Imperiul Roman, la zi - jocurile video

Admiraţia faţă de antichitatea romană nu a fost manifestată doar în cărţi sau în filme, ci şi în jocuri video. Spre deosebire de cărţi şi filme, jocurile nu oferă doar un mijloc virtual de întoarcere în timp, ci şi posibilitatea de a schimba trecutul virtual după dorinţele jucătorului, comândând o armată, construind un oraş şi creând un imperiu.

„Ad urbe condita”

Printre primele jocuri ce tratau antichitatea romană a fost ''Legionnaire'', lansat în 1982 pe Atari 8-bit, Commodore 64 şi pe Apple II, un joc de strategie ce recrea campania lui Iulius Cezar în Galia. În 1986, apare primul joc din genul Turn-Based Strategy, care trata tot antichitatea romană-''Annals of Rome'', pe platforme ca ZX Spectrum şi Commodore 64. Jucătorului i se punea la dispoziţie controlul Romei, comanda armatelor şi stabilirea taxelor, iar obiectivul era supravieţuirea pe termen lung şi înfruntarea statelor inamice precum Cartagina, Macedonia sau Galia.

Alea iacta est(Iulius Cezar) Primul joc pe antichitate din genul City-Building a fost ''Caesar'', dezvoltat de studioul Impressions Games şi lansat de Sierra Entertainment în 1992, pe platforme ca Amiga, Atari ST şi DOS. Era primul simulator axat pe antichitate ce punea la dispoziţie jucătorului planificarea, construirea şi administrarea unui oraş roman (numai pe teritoriul Italiei) şi rezolvarea unor probleme complicate:menţinerea igienei, asigurarea hranei, menţinerea comerţului, satisfacerea populaţiei cu lupte dintre gladiatori şi festivităţi religioase şi apărarea oraşului de inamici. Toate acestea trebuiau rezolvate cu un buget limitat, pe care jucătorul avea la alegere de a-l epuiza până intra în faliment sau să-l crească prin taxe, dar asta numai dacă mulţumea populaţia.

Jocul a avut succes, astfel a avut o continuare, Caesar II, lansat în 1995. Spre deosebire de primul, aria de construire a oraşelor s-a extins în afara Italiei şi însuşi Cezarul, care îţi înmâna administrarea oraşului, putea să-ţi devină rival şi să te înlăture dacă nu era mulţumit şi te dovedeai un administrator incompetent.

„Roma n-a fost construita intr-o zi” (Li Proverbe au Vilain)

Poate că cel mai de succes joc din această franciză s-a dovedit a fi Caesar III, lansat în 1998, pe platforme precum PC sau pe Mac. Jocul avea grafică izometrică 2D ce putea face vizualizarea oraşului mai uşoară, permiţând rotirea camerei. Ierarhia socială era redată prin aspectul locuinţelor, cele ale plebeilor fiind mai sărăcăcioase. Dar prin distribuirea corectă a resurselor şi clădirea unei infrastructuri eficiente, acestea puteau evolua în locuinţe luxoase, somptuoase şi dominante ale patricienilor. Locuitorii oraşului şi consultanţii îşi exprimau opiniile privind educaţia, igiena, distracţia şi nivelul taxelor. De-a lungul campaniei, prin îndeplinirea unor misiuni, jucătorul putea creşte şi el în ierarhie, parcurgând întregul ''Cursus Honorum'', de la Edil şi Praetor, urcând la funcţia de Consul şi chiar de Cezar. Luptele cu inamicii şi invaziile erau mai bine redate.Religia avea un rol major, încât că prin construirea templelor şi organizarea festivităţilor, zei precum Marte, Ceres, Mercur, Venus sau Neptun îţi puteau binecuvântă un domeniu specific lor (de pildă, prosperitate comercială, surplus agricol, victorii militare, moral crescut). Dacă erau nemulţumiţi, te atenţionau cu un cataclism, precum cutremure sau incendii. Proasta administrare, infrastructura ineficientă, dezechilibrul bugetar, nemulţumirile orăşenilor şi amplasarea greşită a clădirilor automat îţi complică situaţia, clădirile putând să se prăbuşească sau chiar să izbucnească incendii. În cele din urmă, pierdeai jocul, fie intrând în faliment în urmă unor cheltuieli făcute „fără cap”, sau însuşi Cezarul trimitea legiuni ca să te revoce din poziţia de administrator al oraşului.

Jocul The Settlers II:Veni, Vidi, Vici, lansat de studioul german Blue Byte Software pe platforme ca MS-DOS, Mac OS şi Nintendo DS în 1996, avea ca temă construirea oraşelor ca şi seria Caesar, dar punând mai mult accent pe gestionarea transportului şi distribuirii resurselor prin reţele de drumuri şi pe prelucrarea materialelor prime.

În 2002 a fost lansat Celtic Kings:Rage of Wardezvoltat de Haemimont Games ce cuprindea campaniile lui Iulius Cezar în Galia. Primul joc cu grafică 3D pe tema Romei Antice a fost Praetorians, dezvoltat de Pyro Studio în 2003, cu o campanie ce cuprindea o serie de bătălii duse de Iulius Cezar.

