gordievsky, aflat în misiune de spionaj în Marea Britanie, a permis serviciilor secrete occidentale să afle mai multe detalii despe operaţiunea RYAN demarată în mai 1981 . Ministrul sovietic al Apărării, Dmitri Ustinov afirma că amplasarea rachetelor americane Pershing II în Europa Occidentală denotă faptul că SUA se pregăteşte de un al Treilea Război Mondial
Americanii au demarat operaţiuni menite să testeze capacitatea de detecţie a radarului sovietic, începând din februarie 1981 şi pînă la începutul anului 1983. Bombardierele americane au primit ordinul de a zbura foarte aproape de spatiul aerian sovietic, iar navele militare trebuiau să navige în direcţia bazelor navele sovietice din Marea Barents şi Marea Baltică. Scopul acestor misiuni era să lanseze un război psihologic împotriva URSS. Criza poloneză dintre anii 1980-1981 provocată de mişcările reformiste ale sindicatului Solidaritatea a contribuit şi mai mult la instabilitatea mediului politic de la Moscova.
Pe 23 martie 1983, preşedintele Reagan anunţă demararea programului denumit Iniţiativa de Apărare Strategică, care avea ca scop dezvoltarea unui sistem antirachetă capabil să protejeze SUA şi aliaţii săi de eventuale atacuri cu rachete balistice ale URSS. Pentru URSS, acest program a provocat o mare îngrijorare având în vedere că finalizarea scutului antirachetă le-ar fi furnizat americanilor un avantaj strategic decisiv. Ca urmare sovietici au început să investească în rachete balistice capabile să străpungă scutul antirachetă.
Doborârea la 1 septembrie 1983, a avionului de pasageri aparţinând companiei aeriene Korean Airlines de către avionul sovietic Suhoi-15 a dus la o agravare rapidă a relaţiilor dintre cele două superputeri. Avionul aparţinând Korean Airlines a pătruns datorită unei erori de pilotaj în spaţiul aerian al URSS şi a fost confundat cu un avion de spionaj de către autorităţile sovietice.
Situaţia era pe punctul de a scăpa de sub control chiar înaintea începerii propriu-zise a exerciţiului Able Archer. La 26 septembrie 1983 sistemul sovietic de avertizare prin satelit împotriva rachetelor, a semnalat eronat lansarea unei rachete intercontinentale americane.
Doar vigilenţa locotenent-colonelului Stanislav Petrov a fost cea care a salvat lumea de o distrugere totală provocată de un război nuclear. Petrov a sesizat eroarea computer-ului care nu a confirmat şi vizual lansarea rachetei americane. Sistemele de radiolocaţie au confirmat suspiciunea de eroare de sistem al lui Petrov . Ofiţerul sovietic a declarat pentru Washington Post, după sfârşitul Războiului Rece, că nu a avut de la început încredere în sistemul de avertizare sovietic bazat pe 9 sateliţi. În incident unul din sateliţii sovietici a confundat reflexia solară venită dintr-un plafon de nori cu o lansare de rachete.
Analiza documentelor declasificate americane pe tema Able Archer
Imagine:Raport secret după finalizarea exerciţiului Able Archer-1 decembrie 1983 . National Security Archive
Declasificarea documentelor secrete făcută la 21 mai 2013 pe tema exerciţiului Able Archer ne oferă oportunitatea să înţelegem cel mai bine cum s-a desfăşurat exerciţiul şi care au fost obiectivele sale.
Obiectivul exerciţiului Able Archer(2-11 noiembrie 1983) organizat de SUA şi aliaţii săi din NATO a urmărit testarea codurilor de alertă DEFCON pe toate etapele escaladării unui conflict . Exerciţiul a culminat cu simularea scenariului unui atac nuclear iminent.
Primul document, de menţionat, în legătură cu planificarea exerciţiului Able Archer este Telegrama secretă a Diviziei a VII a US Air Forcedin 23 decembrie 1982 în care se menţionează o schimbare de plan în derularea exerciţiilor militare faţă de operaţiunile Able Archer din trecut. Se specifică în document trecerea progresivă de la operaţiuni covenţionale la scenarii de iniţiere a unui atac nuclear în spectru scăzut. Centrul de Comanda Strategică de la baza aeriană Rammstein trebuia să asigure sprijinul logistic aşa cum era prevăzut în scenariu.
Chiar dacă planificarea a avut ca obiectiv testarea procedurilor, au fost executate deasemenea şi diferite exerciţii cu bombardierele B-52 şi F-111 .
Un al doilea document de o importanţă deosebită este şi Raportul secret al Diviziei a VII a US Air Force după finalizarea exerciţiului Able Archerîntocmit pe 1 decembrie 1983. Raportul secret confirmă că teatrul de operaţiuni din scenariu se întinde din Norvegia cu direcţia înspre Germania, apoi Marea Britanie, Bulgaria şi Crimea.
