Fuga lui Carol al II lea cu Elena Lupescu în 1925 jpeg

Fuga lui Carol al II-lea cu Elena Lupescu în 1925

­čôü Monarhia ├«n Rom├ónia
Autor: Robert Carapancea

Carol II a reu┼čit s─â devin─â, prin personalitatea sa puternic─â, dar instabil─â, ├«nclina┼úiile sale c─âtre gesturi nefire┼čti ┼či pasiunea excesiv─â pe care a avut-o pentru unele femei, una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei secolului XX. Este cel care a contrastat cel mai puternic cu predecesorii s─âi Carol I ┼či Ferdinand.

Un moment fundamental care s─â dovedeasc─â limitele personalit─â┼úii lui Carol ├«n contextul istoric este renun┼úarea la calitatea sa de principe mo┼čtenitor al Coroanei Rom├óniei.

Pretextul

La 20 noiembrie 1925, m─âtu┼ča lui Carol, Regina Alexandra a Marii Britanii, a murit la Palatul Windsor.

La acest eveniment trebuia s─â participe ┼či o delega┼úie a Familiei Regale din Rom├ónia, date fiind leg─âturile de rudenie dintre cele dou─â case regale.

Primul Ministru, Ionel Br─âtianu, a profitat de ocazia ivit─â din senin ┼či i-a sf─âtuit pe Rege ┼či pe Regin─â s─â-l trimit─â pe Carol la Londra, fiind convins c─â o dat─â ce a plecat din ┼úar─â, nu se va mai ├«ntoarce cur├ónd. Acela┼či lucru l-a spus ┼či Principesa Elena (so┼úia lui Carol):c─â o dat─â ajuns ├«n str─âin─âtate, nu avea s─â se mai ├«ntoarc─â. Br─âtianu ├«┼či argumenta pozi┼úia spun├ónd c─â o schimbare de decor f─âr─â Elena Lupescu i-ar fi f─âcut bine Principelui.

Regele Ferdinand ezita ├«n a lua o decizie, ├«ns─â Regina Maria ┼či Prin┼úul ┼×tirbei au sprijinit ideea. Regina noteaz─â ├«n jurnalul ei c─â:ÔÇ×O mic─â vacan┼ú─â p├ón─â la Cr─âciun e tot ce ├«i trebuieÔÇŁ[1].

8915909 jpg jpeg

Carol, dorind s─â plece ├«n aceast─â c─âl─âtorie, ┼či-a dat cuv├óntul de onoare c─â se ├«ntoarce acas─â de Cr─âciun.

Lu├ónd act de toate aceste p─âreri, Ferdinand ┼či-a dat consim┼ú─âm├óntul.

Ajuns la Londra, Carol a fost oaspetele rudelor sale din familia regal─â britanic─â. Comportamentul lui a fost unul c├ót se poate de cordial, f─âr─â s─â dea vreun semn c─â vrea s─â fac─â sau s─â anun┼úe ceva neobi┼čnuit. ├Äns─â, dup─â o s─âpt─âm├ón─â va pleca brusc, ├«ndrept├óndu-se spre coast─â, travers├ónd Canalul M├ónecii p├ón─â la Calais, de unde a luat trenul spre Paris. La Paris era a┼čteptat de c─âtre iubita sa Duduie, Elena Lupescu.

Declaraţia de renunţare

Dup─â ce au petrecut c├óteva zile la Paris, Carol ┼či ÔÇ×LupeascaÔÇŁ au plecat ├«n Italia, la Milano ┼či, mai apoi, Vene┼úia. De aici, Carol i-a transmis tat─âlui s─âu urm─âtoarea scrisoare:

carol 2 0 jpg jpeg

ÔÇ×V─â rog ca prin aceast─â declara┼úie s─â primi┼úi c─â renun┼ú la toate drepturile mele de principe mo┼čtenitor la Rom├óniei. Conform statutului familiei regale, rog pe Majestatea Voastr─â de a-┼či da ├Änalta Sa aprobare acestei hot─âr├óri irevocabile. Totodat─â, spre a nu produce vreun neajuns ├«n viitor, s─â da┼úi ├Änaltul Majest─â┼úii  Voastre ordin ca s─â fiu ┼čters dintre membrii familiei domnitoare a Rom├óniei ┼či s─â mi se acorde numele sub care ├«mi voi putea alc─âtui o nou─â stare civil─â. Prin aceasta declar c─â nu voi avea nici o preten┼úie asupra drepturilor mele, la care am renun┼úat de bun─âvoie, ┼či c─â m─â angajez, pentru lini┼čtea tuturor, s─â nu m─â mai ├«ntorc ├«n ┼úar─â timp de 10 ani f─âr─â a fi chemat de cei ├«n drept ┼či f─âr─â autoriza┼úia suveranului.ÔÇŁ

