Influența Bibliei asupra alfabetizării femeii medievale

Imaginea Sfintei Ana, care o învață să citească pe Fecioara Maria, sugerează cultura feminină din tradiția creștină medievală, în care mamele au misiunea de a-și educa fetele. Este posibil ca această imagine religioasă să fi influențat societatea medievală târzie, unde rolul mamelor în educația timpurie a copiilor, era esențial. Prin intermediul imaginii biblice a Sfintei Ana, care o învață pe Maria să citească, se va naște perspectiva modernă a includerii femeii în viața intelectuală, cu ajutorul literaturii.

În predicile bizantine din perioada secolelor VIII-X, Maria este descrisă ca având înțelepciunea zeiței Atena, din panteonul elen. În secolul al XIII-lea, sfântul episcop dominican Albert cel Mare, susținea că Maria este maestru în cele șapte arte liberale (gramatica, dialectica, retorica, geometria, aritmetica, astronomia și muzica). În reprezentările iconografice ale Bunei Vestiri din perioada medievală, fusul pe care Maria îl ține în mâini va fi înlocuit cu o carte. În anumite reprezentări, cartea este deschisă la Isaia, unde se poate citi profeția despre venirea pe lume a lui Iisus Hristos „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn:Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel”(Isaia 7:14). Ideea că în ajunul Bunei Vestiri, Maria ar citi acest text din Isaia, a fost răspândită de către călugărul Nicholas Love (sec. XV), care a tradus în engleza medievală lucrarea lui Pseudo-Bonaventura numită Meditationes Vitae Christi, scrisă cu puțin timp în urmă.

În concepția medievală, alfabetizarea Mariei ar fi avut loc în Templu, așa cum erau alfabetizați și copii din perioada medievală în mănăstiri. Ca exemplu avem reprezentarea pe sticlă a Mariei din Catedrala Notre-Dame de Chartres (secolul al XIII-lea). Acolo, Maica Domnului stă în fața profesorului alături de alți elevi.

Sfânta Ana este reprezentată iconografic pentru prima oara în anul 650, pe peretele vestic al prezbiteriului bisericii romane Santa Maria Antiqua. Imaginea Mariei având-o drept profesoară pe mama sa Ana, apare pentru prima dată în secolul al XIV-lea pe teritoriul Angliei. Scena o putem întâlni în frescele bisericilor, în picturile pe sticlă, sculpturi sau în manuscrisele cu miniaturi. O imagine de sinteza a celor două reprezentări marianice o putem găsi pe vitraliile catedralei italiene de la Orvieto (secolul al XIV-lea). Acolo, învățăturile Anei către Maria au loc în templu. Reprezentările în care din scenă lipsește cartea, sunt rare.

Imaginea Mariei care primește învățături de la mama sa Ana, ne oferă o simbolică aparte în arta religioasă medievală. Joseph Braun consideră că obiectul principal al reprezentării îl constituie cartea, în care apar pasaje din Vechiul Testament. Aceste pasaje fac referire la întruparea lui Iisus, care în anumite reprezentări iconografice apare alături de Maria și Ana. În arta medievală târzie, Sfânta Ana simbolizează cultul familiei și al fertilității feminine.

În manuscrisul Bedford Hours, (secolul al XV-lea) avem o miniatură în care apare Sfânta Ana, ținând-o în brațe pe Fecioara Maria. În fața lor, pe un suport, se află cartea de învățătură, iar în genunchi, în fața cărții, stă ducesa de Bedford, Ana a Burgundiei. Poziția ducesei care se închină în fața patroanei sale Sfânta Ana, sugerează faptul că Ana a Burgundiei este propietara manuscrisului. De altfel, manuscrisul a fost cadoul de nuntă din partea ducelui de Bedford, John de Lancaster.

Începând cu secolul al XIV-lea, societatea medievală va cunoaște o accentuare a alfabetizării în rândul populației. Medievistul Michael Clanchy consideră că părinții tuturor claselor sociale vor fi nevoiți să-și învețe odraslele să poată citi cel puțin un verset din Biblie. Miniatura din manuscrisul Bedford Hoursconstituie o dovadă a alfabetizării femeii medievale, prin intermediul patroanei generale a tuturor femeilor, Fecioara Maria.

Imaginea alfabetizării Mariei va fi proiectată în memoria colectivă a tuturor mamelor, urmând a face din alfabetizarea copiilor una din cele mai importante obligații părintești. De altfel este și lesne de înțeles faptul că femeia, prin statutul său casnic, era singura care se putea ocupa de educația și alfabetizarea copiilor. Educația domestică a copiilor este atestată în poemul englezesc numit How the Good Wife Taught her Daughter(„Cum soția cea bună și-a învățat fiica”), prezent în mai multe manuscrise din secolele XIV și XV.

Putem considera că imaginea Sfintei Ana care o învață pe Fecioara Maria să citeasc a făcut posibilă alfabetizarea sistematică a copiilor medievali. Acest proces va marca trecerea de la educația bazată pe imaginea vizuală, la o educație literară, bazată pe alfabetizarea masivă a copiilor în sânul familiei. Meritul fundamental al educației casnice îl vor avea femeile, care prin intermediul Sfintei Ana vor fi încurajate să-i urmeze exemplul și să-și educe copii.