Historia Special, ediția de primăvară: Patrimoniul material UNESCO din România. O călătorie către noi înșine | SUMAR
Unicitate. Acesta este numitorul comun al acestei ediții a revistei „Historia Special”. Vă invităm nu în una, ci în șase călătorii unice. În locuri de poveste, locuri fără seamăn – că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Șase locuri care completează istoria mondială, șase piese fără de care puzzle-ul Istoriei mari nu ar mai fi la fel. Și asta nu o spunem noi, ci o spune UNESCO, agenție a ONU care identifică, promovează și ajută la păstrarea valorii, sub orice formă culturală a ei. Historia Special nr. 34 este de găsit la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 31 martie - 30 iunie, dar și în format digital, pe platforma paydemic.com
Dacă o organizație internațională le-a pus la masă cu locuri precum Vaticanul, siturile din Pompei, Turnul Londrei, peșterile din Altamira şi Palatul Versailles, pentru România înseamnă mai mult de atât. Sau așa ar trebui.
Nu există un loc mai autentic, mai apropiat de strămoși decât cetățile dacice din Munții Orăștiei. O întoarcere la începuturi, la rădăcini, unde natura face casă bună cu istoria, că doar „codru-i frate cu românul”. Liniștea și divinitatea nu îți vor fi niciunde mai aproape de suflet decât în nordul Moldovei. Acolo, voievozii de odinioară au lăsat bisericile mici, pioase, îmbrăcate în fresce nemaivăzute, să fie poartă către trecut și către Cer. Tradiție și bucurie, iată ce găsești în satele săsești cu case colorate și cu porți masive, din spatele cărora vine miros îmbietor de mâncare. Ele și-au păstrat bisericile fortificate, lângă zidurile cărora se spune că vara, dacă ești atent, între două cântece de greiere, poţi să auzi încă săbiile teutonilor sau caii în galop ai cumanilor invadatori. Și dacă nu te-ai săturat de aerul medieval, la Sighișoara îl vei respira pe cel mai pur. E singura cetate medievală din Europa locuită permanent, așa că mergeţi cu grijă: istoria e la tot pasul. Adu-ți aminte de toate stilurile arhitecturale de pe pământ – gotic, baroc, Bauhaus și câte și mai câte – și dintre ele unul este de aici, de la noi, - arta brâncovenească. Și o găsești în concentrație maximă la Mănăstirea Hurezi. În Maramureș, acolo unde se agață harta-n cui și locul respiră tradiție, omul se întoarce către sine. Bisericile de lemn înalță, prin turlele lor țuguiate, o rugă către Cer. Așteaptă cuminți, modeste, ca o singură cale de comunicare cu divinitatea.
Suntem în plină pandemie și asta ne obligă să ne întoarcem către sine, dar mai ales către aproape – să ne întoarcem către noi. Și toate aceste locuri sunt o călătorie către sine, o redescoperire a propriei identități, o parte din ADN-ul fiecăruia. Acum, când vremurile ne fac să ne simțim atât de singuri, Istoria este moștenirea pe o împărțim. Așadar, întindem harta trecutului în paginile ce urmează și să purcedem!