Inaugurarea Casei Memoriale „Nicolae Iorga” la Vălenii de Munte
După moartea savantului, așezămintele culturale de la Văleni și-au încetat imediat activitatea, iar în primii ani după finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial, acestea dispărând complet. Doar casa lui Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte a avut o soartă ceva mai bună.
Conform spuselor îngrijitoarei permanente a casei, Stela Ilie, în 1945 ostași sovietici din Comisia Aliată de Control au vrut să o ocupe. Aflat la Văleni, fiul lui Nicolae Iorga, Mircea Iorga, i-a convins că istoricul fusese un apărător al țăranilor, asemeni lui Lev Tolstoi. Impresionat, ofițerul sovietic a dat ordin de protecție a casei. La data de 26 iulie 1945, Comisia Aliată de Control din România, certifică prin actul cu nr. 2607 că imobilul din Vălenii de Munte, jud. Prahova, care aparținea profesorului Nicolae Iorga, ilustru savant roman, este declarat Muzeu istoric. Se interzice tuturor militarilor Armatei Roșii de a se opri și a se încartirui în această casă sau pe terenul aparținând acestei case, scrie Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, pe pagina de Facebook a instituției.
Casa a fost reparată sumar în 1948. Prin anul 1949, se cerea, de către un reprezentant al Partidului Comunist: „În orașul Vălenii de Munte, există un muzeu. Acest muzeu se compune din 4 camere care conțin lucrurile filosofului reacționar Nicolae Iorga [...] Direcția Culturală Raională nu a putut lua Muzeul în primire, deoarece inventarul se află la București, iar cheile la Stela N. Ilie care refuză să le predea. [...] Această casă zis muzeu nu-și trăiește viața, deoarece nu este vizitat de nimeni [...] Cum în orașul nostru a luat ființă o casă de cultură vă rugăm a dispune ridicarea obiectelor și icoanelor care se află acolo.” Această cerere era adresată conducerii orașului Vălenii de Munte.
Casa savantului a fost îngrijită de fiul său, Mircea Iorga, de Lucia Bogdan, stabilită la Vălenii de Munte, colaboratoare apropiată a lui Nicolae Iorga și sora mai mică a savantului Ion Bogdan și a Ecaterinei Bogdan-Iorga, de muncitorul mecanic Nicu Ilie și soția sa Stela Ilie. Aceștia s-au străduit și au reușit să păstreze aspectul și destinația pe care i le dăduse Nicolae Iorga. Numeroși vizitatori s-au perindat an de an aici, mulți veniți de peste hotare ca vechi prieteni ai profesorului Nicolae Iorga, cititori, admiratori.
În 1953 a fost vizitată de personalități politice din inițiativa cărora s-au luat o serie de măsuri în vederea păstrării Casei Memoriale în condiții optime și în cadrele destinației sale firești. An de an, câteodată de două ori pe an, a venit aici George Călinescu, aducând în mijlocul celor de fața profunda înțelegere a geniului lui Nicolae Iorga și nedezmințitul devotament față de memoria marelui dispărut din care au izvorât și paginile cutremurătoare ale evocării din 1946.
Casa lui Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte a rămas în decrepitudine până la începutul anilor 60 când, la inițiativa inimosului istoriograf ploieștean Nicolae Simache s-a trecut grabnic la restaurarea ei. La sfârșitul lui noiembrie 1965 au avut loc mai multe comemorări ale morții istoricului. În ședința Biroului Permanent al CC al PCR din 9 noiembrie 1965, prezidată de Nicolae Ceaușescu se adoptase referatul Secției Știință cu privire la comemorarea a 25 ani de la moartea istoricului. Punctul 6 cerea ca, „din 1966 să se inițieze la Vălenii de Munte simpozioane pe teme de istorie universală”.
