Inaugurarea Palatului Universității din București
Universitatea din București s-a înființat în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, prin Decretul nr. 765 din 4/16 iulie 1864, pe locul vechii Școli Domnești (1688) și ulterior Academiei Domnești de la Sf. Sava (1694), școli care au avut la început un caracter de învățământ grecesc și religios, modernizate în mai multe rânduri pentru a face loc în 1818 unui învățământ preponderent în limba română, sub conducerea lui Gheorghe Lazăr.
Deși Universitatea nu era încă înființată în momentul începerii construcției, existau deja câteva dintre facultățile de bază ale instituției: Școala Națională de Medicină și Farmacie, înființată de Carol Davila în 1855 (care în 1869 va deveni Facultatea de Medicină), Facultatea de Drept (1859), Facultatea de Litere (1863), notează Arhivele Naționale ale României (ANR), pe pagina de Facebook a instituției.
Construcția sediului celei mai mari universități din România a început pe 10 octombrie 1857, din ordinul caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica (1856-1858), după planurile arhitectului Alexandru Orăscu (la vremea aceea arhitectul orașului București, devenit ulterior președinte al arhitecților români, profesor de geometrie și arhitectură și decan al Facultății de Științe), lucrarea având un deviz inițial de 1.892.692 de lei.
Momentul începerii lucrărilor a fost unul festiv, în prezența principelui Ghica, a numeroase notabilități, a reprezentanților celor șapte puteri trimiși la București și a unei clase de elevi. S-a bătut și o medalie comemorativă având inscripționată fațada viitoarei clădiri.
La 14 decembrie 1869, clădirea Universității din București a fost inaugurată în mod oficial în prezența domnitorului Carol I, a membrilor guvernului, a profesorilor și studenților. În cuvântul rostit, rectorul Universității, G. Costaforu, a făcut un istoric al începuturilor școlii naționale din Ţara Românească și al clădirii inaugurate. Actul semnat cu ocazia inaugurării a fost depus la Arhivele Statului și se păstrează în colecția Acte comemorative și de fundație, nr. 48.
Clădirea a fost punctul-reper al tăierii unui nou bulevard pe direcția Est-Vest, Bulevardul Elisabeta. Palatul Universității a găzduit, pe lângă facultăți, Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală sau Muzeul de Antichități și de Istorie Naturală. Printre rectorii Universității București s-au numărat Ion Zalomit, Alexandru Orăscu, Titu Maiorescu, Ermil Pangratti, Nicolae Iorga, Horia Hulubei ș.a.
Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești.
Un întreg capitol este dedicat construirii clădirii Universității în lucrarea acad. Nicolae N. Noica, „Lucrări Publice din vremea lui Carol I”, ed. Cadmos, București, 2008, pp. 112-117.
