Genocidul sovietic, declanșat pentru sporirea producției de avioane
Anul 1932 pǎrea sǎ fie unul normal ȋn spațiul sovietic, cu aceleași metode de teroare pentru construirea socialismului biruitor. Iosif Stalin avea ȋnsǎ alte planuri. A ordonat strȃngerea ȋntregii recolte cu ajutorul forțelor de represiune și o foamete cumplitǎ a apǎrut ȋntr-o regiune cu oameni puțin dornici sǎ se supunǎ experimentului colectivizǎrii. Au murit de foame peste cinci milioane de locuitori ai spațiului sovietic. A fost o catastrofǎ umanitarǎ.
Ce fǎcea conducerea de la Moscova ȋn același timp? Ordona intensificarea pregǎtirilor pentru revoluția mondialǎ, adicǎ pentru cucerirea ȋntregii planete. Cum armamentul din prima conflagrație mondialǎ era prea slab și prea puțin mobil, s-a poruncit trecerea la dezvoltarea aviației cu razǎ lungǎ de acțiune. Anul 1932 a fost marcat de apariția bombardierelor strategice TB-3. Erau prea mici. Aveau numai 11 tone. Fabricile lucrau la modele și mai uimitoare. Astfel, Kalinin K 7 era capabil sǎ transporte 120 de persoane. A fost construit ȋn perioada 1931 – 1933 și avea o masǎ de 24, 5t.
ANT-16 putea sǎ transporte spre ținte 10 tone de bombe ȋntr-o epocǎ ȋn care marile puteri se mulțumeau cu aparate capabile sǎ ridice o tonǎ. Avionul a fost asamblat ȋn perioada 1932 – iulie 1933 și ajungea la 28, 5t. A fost construit dupǎ indicații din 1931 aparatul ANT-25 capabil sǎ zboare 7.500 km cu ajutorul a 5.885 kg de combustibil. A fost gata de teste ȋn iunie 1933. Putea sǎ strǎbatǎ o distanțǎ și mai mare cu amenajǎri adecvate. Modelul pǎrea o mașinǎ construitǎ pentru recorduri ȋn domeniul aviatic.
Realitatea era una crudǎ:avionul era conceput ca bombardier cu razǎ lungǎ de acțiune. Bombardierele cu aripi late și destul de lente au mai avut un scop. Cum viața oamenilor nu prea conta ȋn spațiul sovietic, coloșii aerului puteau sǎ fie folosiți pentru lansarea unor valuri de parașutiști ȋn spatele dispozitivelor defensive inamice.
Bombardierele strategice erau greu de manevrat ȋn lipsa unor aerodromuri capabile sǎ permit aterizarea unor aeronave cu o anvergurǎ și de 54 m. Era nevoie de ceva mai mic și mai mobil. A fost introdus ȋn producția de serie biplanul Po-2, un avion cu performanțe scǎzute. Era chiar rudimentar. Putea sǎ fie utilizat pentru antrenamente, transport curieri și ofițeri, scoaterea unor rǎniți din cȃmpul tactic sau pentru observație și legǎturǎ cu artileria. Putea sǎ joace chiar rol de bombardier ușor pentru atacuri la sol. Numai ȋn anul 1933 a fost asamblat ȋn 1.508 exemplare la o uzinǎ din Leningrad.
Era o producție comparabilǎ cu cele din anii conflagrației mondiale, dar ȋn 1933 era pace și bȃntuia Marea Crizǎ Economicǎ. Nu era timp de o nouǎ confruntare la scarǎ planetarǎ, dar politicienii se gȃndeau la noi fapte de glorie.
Avioanele de bombardament, transport sau legǎturǎ ar fi fost expuse focului declanșat de pe avioanele de vȃnǎtoare ale inamicului. Era imperios necesar sǎ se dezvolte și forțele capabile sǎ asigure un cer curat. N. N. Polikarpov a proiectat modelul I-5 și au fost trimise unitǎților ȋn perioada 1931 – 1934 nu mai puțin de 803 aparate, multe fiind folosite și ȋn 1941 pentru atac la sol și pentru lansarea unor bombardamente pe timp de noapte. Erau prea convenționale și proiectanții au trecut la conceperea modelelor perfecționate I-15 și I-16.
Ideea dezvoltǎrii aviației a implicat concentrarea ȋntregii economii sovietice ȋntr-o direcție complet eronatǎ, ineficientǎ. Uriașele uzine aeronautice consumau cele mai bune materiale existente ȋn imperiul roșu. Prețiosul petrol era ars pentru ridicarea de la sol a coloșilor. Muncitorii pregǎteau de zor bombele și gloanțele necesare atacǎrii inamicilor ideologici, temuții fasciști și burghezi. Sistemul industrial sovietic a fost construit numai pentru a face fațǎ cerințelor armatei și a funcționat ȋn dauna nivelului de trai. Așa a rǎmas pȃnǎ la cǎderea lumii comuniste.
Aviația fǎrǎ sprijinul blindatelor este complet neputincioasǎ sǎ cucereascǎ un teritoriu. Poate sǎ distrugǎ orașe și fabrici, dar nu inamicul rezistǎ. Iosif Stalin, considerat un slab strateg de cǎtre mulți istorici, a avut grijǎ sǎ porunceascǎ și dezvoltarea producției de tancuri. Uzina nr. 174 din Leningrad a fost capabilǎ sǎ livreze ȋn 1932 o masǎ de 1.361 de tancuri T-26, serie urmatǎ ȋn 1933 de alte 1.289. Erau instrumente excelente pentru sprijinirea infanteriei ȋmpotriva infernalelor mitraliere și chiar pentru ofensive ȋn adȃncimea dispozitivului inamic. Nu exista nimic comparabil ȋn lume cu tancul sovietic de origine britanicǎ sub aspect calitativ și numeric.
Dacǎ regimul sovietic ar fi dorit sǎ renunțe numai la cȃteva bombardiere, s-ar fi cumpǎrat cereale pentru salvarea poporului și comunismul ar fi avut o fațǎ umanǎ și pentru oamenii de rȃnd. Exista un excedent de produse alimentare pe piața mondialǎ, dar Iosif Stalin a preferat sǎ exporte produsele solului sovietic pentru a acumula noi cantitǎți de armament performant sau de masǎ.S-a fǎcut totul ȋmpotriva omenirii pentru o idee utopicǎ.