                                                             Prin┼úul Mo┼čtenitor Carol

Carol i-a trimis o scrisoare ┼či Reginei, ├«n care avea un ton r─ât─âcit ce sem─âna cu al cuiva care nu e ├«n toate min┼úile. El sugera pe un ton plin de dramatism s─â fie declarat mort ├«ntr-un accident de automobil:ÔÇ×De vreme ce o s─â fiu mort pentru mul┼úi, las─â-ma s─â fiu mort pentru toat─â lumea. Am s─â ┼čtiu s─â dispar f─âr─â nicio urm─â.ÔÇŁ[2]

Aceast─â decizie era g├óndit─â de ceva timp de Carol, ├«ns─â ┼či-a g─âsit finalitatea numai dup─â ce i s-a al─âturat Elenei Lupescu, la Paris. Pasiunea necontrolat─â pe care o avea Carol pentru Elena Lupescu, l-a ├«mpins ├«n aceast─â decizie extrem─â. A trebuit s─â aleag─â ├«ntre ea ┼či tron;nu le putea avea pe am├óndou─â.

Cum a fost primit─â vestea

La 21 decembrie 1926, scrisorile lui Carol au ajuns la Cotroceni. Regele a fost ┼čocat, prin┼úesa Elena (care intuise ce avea s─â se ├«nt├ómple), nu a fost chiar surprins─â, iar Regina a izbucnit ├«n pl├óns:ÔÇ×Sunt ni┼čte scrisori impertinente, nemiloase, ├«ngrozitoare, ├«n care declar─â cu r─âceal─â c─â abandoneaz─â totul:nevasta, copilul, onoarea ┼či viitorulÔÇŁ, ├«i m─ârturisea ea regelui George.[3]

Palatul a ├«ncercat s─â ┼úin─â secret─â aceast─â decizie. Elena s-a oferit s─â mearg─â s─â discute cu Carol, sper├ónd c─â l-ar putea face s─â se r─âzg├óndeasc─â, ├«ns─â Br─âtianu s-a opus categoric:ÔÇ×Trece┼úi prin asta pentru prima oar─â, data trecut─â a sc─âpat de condamnarea la moarte datorit─â interven┼úiei Reginei. Acum nu mai trebuie s─â intervin─â nimeni.ÔÇŁ[4]

Ionel Br─âtianu era foarte ├«nc├óntat de cursul evenimentelor:ÔÇ×Bun─â afacere! E limpede c─â nu ne putem permite un viitor rege psihopat, oric├ót de inteligent ar fiÔÇŁ.[5]Regele Ferdinand a fost foarte afectat de gestul fiului s─âu. La 31 decembrie, a ordonat o ├«nt├ólnire special─â a Consiliului de Coroan─â, la ora 4 dup─â-amiaza. ├Änaintea ┼čedin┼úei, liderii opozi┼úiei au ├«ncercat s─â ├«l conving─â pe Rege s─â am├óne decizia ce-l prive┼čte pe prin┼úul mo┼čtenitor. Ei nu cuno┼čteau detaliile deciziei lui Carol, neav├ónd timp s─â discute ├«ntre ei situa┼úia. Ferdinand a respins ideea.

Regina a fost rugat─â de c─âtre Iorga s─â ├«i permit─â s─â mearg─â la Milano pentru a vorbi cu Carol, spun├ónd c─â ├«l cunoa┼čte bine ┼či c─â are o oarecare influen┼ú─â asupra lui. Regina i-a r─âspuns c─â ÔÇ×nu se mai poate face nimic cu el. E un depravat.ÔÇŁ

Iorga  a f─âcut ├«n fa┼úa Plenului Consiliului o pledoarie ├«n care a subliniat calit─â┼úile prin┼úului. Iar cu autoritatea celui care ┼čtia istoria mai bine dec├ót oricine altcineva, a conchis, referindu-se la posibilitatea instal─ârii unei regen┼úe:ÔÇ×Fiindc─â se ├«nt├ómpl─â c─â sunt ┼či istoric, eu ┼čtiu c─â regen┼úele copiilor regali(n.n. Mihai) au fost totdeauna dezastruoase pentru o dinastie ┼či pentru o ┼úar─â. Doresc s─â nu fi profet, dar vorbind astfel am m├óntuit sufletul meu.ÔÇŁ[6]

Pozi┼úia lui Iorga a fost sprijinit─â de Maniu, Mihalache ┼či Alexandru Vaida-Voievod.

