Familia Iacobson, una dintre familiile cu istorie ale județului Dâmbovița
Una dintre familiile cu istorie ale județului Dâmbovița este familia Iacobson, familie cu origini daneze, venită pe meleagurile țării la cererea domnitorului Alexandru Ghica. De-a lunul timpului, familia a dat țării mai mulți urmași, unii dintre ei fiind încă în viață.
Arnold Iacobson a fost ofițer în armata rusă, trecut din anul 1834 în cea a Țării Românești, a devenit prefect al Brăilei între anii 1838-1848. A venit în România cu generalul Kiseleff, dar a plecat și s-a întors la cererea domnitorului Alexandru Ghica. Din 1840 a devenit colonel și prim adjunct al domnitorului Țării Românești și a avut 3 băieți și 4 fete. Cei 3 urmași ai săi, toți diplomați în slujba Rusiei, au intrat în posesia moșiei de la Bărbuleț, pe care tatăl lor a obținut-o în 1837 în urma căsătoriei cu Ana.
La 21 octombrie 1834, Arnold Iacobson împreună cu Ion Câmpineanu, Petrache Poenaru și medicii Zucker și Mayer îi înaintează domnitorului Alexandru Ghica o cere de formare a uni societăți de agricultură. Domnitorul aprobă cererea lor de a înființa Societatea de Agricultură a României, la București, iar la 13 ianuarie 1835 Arnold Iacobson îi devine vicepreședinte, președinte fiind banul Mihail Ghica.
Alexandru Iacobson, unul dintre fiii lui Arnold, a fost consul general rus la Iași și Bucureși, care, începând cu 20 ianuarie 1879, a fost însărcinat cu afaceri la Bucureșt.
Unul dintre urmașii familiei locuiește și astăzi în Dâmbovița, în conacul său din comuna Bărbulețu, acolo unde, pe o terasă mică, boierul citește liniștit poeziile lui Coșbuc și povestește cu nostalgie, tuturor celor care vor să asculte, despre copilăria sa de la poalele muntelui Leaota, dar și cu tristețe și dezamăgire despre cei 14 ani petrecuți în închisoare fără a comite fapte ilegale.
În vremea comunismului reședința sa de la Bărbulețu a găzduit birourile IAS, iar boierul a fost închis de două ori, îndurând 14 ani de frig, foamete și tortură în închisorile comuniste. A fost mutat de mai multe ori de la Câmpulung la Pitești, Târgoviște și apoi iar la Câmpulung.
Când a fost eliberat, conacul boierului era încă sub proprietatea statului, familia îi era dezbinată, iar fratele său îl respingea de frică să nu fie și el arestat. Încet, încet, și-a găsit un loc de muncă la Aro, unde lucrase și în timpul detenției, mai târziu făcea desen tehnic la fabrica Semănătoarea unde a și ajuns inginer în cele din urmă.
În cele din urmă, după ce a fost aprobată legea restituirii averilor pierdute, în 2005 îi este înapoiată locuința sa de la Bărbulețu, pe care o mobilează și o transformă în timp într-un frumos castel. Grigore Iacobson are un fiu și un nepot care vor duce numele familiei mai departe câțiva ani de acum înainte. Cumpără acum
Documente din fondul familiei Iacobson, documente pesonale, acte ce privesc administrarea bunurilor familiei, corespondențe, articole și studii cu caracter militar și socio-politic se găsesc și astăzi în arhivele județului Dâmbovița. Printre actele personale ale familiei se numără și ordinul «Sfântul Stanislav» conferit de către ţarul Rusiei lui Vladimir Iacobson şi aordinele «Coroana României» şi «Sfântul Filip» acordate lui Alexandru Iacobson de către regele Carol I al României şi marele duce de Hena, Ludovic al IV-lea.
