Iubirea de minciunǎ e un zid ȋn Romȃnia contemporanǎ
Comunitǎțile umane au nevoie mereu de personalitǎți definite drept model ȋn viațǎ și ȋntr-o lume din ce ȋn ce mai complicatǎ. Dacǎ nu existǎ astfel de genii, trebuie sǎ fie inventate prin orice mijloace și se știe cǎ mintea oamenilor are o imaginație bogatǎ. Dacǎ se lanseazǎ o poveste frumoasǎ, ea rǎmȃne ȋn creierul generațiilor și chiar poate sǎ se amplifice la nivel de mit și sǎ fie acceptatǎ chiar și ȋn mediul academic.
Se știe cǎ ȋn 1964, sub directa ȋndrumare a tovarǎșului Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost combǎtutǎ cu elan comunist de cǎtre reputatul economist Costin Murgescu teza odioasǎ lansatǎ de geograful sovietic Emil Borisovici Valev și care ar fi avut ca o consecințǎ ȋndepǎrtatǎ descompunerea Romȃniei. Se ȋncepea cu transformarea ȋntr-o țarǎ agricolǎ, furnizoare de materii prime pentru celelalte state socialiste, și apoi era dizolvatǎ ȋn marele lagǎr comunist. Liderul de la București chiar a fost ucis de cǎtre serviciile secrete sovietice pentru acest deviaționism de la internaționalismul specific ideologiei totalitare de stȃnga. Ȋn realitate, Emil Borisovici Valev n-a scris nimic de rǎu la adresa Romȃniei și textul articolului a fost publicat ȋn limba romȃnǎ ȋncǎ din 1964.
A analizat situația economicǎ din sudul Romȃniei și a scris cǎ problema principalǎ o reprezintǎ industrializarea acestor raioane…Baza acesteia o va constitui puternicul combinat de la Galați - ȋn prezent ȋn construcție- proiectat pentru o producție de patru milioane de tone de oțel. Oțelul stǎtea firesc la temelia industriei constructoare de mașini. Autorul menționeazǎ cȃteva industrii ce se pot dezvolta ȋn spațiul romȃnesc. Acestea erau: industria constructoare de mașini (inclusiv șantiere navale cum ar fi cele de la Galați, Oltenița și Drobeta Turnu-Severin), industria chimicǎ, bazatǎ pe cantitǎțile impresionante de petrol și sare, industria cimentului, industria celulozei și a hȃrtiei și industria alimentarǎ. Aceasta era trecutǎ chiar ultima, dar se sublinia cǎ déjà exporta foarte larg ȋn afara regiunii Dunǎrii de jos. Este vorba, ȋn special, despre producția industriei conservelor de legume și fructe, a vinului și parțial de industria zahǎrului și a uleiului. Agricultura era trecutǎ pe la sfȃrșitul studiului de geografie economic și se recomanda ȋngrijirea terenurilor prin ȋndiguiri și prin irigații pentru creșterea producției.
Bǎrǎganul era definit drept un grȃnar pentru un lagǎr socialist ȋnfometat. Dispariția Romȃniei este un alt mare fals. Autorul a scris doar cǎ ȋn procesul de dezvoltare a forțelor de producție ale unor teritorii limitrofe ale țǎrilor socialiste apar o serie de probleme economice comune care este rațional sǎ fie rezolvate cu efortul comun al cȃtorva state. Cel mai bun exemplu pentru specialistul sovietic era hidrocentrala de la Porțile de Fier, o inimǎ a ȋntregii economii romȃnești moderne. Producția centralei era estimatǎ la peste 10 TWh. Se mai calcula cǎ fluviul poate sǎ permitǎ ridicarea unor noi centre energetice la Izlaz, Cernavodǎ și Tulcea sau Isaccea. Dupǎ modelul colaborǎrii cu Iugoslavia, era de dorit colaborarea cu Bulgaria și Uniunea Sovieticǎ. Se știe cǎ motoarele electrice sunt cele mai fiabile din cadrul economiei moderne. Ridicarea barajelor ar fi permis realizarea unor poduri pentru traficul feroviar și rutier. Totuși, geograful sovietic se ȋntreba dacǎ aplicarea acestor principii ideologice ȋn regiune n-ar fi ȋnsemnat inundarea inutilǎ a unor mari suprafețe de teren arabil și mutarea forțatǎ a unor comunitǎți ȋntregi.
Articolul științific nu indica aplicarea brutalǎ a acestor idei, ceva ȋn stilul epocii staliniste. Nu existǎ nici cea mai micǎ referire la vreo dezmembrare a statului din Carpați și specialistul sovietic de origine bulgarǎ trebuie iertat de astfel de acuze. Sǎ nu uitǎm cǎ statele comuniste preferau sǎ pǎstreze granițe acoperite cu sȃrmǎ ghimpatǎ și apǎrate de grǎniceri cu glonț pe țeava armelor automate sau cu lunetǎ. Nu se mai potrivea cu modelul occidental al Comunitǎții Economice Europene, dar Valev nu putea sǎ aminteascǎ de ceea ce fǎceau capitaliștii ȋn plin avȃnt industrial și comercial.
Rezistența la Planul Valev a fost doar o fǎcǎturǎ menitǎ sǎ atragǎ simpatia maselor și orice urmǎ de opunere a ȋncetat atunci cȃnd Moscova a ȋnceput sǎ fie deranjatǎ de amploarea dezbaterilor. Nici urmǎ de eroism și acum sunt mulți comentatori din mediul virtual ce cred cǎ au fǎcut descoperirea vieții lor privind marea victorie intelectualǎ din 1964. Mediul academic a acceptat aceastǎ teorie și a fost introdusǎ ȋn toate manualele și ȋn subiectele de la examenele naționale și de pe la diverse facultǎți. Este interesant cǎ ȋn epoca Nicolae Ceaușescu nu s-a pomenit ceva despre rezistența ȋmpotriva Moscovei și s-a trecut ȋn tǎcere la aplicarea pas cu pas a concluziilor emise de Emil Borisovici Valev. Erau scrise ȋn pur stil socialist și nu afectau conducerea de la București. Exista o potrivire perfectǎ ȋntre gȃndurile savantului și cele ale liderilor de partid.
Minciuna are picioare scurte și adevǎrul trebuie sǎ iasǎ la luminǎ, chiar dacǎ s-ar putea sǎ nu fie prea plǎcut publicului cititor. Inerția intelectualǎ este uneori foarte puternicǎ și mulți oameni nu vor sǎ adopte ideile noi și corecte. Este interesant de subliniat cǎ forurile științifice ale țǎrii, facultǎți de istorie, institute de cercetare și Academia Romȃnǎ n-au vrut sǎ intervinǎ cu toatǎ greutatea reputației academice ȋn aceastǎ dezbatere pentru a se stabili adevǎrul și a se elimina un fals eroism ce se cultivǎ intens pentru a se reabilita cumva catastrofala conducere comunistǎ a Romȃniei. Adevǎrul trebuie spus ȋntotdeauna și cu orice preț.