„Si vis pacem, para bellum”(Publius Flavius Vegetius Renatus in De Re Militari)

Însă în 2004, jocul Rome:Total War, dezvoltat de studioul Creative Assembly şi lansat de Activision pe platformele PC şi Mac, a fost unul dintre cele mai de succes jocuri de strategie ce a marcat intrarea în epoca jocurilor cu grafică 3D. Acesta avea două componente:campania de tip Turn-Based Strategy, în care puteai să joci cu oricare facţiune la alegere. Printre acestea erau Roma (care era împărţită în trei familii romane:Iulii, Bruţii, Scipii, şi Senatul Roman care îţi oferea misiuni şi te puteau avansa în grad sau îţi oferea recompense substanţiale dacă le îndeplineai), Cartagina, Macedonia, Egiptul, Parthia, Galia sau Statele Greceşti . Campania începea în secolul III î.e.n.

Din perspectiva unei facţiuni romane, aveai ca scop nu doar anexarea teritoriilor, ci şi întreţinerea acestora şi menţinerea sub controlul statului-mamă şi prevenirea revoltelor, administrând fiecare oraş în parte, prin echilibrarea taxelor şi construind clădiri necesare precum apeducte, temple sau forumuri pentru a mulţumi populaţia, drumuri şi porturi pentru a asigura prosperitatea comercială şi a transferă armatele mai rapid, mine şi terenuri pentru a exploata resursele teritoriilor respective, dar şi cazarme şi fierării pentru a instrui şi recruta soldaţi care să-ţi apere imperiul şi să ataci alte teritorii.

Puteai să porţi relaţii diplomatice, schimbând teritorii, încheind tratate avantajoase sau impunând tribut. Puteai chiar să trimiţi spioni în alte oraşe care să obţină informaţii despre sistemul defensiv al oraşelor respective şi efectivele garnizoanei. Sau puteai trimite asasini pentru a elimina personalităţi cheie ori pentru a distruge anumite clădiri. Anexarea teritoriilor ca Egipt cu minuni antice precum Farul din Alexandria sau Piramidele îţi puteau oferi bonusuri.

Cea mai interesantă parte o reprezenta şi arborele genealogic, în care puteau să îţi numeşti succesorul la conducerea familiei şi să vizualizezi ce abilităţi, calităţi şi defecte avea fiecare membru al familiei tale. În final, după ce facţiunea pe care o controlai cucerea cât mai multe teritorii, suficient pentru a intimida alte facţiuni, puteai să declari război celorlalte două familii romane şi să le distrugi, ca în final, să preiei Senatul Roman sub control, dobândind puterea supremă. Însă jocul Rome:Total War a avut cel mai mult succes pe componenta „real time-tactics”, cuprinzând simularea unei bătălii şi redarea atmosferei spectaculoase cu efecte vizuale excepţionale, sonoritatea dinamică, mecanica fluidă, armatele imense pe care le puteai coordona, luptele şi ciocnirile dramatice dintre două armate alcătuite din mii de soldaţi provenite din civilizaţii diferite şi posibilitatea de a implementa tactici în funcţie de relief .

Modalitatea de desfășurare a jocului funcţiona pe principiul „piatră-hârtie-foarfece”, redând avantajele şi dezavantajele fiecărei unităţi în parte:de exemplu, arcaşii puteau ucide de la distanţă infanteria, dar putea fi nimiciţi de cavalerie, cavalerie care la rândul ei putea fi nimicită de infanteria dotată cu suliţe, precum suliţaşii macedoneni aflaţi în formaţia de falangă. Seriale de documentare precum „Decisive Battles” de pe History Channel sau „Time Commanders” au ecranizat celebre bătălii istorice din antichitate sau au simulat lupte fictive cu grafică jocului.Jocul se bucură de un număr mare de fani şi în prezent, având o mare comunitate de jucători (Total War Center) care lansează frecvent moduri ce îmbunătăţesc jocul, precum Europa Barbarorum. Succesul jocului i-a determinat pe producători să mai lanseze încă două extensii ale jocului, printre care Barbarian Invasion pe perioada marilor migraţii, punând Imperiul Roman mai degrabă în poziţia de apărare.

”Am găsit Roma clădită din cărămizi și am lăsat-o sculptată în marmură”-Octavian Augustus

După apariţia serialului de succes, Rome, mulţi producători de jocuri au dezvoltat jocuri „city-building” pe platforma de PC. În 2006, Tilted Mill Entertainment a dezvoltat Caesar IV, fiind primul joc cu grafică izometrică 3D al seriei, dar care nu s-a bucurat de succesul titlurilor anterioare datorită proastei optimizări, a unor probleme tehnice şi lipsa unor hărţi spaţioase. Firefly Studios (producătorul seriei Stronghold) în colaborare cu Firaxis Games, a avut şi acesta tentativă de a dezvoltă un joc similar cu Caesar, împrumutândelemente din seria Civilization şi din Sims, rezultând CivCity:Rome, neavând nici acesta succes. Din 2006 până în 2009, dezvoltatorul bulgar Haemimont Games a produs trei jocuri cu tema Romei antice:Glory of the Roman Empire, Imperium Romanumşi Grand Ages Rome, toate acestea împrumutând elemente din seria Caesar. Îi punea jucătorului la dispoziţie o serie de misiuniprin care putea construi oraşe române în diverse provincii ale imperiului.Chiar dacă aveau hărţi spaţioase, grafică şi texturile mai realiste, jucabilitatea era simplistă.

