Funcția de acuzatori publici, o inovație a justiției comuniste

Decretul-lege pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război, întocmit de Lucreţiu Pătrăşcanu şi iscălit de Majestatea Sa, Regele Mihai, la 21 aprilie 1945, instituia funcţia de acuzatori publici.

Articolul 4 al Documentului stipula că acuzatorii publici sînt „însărcinaţi cu cercetarea şi instruirea celor învinuiţi de săvîrşirea faptelor prevăzute de prezenta lege, precum şi instigatorilor, autorilor, coautorilor, complicilor, favorizatorilor şi tăinuitorilor lor”.

Aşadar, cei care îi anchetează pe componenţii Lotului Antonescu sînt acuzatori publici numiţi prin Înalt Decret Regal, la propunerea Ministerului Justiţiei.

Scoase la iveală de Marcel-Dumitru Ciucă după 1989, Stenogramele interogatoriilor sînt tot atîtea radiografii ale personalităţii celor anchetaţi.

În acelaşi timp însă – oricît ar părea de deplasat – stenogramele mărturisesc adevăruri şi despre personalitatea anchetatorilor.

Se înţelege că misiunea acuzatorilor publici în hotarele instrucţiei e de a obţine date şi mărturisiri de la acuzaţi. Din acest punct de vedere, exemplar rămîne acuzatorul public Zelea, despre care am mai scris, întrebîndu-mă cine a fost, cum a ajuns acuzator public şi ce s-a întîmplat cu el după.

Printre acuzatorii publici se numără şi Avram Bunaciu.

În aprilie 1946, Avram Bunaciu are 35 de ani. Avocat tînăr, avocăţel comunist.

Pînă a ajunge Ministru al Justiţiei (1948-1949), s-a dedat activităţii de acuzator public la Tribunalul Poporului din Bucureşti, la Tribunalul Poporului din Cluj şi de secretar general al Ministerului de Interne (1946-1947), Ministru al Justiţiei (după mazilirea lui Lucreţiu Pătrăşcanu), revine pentru trei săptămîni (finele lui 1957 şi începutul lui 1958) în acest post, lucrează între 1954-1957 ca secretar al MAN, e ministru de Externe (11 ianuarie 1958 – 20 martie 1961) şi 5 zile (19 martie – 24 martie 1961) vicepreşedinte al Consiliului de Stat.

După 1965, deşi în putere încă, garează pe linie moartă.

Moare de-adevăratelea în 1983.

_{Foto sus: Lucreţiu Pătrăşcanu, alătui de Ana Pauker, la Conferinţa Naţională a PCR din octombrie 1945 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 2/945}