S-au făcut reparații integrale imobilului principal. Interiorul a fost aranjat în așa fel încât să redea exact înfățișarea și atmosfera din timpul vieții marelui savant. Exponatele au fost integrate cu discreție în context, astfel încât să nu se observe prea mult absența celui a cărui amintire vie o caută, în primul rând, cei ce pășesc pragul. La 28 noiembrie 1965, a fost inaugurată Casa Memorială „Nicolae Iorga” la Vălenii de Munte, în curte a fost dezvelit bustul savantului, lucrat de Oscar Han în 1933. Printre vorbitori au fost Andrei Oțetea și Dumitru Panaitescu-Perpessicius.
Primul muzeograf al Casei Memoriale a fost Frasin Munteanu Râmnic, în perioada 1965-1975, apoi a urmat Petre Țurlea în 1975-1978.
La 13 iunie 1971, în prezența a numeroși invitați, s-a redeschis Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” pentru a inaugura și corpul B al casei dar și Muzeul de artă feudală. Cea mai deplină realizare muzeografică a fost reamenajarea fidelă a locuinței lui Nicolae Iorga. Pentru a oferi vizitatorului posibilitatea să cunoască mediul familial, ambianța de lucru a lui Nicolae Iorga, organizatorii au conceput plasarea expoziției documentare și memorialistice în cel de al doilea corp al clădirii, în care se aflau cândva camerele copiilor.
Între oaspeții care au luat parte la deschiderea Muzeului Nicolae Iorga în noua sa ediție, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea marelui nostru istoric, s-a aflat și prof. univ. Aurelian Sacerdoțeanu, colaborator apropiat la publicațiile lui Nicolae Iorga, care a avut bunăvoința să împărtășească impresia domniei sale asupra muzeului:
„Casa Iorga din Văleni de Munte a însemnat pentru el adăpost satisfăcător pentru numeroasa sa familie și loc de odihnă activă pentru toată vara. În același timp era sanctuar pentru prieteni și oaspeți de pretutindeni, nu puțini, care vizitau pe profesor din admirație, din interes național cultural și din nevoi științifice și morale.
Construită în sec. XVIII, cu aplicarea celei mai autentice arte țărănești ca plan și decorație în lemn, ea s-a păstrat nealterată de-a lungul vremii. Reparațiile ce au trebuit să fie făcute au avut drept scop numai conservarea, fără nici un adaus sau modificare. Ce a construit Iorga (casa copiilor) a fost alăturat, în curte, sub acoperiș deosebit. Interiorul muzeal de acum, după ce descendenți au avut marea generozitate de a dărui casei tot ce au putut salva din ce a fost al lui Iorga și care păstra mireasma de muncă a apostolului de la Văleni, este același, așa cum l-am cunoscut și eu, în timpul șederilor mele la Văleni, mai întâi ca student, apoi conferențiar la Universitatea populară. Lipsesc unele obiecte, fie distruse la cutremurul din 1940, fie înstrăinate altfel.”
Apoi a avut loc cutremurul din 4 martie 1977.
Doisprezece ani după reconstruirea casei devastată de un alt cutremur, cele 45 de secunde care au zguduit vetrele Munteniei din Vrancea până în Zimnicea și Craiova, au năruit încă o dată bătrâna casă. În anul 1980 a fost refăcută și dată în funcțiune. A trebuit refăcută aproape complet, menținându-se numai pereții de piatră ai subsolului și recuperându-se stâlpii de stejar, care au capiteluri fasonate după modelul „ochiului de bufniță”, balustrade ale scării și tocurile ferestrelor. La subsol s-au creat premisele unui lapidarium și a fost adoptat un sistem de încălzire inedit, prin pereți, o invenție a inginerei Maria Papadopol. Datorită acesteia, în tot muzeul se putea asigura o temperatură constant, nenocivă exponatelor. În prezent încălzirea nu mai funcționează.
Proiectul de restaurare a complexului muzeal „Nicolae Iorga" a fost întocmit în cadrul institutului de Proiectări al județului Prahova din Ploiești, de următorul colectiv: Arhitectura - arh . Călin Hoinărescu (șef proiect), arh . Cristina Caraman, c. arh . Adriana Constantin, proiectant Ștefan Luția.
Mai multe pentru tine...