Dup─â dou─â ore de dezbatere, guvernul a anun┼úat c─â a acceptat decizia lui Carol ┼či l-a proclamat pe prin┼úul Mihai noul mo┼čtenitor al tronului.

Al─âturi de liberali, un alt participant la Consiliu care i se opunea categoric lui Carol era generalul Alexandru Averescu, vechi adversar al prin┼úului mo┼čtenitor care mai ├«ncercase o dat─â s─â-l ├«ndep─ârteze, cu ocazia ÔÇ×afacerii LambrinoÔÇŁ.

├Än comunicatul oficial de acceptare a retragerii lui Carol, Palatul a declarat c─â primise asigur─âri de sprijin din partea tuturor liderilor de partide, a┼ča cum se obi┼čnuia. Parlamentul urma s─â se ├«ntruneasc─â ├«ntr-o sesiune extraordinar─â ├«n data de 4 ianuarie.

Dup─â Consiliul de Coroan─â, Regele i-a spus unui apropiat c─â:ÔÇ×mai bine primeam o depe┼č─â prin care mi se anun┼úa c─â a muritÔÇŁ.[7]

├Än data de 4 ianuarie, Regele i-a invitat de liderii opozi┼úiei la Cotroceni, pentru a minimaliza lupta din Parlament. Ei erau nemul┼úumi┼úi ┼či pentru c─â nu avuseser─â niciun cuv├ónt de spus ├«n alegerea regen┼úilor (Prin┼úul Nicolae, patriarhul Miron Cristea ┼či Gh. Buzdugan, pre┼čedintele Cur┼úii Supreme de Justi┼úie), care fuseser─â hot─âr├ó┼úi de liberali. Iorga i-a declarat lui Ferdinand c─â e ferm hot─âr├ót s─â protesteze ÔÇ×├«mpotriva loviturii abuzive a guvernuluiÔÇŁ. Regele nu a avut un succes mai mare nici cu Maniu, cel din urm─â spun├ónd c─â criza dinastic─â avea trei rezolv─âri:domnia lui Carol, a Reginei sau proclamarea republicii. ┼óara nu era preg─âtit─â s─â suporte o regen┼ú─â de 14 ani, declara Maniu.

Camerele Parlamentului s-au reunit ├«ntr-o atmosfer─â destul de tensionat─â. Regele a deschis lucr─ârile, f─âc├ónd apel la parlamentari s─â accepte renun┼úarea la tron a fiului s─âu ┼či stabilirea Regen┼úei. A urmat un discurs emo┼úionant al lui Br─âtianu, ├«n care afirma c─â pozi┼úia guvernului era dictat─â de cele mai ├«nalte considerente de stat. Liberalii, care erau majoritari, au fost ├«n favoarea variantei sus┼úinute de guvern, astfel ├«nc├ót opozi┼úia, con┼čtient─â de e┼čec, s-a ab┼úinut de la vot.

Reacţiile societăţii

Mul┼úi rom├óni au fost surprin┼či ┼či furio┼či de aceast─â desf─â┼čurare a evenimentelor, Carol fiind o victim─â (├«n viziunea unora) a lui Br─âtianu ┼či ┼×tirbei, care au complotat s─â scape de prin┼úul mo┼čtenitor.

├Än ciuda cenzurii presei, multe informa┼úii ajungeau la publicul larg. ├Än ansamblu, singurele mari publica┼úii care au sprijinit guvernul au fost Viitorul ┼či Adev─ârul, ziare apropiate de liberali.

├Äntre timp, Carol ┼či Duduia se aflau la Milano, unde erau ├«n aten┼úia jurnali┼čtilor. Oriunde mergeau:la cafenea, cazino, plimbare, restaurant, cei doi erau urm─âri┼úi cu ├«nver┼čunare de reporteri ┼či fotografi.

La sf├ór┼čitul lui februarie s-au mutat la Paris, unde au continuat s─â fie ├«n centrul aten┼úiei.