În 2008, Paradox Interactive (producătorul seriei Europa Universalis) a lansat Rome:Europa Universalis, un grand strategy game ce pune mai mult accent pe diplomaţie, economie, administrare, intrigi politice şi organizarea imperiului, cuprinzând o harta tridimensională cu topografie detaliată ce redă cu acurateţe istorică provinciile şi amplasarea oraşelor, inclusiv o coloană sonoră de excepţie.

„Carthago delenda est”(Cato cel Batran)

În 2013, Sega a lansat Total War:Rome 2, dezvoltat de studioul The Creative Assembly, după o campanie publicitară dusă pe You Tube ce crease aşteptări imense fanilor de la continuatorul legendarului joc lansat în 2004. Deşi a fost un succes financiar, majoritatea jucătorilor au fost dezamăgiţi, jocul primind note nefavorabile în multe recenzii ce s-au dovedit a fi extrem de critice la adresa jocului, majoritatea jucătorilor plângându-se de probleme tehnice, de lipsa optimizării şi de performanţele slabe ce aveau să fie rezolvate în mare parte abia după un an în urmă lansării unor serii de „patch-uri” şi conţinuturi suplimentare contra-cost (precum „Caesar în Gaul”, „Hannibal at the Gates”, „Imperator Augustus” sau „Wrath of Sparta”) care să îmbunătăţească jocul. Jocul nu s-a dovedit a fi pe măsură predecesorului său, chiar dacă a avut o grafică adusă la zi, efecte şi animaţii îmbunătăţite, echipamentele soldaţilor mult mai bine detaliate şi cu acurateţe istorică, o atmosferă mult mai dramatică ce redă realităţile şi cruzimile războaielor antice, bătălii navale, lupte mixte care se desfăşoară şi pe uscat şi pe mare, harta de campanie mai complexă şi extinsă, şi peste 100 de facţiuni care cuprind civilizaţii precum Roma, Macedonia, Egipt, Parthia, Imperiul Seleucid, Atena, Sparta, Cartagina, precum şi o serie de triburi şi populaţii precum sciţii, arvenii, icenii, suebii sau dacii. În locul arborelui genealogic, fiecare civilizaţie aleasă de jucător cuprinde diverse facţiuni sau grupări, care pe parcursul expansiunii, pot ajunge la conflicte şi războaie civile. De asemenea, fiecare comandant militar poate fi promovat în grad doar cumpărând funcţia.

„Divide et Impera”Cumpără acum

Total War:Attila, lansat tot de Sega în 2015, a fost ceva mai îmbunătăţit . Acţiunea jocului este amplasată în anii 395-476, incluzând perioada marilor migraţii şi invazia hunilor. În joc, Imperiul e divizat în Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit, aflate în poziţia mai degrabă de apărare. Printre principalele inovaţii, s-a implementat posibilitatea ca invadatorii să incendieze oraşele şi să le eradice de pe faţa pământului, sau că romanii să încheie tratate de „foedus” cu invadatorii, fie să părăsească oraşele, pârjolind absolut întreagă provincie când nu mai o pot apară spre a nu oferi avantaje inamicului atunci când o vor ocupa. Declinul Imperiului Roman e redat în joc că un eveniment apocaliptic, ca sfârşitul antichităţii clasice, invazia hunilor ce a provocat valul de mişcări ale populaţiilor, dar şi corupţia internă şi incompetenţa conducerii din cadrul imperiului fiind principalele cauze ale declinului. La anumite intervale, indiferent de facţiunea aleasă, sunt prezentate momentele cheie ale vieţii lui Attila, precum naşterea, ascensiunea şi moartea să, dar şi Luptele hristologice. Recent, a fost lansat un conţinut suplimentar ce cuprinde perioada de glorie a Imperiului Roman de Răsărit din timpul împăratului Iustinian şi campaniilor duse de generalul Belizarie.

În 2013, cu ocazia lansării consolelor „next-gen”, a fost lansat jocul de acţiune-aventură hack and slash Ryse:Son of Rome, dezvoltat de Crytek Frankfurt (producătorul seriei Crysis) şi Microsoft Studios. Jocul cuprinde efecte vizuale grandioase şi uimitoare şi lupte spectaculoase, povestea purtându-ne în Britania şi în Roma aniilor 60 e.n. în rolul unui general roman fictiv a cărei poveste este inspirată după filmul „Gladiatorul”. Dar notele recenziilor au fost nefavorabile, jucătorii nefiind mulţumiţi de simplitatea şi repetitivitatea jocului.