Foametea din 1947 și „ideile” autoritǎților
Anul 1945 a adus ȋncheierea conflictului mondial și era posibil ca omenirea sǎ cunoascǎ o erǎ de prosperitate, sǎ fie uitate hecatombele provocate de fanteziile liderilor politici și economici. Teoria sunǎ ȋntotdeauna bine, dar practica omoarǎ. Romȃnia intrase ȋn sfera de influențǎ sovieticǎ și trebuia sǎ plǎteascǎ pentru pagubele produse ȋn timpul rǎzboiului. Populația era chinuitǎ și de o secetǎ extremǎ.
Fenomenul meteorologic pǎrea uitat cu fiecare ploaie, dar revenea și cu mai multǎ furie. Nici locuitorii județului Argeș n-au fost ocoliți de lipsa precipitațiilor, recoltele fiind sub limita de supraviețuire ȋn 1946. Totuși, cotele cǎtre stat erau strȃnse cu deosebitǎ grijǎ și sǎtenii au fost ȋmpinși spre pragul dispariției. Cei mai expuși erau cei din zonele muntoase, puțin prielnice cerealelor. Astfel, locuitorii comunei Boișoara, actualmente ȋn județul Vȃlcea, au asistat la o mortalitate deosebitǎ și clopotele bisericilor nu se mai opreau din dangǎtele lugrube. Erau 75 de decese pȃnǎ la 9 august 1947.
Fenomenul era generalizat la nivelul ȋntregii Romȃnii. Statul trebuia sǎ facǎ ceva pentru ajutorarea oamenilor, sǎ trimitǎ cereale din resursele interne sau sǎ importe din țǎri precum SUA sau Argentina. Țǎranii au vǎzut o schimbare cȃnd de la centru a apǎrut un domn. Au sperat, dar minunea n-a ținut prea mult. A sosit ȋn așezarea ȋnfometatǎ Haralambie Sepețeanu, delegatul ARLUS de la filiala Pitești, și a constituit un cerc sǎtesc la Boișoara ȋncepȃnd din 1 septembrie. Țǎranii aveau nevoie sǎ citeascǎ materiale propagandistice despre prietenia cu Uniunea Sovieticǎ atunci cȃnd erau cu un picior ȋn groapǎ. Conta hrana spiritualǎ și ideologicǎ, practicǎ menținutǎ pȃnǎ la prǎbușirea regimului de tip sovietic.
Localitatea era inspectatǎ la 19 iulie 1947 de pretorul Nicolae Cocerva și acesta constata ȋn regiune o secetǎ extremǎ. Primǎria avea un perete deplasat din cauza contractǎrii solului. Erau ȋnregistrați 66 de morți. Nu conta starea sanitarǎ și alimentarǎ, reprezentantul statului recomandȃnd intensificarea muncii pe șantiere prin prestația oamenilor care sǎ fie convinși de utilitatea comunǎ. Cum n-au fost gǎsiți sǎteni la muncǎ, primarul a fost sancționat cu pierderea salariului pe cinci zile. Statul cerea efort fizic și studiu ideologic ȋntr-o perioadǎ de foamete. Practica a fost menținutǎ pȃnǎ la cǎderea regimului. Era normal ca sistemul sǎ nu funcționeze. Statul trebuie sǎ asigure cadrul legal ȋn care oamenii sǎ-și desfǎșoare activitatea și apoi familiile se descurcǎ.
Autoritǎțile din Romȃnia au fost minunate ȋn timp prin deciziile luate, dar cele de orientare comunistǎ au depǎșit orice limite prin servilism.
Bibliografie minimalǎ
Arhivele Naționale, Direcția Județeanǎ Argeș, fond Prefectura Județului Argeș, dosar 35/1947, f.61, 90.