├Än august 1926, Carol s-a ├«nt├ólnit ├«n secret la Paris cu Regele Ferdinand. ├Änt├ólnirea dintre cei doi a fost una foarte profund─â. Era prima ├«nt├ólnire pe care o aveau dup─â decizia pe care o luase Carol. Discu┼úia celor doi s-a centrat pe problemele personale ale lui Carol, dar ┼či pe situa┼úia politic─â din ┼úar─â. Regele i-a specificat condi┼úiile ├«n care Prin┼úul s-ar fi ├«ntors ├«n ┼úar─â, ├«ns─â acesta nu a sim┼úit c─â le-ar putea ├«ndeplini.

├Än octombrie, Carol s-a ├«nt├ólnit cu Regina la Paris, care era ├«n drum spre Statele Unite. Spre deosebire de ├«nt├ólnirea pe care a avut-o cu tat─âl s─âu, acum, Carol ┼či-a primit mama cu mai pu┼úin─â afec┼úiune. Regina l-a descris ca fiind ÔÇ×palid, cu buze triste ┼či ochi nelini┼čti┼úiÔÇŁ. L-a ├«ntrebat dac─â ÔÇ×ar ├«ng─âdui s─â fie readus ├«n ┼úar─â prin mijloace necinstiteÔÇŁ, iar Carol a r─âspuns:ÔÇ×Niciodat─â! V─â sunt complet loial ┼úie ┼či tatei. Nimic nu m-ar putea atrage ├«ntr-o intrig─â politic─â.ÔÇŁ[8]

De asemenea, Carol le-a spus reporterilor ├«n decembrie, c─â ÔÇ×niciodat─â n-a avut inten┼úia de a ├«ncerca o lovitur─â de stat ├«n Rom├ónia ┼či c─â zvonurile despre un astfel de plan au fost r─âsp├óndite de c─âtre oameni care sper─â avantaje din nelini┼čtea opiniei publice. Era limpede ├«ns─â c─â deja ├«ncepea s─â priveasc─â renun┼úarea la tron cu al┼úi ochi.

Moartea lui Ferdinand ┼či a lui Br─âtianu

At├óta vreme c├ót Ferdinand era Rege ┼či Br─âtianu guverna, era foarte greu ca prin┼úul Carol s─â se ├«ntoarc─â ├«n Rom├ónia. ├Äns─â totul avea s─â se schimbe pe parcursul anului 1927, c├ónd Regele Ferdinand, m─âcinat de cancer la intestin ├«┼či ├«ncheia socotelile cu aceast─â lume.

Ultimele luni ale lui Ferdinand au reprezentat un adev─ârat chin, acesta urm├ónd un tratament foarte dureros, petrec├ónd tot timpul ├«ntr-un cort, ├«n afara Castelului Pele┼č, din pricina mirosurilor pe care le emana trupul suferind.

Ferdinand a murit pe 20 iulie 1927, la ora 2 ┼či un sfert, pe o furtun─â cumplit─â. ÔÇ×Sunt at├ót de obositÔÇŁ, au fost ultimele sale cuvinte. ÔÇ×Trebuie s─â fi fost fericit s─â se lepede de trupul s─âu suferindÔÇŁ, i-a spus Regina unui prieten.[9]

├Änmorm├óntarea a fost extrem de simpl─â ┼či demn─â, a┼ča cum ┼či-o dorise Regele.

Zeci de mii de oameni i-au adus un ultim omagiu ├Äntemeietorului Rom├óniei Mari, ├«n drumul pe care cortegiul l-a parcurs spre Curtea de Arge┼č, unde sicriul a fost depus al─âturi de Regele Carol ┼či Regina Elisabeta. C├óteva ore dup─â ce a aflat de moartea tat─âlui s─âu, prin┼úul Carol a asistat la o slujb─â la Biserica ortodox─â din Cartierul Latin din Paris. La ie┼čirea de la aceast─â slujb─â, Carol a fost ├«ntrebat cum l-ar descrie pe tat─âl s─âu. Carol a r─âspuns:ÔÇ×Ferdinand cel LoialÔÇŁ.

ÔÇ×Nu a cru┼úat niciun sacrificiuÔÇŁ, declara unul dintre cei care i-au adus regelui un ultim omagiu.

Trebuie precizat un am─ânunt, care i-a f─âcut pe mul┼úi oameni supersti┼úio┼či s─â r─âm├ón─â pe g├ónduri.

