Gaius Cassius Longinus - o altă victimă a luptelor pentru putere din Roma republicană

Armata romană era un mecanism militar conceput special pentru demonstrarea forței brute în atac și puterea de izbire era asigurată prin acțiunea infanteriei grele, cea care lansa o ploaie de sulițe ușoare asupra liniilor inamice și apoi pornea atacul cu săbiile concepute special pentru străpungerea militarilor adverși. Obținerea multor victorii în timp a dat încredere liderilor politici din Roma că pot orice și că au talent și la capitolul manevrarea trupelor în câmp tactic sau la nivel strategic.

Triumvirul Crassus și-a dorit multă glorie obținută prin toate mijloacele și era sătul de avere și de prestigiul politic. Dorea ceva senzațional și a pornit un război împotriva parților în disputata regiune fertilă a Eufratului, dar legiunile romane au fost zdrobite la Carrhae în anul 53 î. Hr. și omul bolnav de putere a fost ucis prin viclenie de comandantul numit Surena. Provinciile romane din Orient erau acum expuse acțiunii cavaleriei rapide a parților. Politicianul Crassus n-a putut să înțeleagă că infanteria grea romană era adaptată pentru luptele în teren ce nu permitea desfășurarea călăreților ce dispuneau de arcuri puternice și cadavrul i-a fost pângărit prin turnarea de aur topit pe gât pentru a se sătura de bogăție.

Se impunea prezența unui comandant capabil și omul potrivit a fost Gaius Cassius Longinus. Acesta era cvestor și a preluat controlul asupra trupelor existente în regiune și asupra celor ce apucaseră să se salveze din dezastrul provocat de pofta de glorie deșartă. Cassius Dio povestea că, priceput în ale războiului, a reușit să ducă în siguranța din Syria detașamente întregi de luptători experimentați. Au fost luate măsuri defensive și parții au pierdut mulți oameni din cetele trimise să fie descoperite pozițiile inamicului, cel ce nu era de disprețuit. A fost necesară o armată de invazie, dar Antiohia, principalul obiectiv din regiune, a rezistat asaltului. N

u erau specializați în asedii și au pornit spre Antigonia, oraș care era protejat de păduri întinse, capabile să împiedice trecerea cavaleriei. Militarii romani au reușit să profite de bariera naturală și parții s-au retras după ce au încercat în zadar să taie copacii groși din regiune. Cavaleria nu era potrivită pentru luptă în regiuni acoperite de păduri și bogatul oraș elenistic a scăpat nejefuit. Nomazii au o mare plăcere să distrugă așezările sedentarilor. Cassius Longinus a aplicat o tactică de evitare a confruntării cu armata orientală și nimicea detașamentele izolate, cele trimise pentru jaf și cercetare.

Profitând de pasiunea inamicului pentru atacurile de cavalerie, comandantul roman s-a oferit drept momeală și i-a atras pe imprudenții militari spre trupele ascunse. Era o ocazie perfectă de capturare a creierului forțelor romane și nu putea fi ratată o astfel de ocazie. S-a pornit o șarjă în dulcele stil oriental și nimic nu părea să mai reziste valului de cai și oameni. Romanii învățaseră lecția de la Carrhae și erau perfect pregătiți în poziții ce nu permiteau învăluirea și se profita de scuturile grele pentru protejare împotriva săgeților. Cassius Dio nu amintește, dar existau detașamente de arcași în cadrul armatei romane și se putea realiza în fața trupelor o linie defensivă invizibilă din gropi sau colți metalici care să ducă la rănirea gravă a cailor. A urmat o blocare din față și o manevră de încercuire, toate realizate ca după tratatele de artă a războiului. A fost o catastrofă pentru detașamentele parților, chiar generalul Osakes, creierul oștirii, pierind în confruntarea pe viață și pe moarte. Lecția dură oferită de Longinus a dus la retragerea inamicului și la evitarea unor lupte multă vreme.

Gaius Cassius Longinus a fost un talent militar care a rămas puțin cunoscut deoarece în epocă a fost umbrit de realizările generalilor Gaius Iulius Caesar și Pompei, cei care au avut la dispoziție resurse umane și materiale din belșug. Istoricii au scris mult despre faptele celor doi și n-a mai fost loc pentru amintirea celor ce nu păreau senzaționali. Istoria este scrisă de cei ce vor să povestească despre realizări de amploare, aducătoare de slavă și avere.

Succesele militare și averea i-au tulburat mintea și a considerat că se poate obține mai multă glorie prin intrigi politice. A luat-o pe urmele lui Crassus și s-a implicat în complotul împotriva lui Caesar și a fost un fanatic adept al lui Brutus în numele ideii de Republică. A fost înfrânt în lupta de la Philippi (octombrie 42 î. Hr.) și a trebuit să se sinucidă. Obsesia pentru putere din Roma republicană a dus la pierderea unor talente militare și a multor vieți de soldați. Astfel de intrigi și trădări s-au acumulat în timp și statul s-a prăbușit.

Imprudența și obsesiile celor de la putere sunt cauzele dezastrelor pentru toate comunitățile.

_{Foto
sus: Gaius Cassius Longinus (în centrul imaginii), pictat de
Vincenzo Camuccini în tabloul „Moartea lui Cezar” (© Wikimedia
Commons)}