Evoluția economiei românești sub administrația militară germană (1917-1918)

Deși economia românească a avut de suferit în perioada ocupației (1917-1918), pentru o mai bună exploatare a resurselor românești în folosul Puterilor Centrale, administrația militară germană a fost nevoită să repună în funcțiune o serie de întreprinderi industriale, precum sonde de petrol, ateliere ale căilor ferate sau uzine metalurgice, precum Vulcan, Wolff, Lemaître. De asemenea, o atenție deosebită a fost acordată și dezvoltării exploatațiilor agricole, în acest scop fiind introdusă chiar și munca forțată a țăranilor și prizonierilor de război.

Poate cel mai importat succes în acest sens al administrației militare l-a reprezentat repunerea în funcțiune a sondelor de petrol din Prahova incendiate la inițiativa colonelului britanic John Norton-Griffiths, la sfârșitul 1916. Ca urmare a eforturilor germane, producția de petrol a României ocupate s-a ridicat la 666.841 tone în 1917, respectiv 817.921 în 1918.

Sondele de petrol din zona Ploiești – Câmpina (județul Prahova) s-au bucurat de o atenție deosebită din partea kaiserului Wilhelm al II-lea. În timpul vizitei sale în România, din septembrie 1917, suveranul german a ținut neapărat să vadă personal progresele înregistrare în exploatarea petrolului românesc. Evenimentul a fost relatat de presa de propagandă germană de la București, care lăuda ”hărnicia și tenacitatea germană”, care a contribuit la refacerea capacităților extractive și productive românești:  

„[...] împăratul a plecat, prin Ploiești, spre Câmpina, în ale cărui terenuri petrolifere detașamentele de distrugere engleze ale generalului Tompson, de tristă memorie, au făcut, pe timpuri, ravagii atât de cumplite. Ținutul, pâlpâind de flăcări, acoperit de nori nepătrunși de fum, din Septembrie și Octombrie anul trecut, nu mai e de recunoscut. Hărnicia și tenacitatea germană au vindecat aici, până acum, multe răni. În alte locuri sunt pe cale de a fi înlăturate grelele pagube aduse țării românești de Aliații englezi. În tot cazul, exploatarea a reînceput pe o scară întinsă.

Împăratul a cerut să i se arate toate stadiile extracțiunii țițeiului, a curățirii și despărțirii lui de benzină ușoară, benzină grea, uleiuri ușoare, terpentină, ulei de mașini, diferite tipuri de ulei de uns și parafină. Toate aceste produse revin exclusiv nevoilor armatei și industriei din Germania, ale cărei mașini funcționează în cea mai mare parte grație uleiurilor din Câmpina. După ce împăratul a mai vizitat colecția de sfărâmături de fier, linguri de lăcărit, pietre și cărămizi, pe care inginerii germani au izbutit să le scoată din sondele astupate cu rea-voință de englezi, împăratul se îndreptă spre orășelul Câmpina.” („Gazeta Bucureștilor”, joi, 27 septembrie 1917)

Măsuri pentru dezvoltarea exploatațiilor agricole

Administrația militară germană a acordat o mare atenție și asigurării recoltei de cereale. Ordonanța numărul 2 din 1917 prevedea obligativitatea de a fi lucrate toate ogoarele și stipula că cei care se vor sustrage de la obligațiile care li se impun vor fi amendați sau trimiși la închisoare:

„Exploatarea moșiilor și loturilor țăranilor trebuie se înceapă și să se execute ca și în timpurile normale; în principiu se va observa următoarele:

1. Toate ogoarele se vor cultiva de proprietari sau de arendașii însuși. Dacă excepțional ogoarele nu se pot lucra de proprietari sau de arendași atunci ele trebuie lucrate în orice caz de locuitorii comunei în mod comun. Ogoarele ce nu pot fi lucrate de moșieri se vor da pe seama țăranilor […].

2. Imediat ce timpul va fi favorabil, munca câmpului de primăvară trebuie începută cu toate brațele odată.

3. Se va semăna de prima ordine: mazăre, ovăz, orz de vară, grâu de vară, porumb, plante oleaginoase, cartofi, mei, dovlecei, floarea soarelui […].

4. Primarii vor fi responsabili pentru lucrarea bine îngrijită și completă a câmpului […].

6. Cine nu-și va îndeplini datoria va fi pedepsit cu amendă sau închisoare sau i se va lua libertatea de a cultiva propriul pământ […]”.

„Gazeta Bucureștilor” anunța în aprilie 1917 o ordonanță a Comandaturii Ilfov (județ din vecinătatea Capitalei) că țăranii erau obligați să muncească inclusiv duminica:

„Numai duminica Paștelor populația rurală putea fi scutită de muncă, în celelalte lucrându-se”.

Pentru efectuarea muncilor agricole, forțele de ocupație nu au ezitat să ridice în masă locuitorii din unele județe, mai ales cele de munte, care erau transportați sub pază militară unde era nevoie de forță de muncă, mai ales în județele de la șes. Refuzul de a munci era pedepsit cu amendă de până la 10.000 de lei sau închisoare de până la 3 ani. De asemenea, pentru a asigura forța de muncă necesară agriculturii, forțele de ocupație au folosit prizonieri de război, unii aduși chiar din lagărele din Austro-Ungaria și Germania.

În ciuda măsurilor severe luate de administrația militară, suprafața cultivată în anul 1917 în teritoriul ocupat a fost cu 461.799 ha mai mică față de cea din anii 1915/1916. Această scădere a rezultat, în principal, ca urmare a restrângerii suprafețelor cultivate cu cereale. De pildă suprafața cultivată cu grâu a scăzut de la 1.219.333 ha, în 1915/1916, la 1.046.041 ha, iar suprafața cultivată cu porumb a scăzut de la 1.239.164 ha la 1.046.041 ha. Numai la oleaginoase, leguminoase și zarzavaturi au fost cultivate suprafețe mai mari.

Principala cauză a acestor scăderi o reprezenta lipsa animalelor de tracțiune, care erau „cumpărate” de austro-ungari, în fapt erau rechiziționate contra unor despăgubiri nesemnificative, apoi transportate în Austro-Ungaria. Ca urmare, în 1917, numărul vitelor de muncă a scăzut cu 26% față de anul precedent. Pentru a opri scăderea numărului de animale, forțele de ocupație emis ordonanța numărul 52 din 22 ianuarie 1917, care interzicea tăierea boilor de jug, a vacilor de lapte, chiar și a porcilor și a păsărilor.

Articolul „The evolution of the Romanian economy under the German military administration (1917-1918)” a fost publicat pe europecentenary.eu.

Bibliografie:

Victor Atanasiu, Atanasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Oprea Paul Oprescu, România în Primul Război Mondial, Editura Militară, București, 1979.
Gheorghe Platon (coord.), Istoria Românilor, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, București, 2003.
Pia Alimănișteanu, Însemnări din timpul ocupației germane (1916 – 1918), Editura Corint, București, 2017