În timpul procesiunii, patru bărbaţi ţineau colţurile steagului care acoperea sicriul Regelui, unul dintre ei fiind premierul Brătianu. În timp ce cortegiul se deplasa, o rafală puternică de vânt a smuls steagul, lăsându-l pe Brătianu cu o bucată ruptă în mână. Pentru mulţi oameni din acea vreme, acesta era un semn sigur că Primul Ministru avea să moară curând.

Dup─â moartea lui Ferdinand, Br─âtianu a ├«ntreprins cele mai energice m─âsuri pentru a ├«mpiedica o re├«ntoarcere a lui Carol. A fost ├«n─âsprit─â cenzura, a fost m─ârit num─ârul de agen┼úi de siguran┼ú─â care st─âteau ├«n preajma lui Carol. Br─âtianu declara:ÔÇ×C├ót voi avea eu un cuv├ónt de spus ├«n aceast─â ┼úar─â, Carol nu va trece hotareleÔÇŁ.[10]Iar ├«ntr-un moment ├«n care Regina ├«i cere permisiunea premierului de a vorbi cu fiul ei, acesta ├«i r─âspunde:ÔÇ×Dac─â d-ta m─â vei ├«mpov─âra cu chestiunile d-tale familiale, eu voi proclama republica.ÔÇŁ[11]

Totul se va schimba pe 24 noiembrie 1927 c├ónd, la 24 de ore dup─â ce Br─âtianu a contractat o puternic─â infec┼úie a g├ótului, anun┼úat─â ini┼úial a fi amigdalit─â, marele st├ólp al Rom├óniei ├Äntregite ┼či m├óna de fier pe care s-a bazat ┼úara, se stinge brusc de septicemie.

 Astfel, la o distan┼ú─â de doar 4 luni, primii doi oameni ai Rom├óniei se sting, l─âs├ónd ├«n urm─â un deficit serios de putere.

Întoarcerea

În ciuda durerii sincere pe care Carol a resimţit-o odată cu pierderea tatălui său, situaţia îi devenise brusc favorabilă, iar perspectiva întoarcerii era din ce in ce mai plauzibilă. Liberalii aveau să piardă alegerile, iar Regenţa va numi un guvern Naţional-Ţărănist în frunte cu Iuliu Maniu, care nu era printre adversarii lui Carol, ci un om echilibrat care privea noua situaţie cu realism. Nu îi mai rămânea lui Carol decât să înceapă să negocieze condiţiile în care ar putea să se întoarcă.

A c─âutat sprijin la for┼úele politice, g─âsindu-l ├«n r├óndul marii p─âr┼úi a clasei politice, ├«n special ├«n r├óndul ┼ó─âr─âni┼čtilor. Liberalii, ├«n mod clar bulversa┼úi, vor r─âm├óne hot─âr├ó┼úi ├«mpotriva ├«ntoarcerii lui Carol.

Fundalul economic instabil, lipsa implic─ârii ┼či a autorit─â┼úii din partea membrilor regen┼úei ├«n treburile statului au instalat la nivelul opiniei publice un sentiment de simpatie fa┼ú─â de Prin┼úul aflat ├«n surghiun. Tot mai mul┼úi, ├«n special armata, neglijat─â ├«n aceast─â perioad─â, doreau re├«ntoarcerea lui Carol.

Totul avea s─â culmineze ├«n 1930, la 6 iunie, c├ónd Carol va ateriza, dup─â un plan bine stabilit, dar ┼či dup─â o c─âl─âtorie plin─â de peripe┼úii, la B─âneasa. Era ora 22:10, ├«nceputul Restaura┼úiei.

[1]Maria, Regina României, Diary, dosar III, nr. 154, pp. 107-108.

[2][2]Apud, Paul D. Quinlan, Regele Playboy, Humanitas, Bucure┼čti, 2001, p. 110.

[3]Apud. Idem.

[4]În această relatare, Brătianu se referă la căsătoria lui Carol la Odessa cu Zizi Lambrino. Această căsătorie a fost declarată nulă de Parlament.

[5]G. Duca,  Yes I Belive, p.56.

[6]Argetoianu, Pentru cei de mâine, p 375.

[7]Apud, Paul D. Quinlan, Regele Playboy, Humanitas, Bucure┼čti, 2001, p. 115.

[8]Maria, Regina României, Diary, dosar III, nr. 158, p. 62.

[9]Paul D. Quinlan, Regele Playboy, Humanitas, Bucure┼čti, 2001, p. 128.

[10]Ibidem, p. 124.

[11]Ibidem, p.133.