Iunie 1940, raiduri sovietice deasupra României. „Nu ne-au lăsat, deși eram gata să murim pentru țară”

Pentru aviatorii români, pierderile teritoriale, fără luptă, din vara anului 1940 au însemnat o adevărată dramă. Pe căpitanul av. Ion Popescu (Oiță) mobilizarea l-a găsit ca pilot de linie la L.A.R.E.S. (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). A fost repartizat la Escadrila 75 Potez din Grupul 2 Bombardament. Iată ce nota acesta, într-un manuscris, despre starea sufletească a piloților români în momentul interzicerii de către comandanți a luptei împotriva sovieticilor și a maghiarilor: „Toți piloții și observatorii aerieni din cadrul grupului și din alte unități eram hotărâți să luptăm. Dar comandanții noștri din minister (M.A.M.), în frunte cu amiralul Păiș, nu au vrut să ne luptăm cu ungurii, rușii sau bulgarii. Noi, aviatorii obișnuiți de la eșaloanele de luptă, doream să luptăm pentru apărarea țării și salvarea onoarei României. Nu ne-au lăsat, deși eram gata să murim pentru țară. Eu și alți aviatori am socotit că țara a fost trădată de politicieni, iar comandanții noștri din Ministerul Aerului și Marinei le-au făcut jocul. Aceasta a fost marea durere a noastră care ne-a urmărit de-a lungul războiului mondial... aceste răni nu s-au închis niciodată”.

Violări ale spațiului aerian românesc

Primul incident a avut loc pe 28 mai 1940, când un avion sovietic biplan, biloc, monomotor a aterizat forțat lângă localitatea Basarabeasca, din sudul Basarabiei. Echipajul era format din doi locotenenți aviatori care efectuaseră un zbor de noapte, la circa 100 de metri altitudine în teritoriul românesc. Din cauza lipsei de vizibilitate, pilotul a lovit cu roțile avionului panta unui deal și a capotat. Cei doi aviatori care erau de origine ucraineană a fost ulterior eliberați.

Din documentele românești reiese că avionul era de recunoaștere și bombardament Tip 1034 (din elementele tehnice de identificare cunoscute de Armata Română la momentul producerii evenimentului, ar putea fi vorba de un Polikarpov R-5), avea indicativul 6 și era fabricat la 29 decembrie 1933.

O lună mai târziu a avut loc un alt incident, de această dată la granița cu Ungaria. Pe 27 iunie 1940, zece avioane de tipul Fiat CR.32 și două Focke-Wulf Fw 56 Stösser ale aviației maghiare au survolat localitatea Oradea Mare. Inițial s-a crezut că zborul a fost unul de intimidare. Autoritățile române au protestat, dar oficialitățile maghiare au susținut că zborul nu a fost unul ordonat, fiind efectuat la inițiativa echipajelor, și au emis un ordin prin care au interzis orice survolare a spațiului aerian românesc.

CONCURS | Abonează-te și descoperă Historia & Nemira

Un alt incident a avut loc pe 29 iunie 1940, la o zi după cedarea Basarabiei. Două avioane românești de tip Fleet F-10 G aparținând Flotilei Aviație Gardă au fost trimise la Bolgrad în misiune de legătură cu Corpul de Cavalerie care trebuia evacuat din teritoriile care intraseră sub administrație sovietică. La aterizare, piloții români au fost atacați de populația civilă rusofilă și de echipajele a două avioane sovietice. Aviatorii noștri au fost nevoiți să-și părăsească avioanele și s-au întors în țară cu trenul.

Pe 2 iulie 1940, două avioane Bristol Blenheim aparținând Escadrilei 1 Recunoaștere îndepărtată și bombardament din Flotila 1 Bombardament au executat două misiuni de recunoaștere în Basarabia, la sud de linia Ungheni–Bălți–Soroca. Într-una dintre misiuni, unul dintre avioanele noastre a fost atacat de două aparate de vânătoare sovietice, un mitralior de bord român fiind rănit la un picior. Era doar un avertisment la ceea ce avea să urmeze.

• Întâlnirea dintre Carol al II-lea și Hitler
• Semnarea odiosului act
• Mărul otrăvit al lui Hitler: arbitrajul de la Viena
• Războiul anulat dintre Ungaria și România din vara anului 1940
• Memorialistica și actorii zilei de 30 august 1940
• Între „adaptare” și „victimizare”. Relaţiile româno-germane și Dictatul de la Viena
• Incursiunile aviaţiei sovietice și maghiare deasupra teritoriului României din vara și toamna anului 1940