Scenariul a prevăzut că atacurile la mică altitudine asupra peninsulei Kola pot fi mai eficiente decât cele la mare altitudine . Scenariul de luptă continuă cu lovituri aeriene dealungul întregii graniţe a Germaniei de Est. Se preconizează deasemena în scenariu riscurile unui atac sovietic asupra bazelor aeriene din Marea Britanie, pe care operează bombardierele B-52 şi avioanele de alimentare KC-135 Stratotanker.
Mai departe ca planuri de atac, scenariul are ca obiectiv atacarea bazelor aeriene de la Varna şi Burgas cu bombardiere B-52 . Punctul de încheiere este atacarea peninsulei Crimea cu bombardiere F-111. Documentul face referire la centre de comandă permanente şi la centre de comandă alternative. Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa recomandă în scenariul atacului nuclear limitarea elementului schimburilor nucleare . Nu se precizează şi motivul acestei decizii
Raportul are şi nişte observaţii foarte interesante în ceea ce priveşte prezenţa la exerciţiu în număr mare a unei avangarde a Centrului Aerian de Comandă Strategică. Acest aspect pune sub semnul întrebării rolul jucat de bombardierul B-52 într-un exerciţiu cu scenariu nuclear. Mulţi pot concluziona că bombardierele pot fi folosite în lovituri nucleare reale mai ales dacă sunt prezenţi şi membri ai Centrului Aerian de Comandă Strategică. Putem considera că acest element din exerciţiu putea foarte uşor să stârnească suspiciunile URSS-ului cu privire la o ameninţare nucleară reală.
Reacţia URSS la scenariile de luptă a SUA
Agentul dublu, Oleg Gordievski declara că neliniştea în rândul conducerii URSS, a ajuns să atingă cote maxime atunci când SUA a ridicat nivelul de alertă al forţelor sale nucleare din Europa pentru a simula pregătirea unui atac.E important de reţinut că Able Archer 83 era primul exerciţiu major al NATO care includea şi prezenţa rachetelor Pershing II. URSS se gândea că posibilitatea unui atac nuclear e din ce mai sigură , şi lua în calcul ca şi contramăsură un atac nuclear preventiv.
După incidentul cu doborârea avionului de pasageri al Korean Airlines, URSS şi SUA aproape că au încetat contactele diplomatice. În acest context nu e greu de înţeles că sovieticii începeau să-şi imagineze scenarii apocaliptice.
Operaţiunea KGB de culegere de informaţii, referitoare la pregătirea unui eventual atac nuclear surpriză de către regimurile occcidentale, este reflectată de un document strict secret furnizat de Oleg Gordievsky.
Este vorba de o telegramă strict secretă trimisă de la Centrala KGB din Moscova spre locatia KGB din Londra la 5 noiembrie 1983. Textul telegramei pune accent pe elementul surpriză pe care îl poate furniza SUA şi aliaţii săi din NATO. Agenţii KGB erau instruiţi să supravegheze eventuala intensificare a contactelor dintre liderii britanici şi americani. Acest element era un semn pentru KGB că se planifica un atac surpriză împotriva URSS. Deasemenea agenţii Moscovei erau avertizaţi să urmărească eventualele modificări ale nivelelor de alertă în unităţile şi bazele militare din Marea Britanie.
Exerciţiul Able Archer a întrunit mai multe elemente de avertizare fixate de KGB. Kremlinul a ajuns să concluzioneze că are în faţa sa un exerciţiu nuclear potenţial periculos şi-a decis punerea în gardă a propriilor sale forţe nucleare.
Conform doctrinei militare expuse de Kremlin, un atac nuclear iminent poate fi mascat şi de scenarii sau exerciţii militare. Totul putea degenera foarte rapid într-un holocaust nuclear. Proasta comunicare a celor două superputeri ar fi putut degenera înt-un război nuclear cu milioane de pierdere de vieţi omeneşti . Uneori ofiţerii cu un adânc simţ al responsablităţi şi de o înalltă ţinută morală precum Stanislav Petrov, sunt cei care fac diferenţa între viaţă şi moarte. Liderii statelor posesoare de arme nucleare ar trebui să fie mult mai responsabili, dar setea lor de putere îi împiedică uneori să realizeze adevăratele consecinţe ale faptelor lor.
Bibliografie
Peter Vincent Pry, War Scare:Russia and America on the Nuclear Brink, Ed. Greenwood Publishing Group, Westport, 1999.
Michael Brecher, A Study of Crisis, Ed. University of Michigan Press, Ann Arbor, 1997.
Documentele National Security Archive:http://www2.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB427/
Articole:
http://millercenter.org/president/reagan/essays/biography/5
http://www.wired.com/science/discoveries/news/2007/09/dayintech_0926
