Încercarea de lovitură de stat comunistă din 24 februarie 1945
La începutul anului 1945, România intra, treptat, prin complicități interne și presiuni sovietice, în previzibilul proces de comunizare. 24 februarie 1945 este o astfel de probă, a modului subversiv în care pot fi atacate și compromise instituțiile unui stat democratic.
După jumătatea lunii februarie 1945, în multe locuri din țară s-a declanșat un veritabil asalt asupra instituțiilor statului și a presei PNȚ și PNL. Prin manifestații de stradă violente, organizate de Frontul Național Democrat (FND) - conduse chiar de miniștri -, cu sprijinul Armatei Roșii, au fost înlocuiți prefecți și primari, miza fiind blocarea adoptării proiectului de lege privind organizarea alegerilor locale, care, dacă s-ar fi desfășurat în acele luni, ar fi însemnat înfrângerea zdrobitoare a FND, scrie Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe pagina de Facebook a instituției.
Conducerea FND a hotărât ca sâmbătă, 24 februarie, să se organizeze manifestații în mai multe localități. Cea mai importantă s-a desfășurat în București și a fost, în realitate, o încercare de lovitură de stat. Convocarea cetățenilor, pentru a protesta în Piața Națiunii, de unde s-a mers spre Piața Palatului, în fața Ministerului de Interne, s-a realizat prin apeluri lansate de Consiliul F.N.D., scopul fiind „izgonirea de la cârma țării a clicii trădătoare în cap cu Rădescu, Maniu”. În timpul manifestației în Piața Palatului, din mai multe clădiri adiacente s-au tras focuri de armă. S-a produs panică și, în mai multe rânduri, s-a forțat intrarea în MAI. Soldații care păzeau ministerul au tras doar salve de avertisment, în sus, la comanda unui procuror militar. Au fost morți și răniți. Scopul nedisimulat al acestor trageri era învinovățirea guvernului democrat Rădescu pentru crime împotriva poporului, forțându-se, astfel, demiterea lui.
În cursul serii, după plecarea FND-iștilor, împotriva unor tineri care strigau „Trăiască Regele!” și „Trăiască generalul Rădescu!” au fost trase rafale de armă automată, dintr-o mașină în mișcare. Două persoane au fost omorâte și 11 rănite.
Chiar în acea zi, procurorii militari au declanșat o anchetă. Din cercetările de la fața locului a rezultat că soldații care făceau de gardă la MAI și la Palatul Regal nu au tras înspre manifestanți, iar gloanțele extrase din trupurile victimelor erau de calibru mic și nu se aflau în dotarea Armatei Române. Cercetările nu s-au finalizat până la 6 martie, când Petru Groza a fost numit premier, iar comuniștii au preluat controlul asupra guvernului. Mai mult, noul ministru de Război, gen. Vasiliu-Rășcanu, după ce a încercat să-i forțeze pe procurori să modifice procesele-verbale, le-a făcut uitate.
Ancheta asupra evenimentelor din 24 februarie 1945 a fost reluată în 1950. În ciuda treptatei capturări a statului și a presiunilor la care erau supuși procurorii militari pentru a falsifica probele, nu s-a putut închega un rechizitoriu. Imposibilitatea de a construi un probatoriu juridic solid împotriva celor pe care PCR îi considera vinovați – procurori militari, comandanți ai gărzii MAI etc., a reprezentat eșecul încercării de a muta responsabilitatea de la trăgătorii FND către instituțiile statului. În 1950 și 1951 au fost reținuți mai mulți ofițeri pentru cercetări, fiind eliberați abia în 1956, când ancheta s-a clasat, din lipsă de probe.
Scoaterea unor manifestanți pe străzi și intervențiile armate ale echipelor de șoc au devenit o practică folosită de comuniști, care au preluat puterea politică în România. Unul dintre cele mai bune exemple este manifestația pentru sărbătorirea Regelui Mihai din 8 noiembrie 1945. În același loc – Piața Palatului Regal, devenită Piața Republicii –, instituțiile de forță ale statului comunist (armata și Ministerul de Interne) vor declanșa reprimarea manifestanților din decembrie 1989.
Vezi procesele-verbale ale procurorilor militari locotenent Florea Olteanu și locotenent-colonel Oreste Dobrotescu (ale căror originale se află în Arhiva CNSAS), discursul rostit de generalul Nicolae Rădescu la radio, în seara de 24 februarie 1945 (document de la Arhivele Naționale Istorice Centrale) și câteva fotografii surprinse în timpul manifestației din București pe pagina de Facebook a CNSAS.
