Eroi ai frontului sceret. Spioni onoraţi, decoraţi
Cea mai nedreptăţită meserie pare să fi fost aceea de spion. Desigur, se pot face unele nuanţări legate de întrebarea dacă este vorba de o „meserie”, ocupaţie constantă sau o preocupare temporară, fortuită a unor persoane care, din proprie iniţiativă sau silite, au populat „lumea spionajului”. Există însă personaje care, prin durata şi amploarea activităţii lor, au devenit adevăraţi profesionişti, îmbrăţişând o meserie care, dacă este să admitem unele opinii, este, după prostituţie, una din cele mai vechi…
La prima vedere, spionii par a fi nedreptăţiţi, frustraţi de recunoaşterea şi preţuirea rezultatelor activităţii lor, chiar dacă acestea au avut o importanţă reală în desfăşurarea unor evenimente istorice, aducând servicii reale unor cauze naţionale. Se citează în acest sens exemplele unor agenţi, unii dintre ei celebrii, care, în loc să fie într-un fel sau altul recompensaţi, recunoscuţi, onoraţi au fost ignoraţi, compromişi, au dispărut în uitare dacă nu au trebuit să suporte consecinţe grave, mergând până la suprimarea lor, atunci când nu au mai fost utili „comanditarilor” lor sau puteau compromite activitatea unor instituţii ale statului, în primul rând, a serviciilor/agenţiilor de informaţii, sau chiar prestigiul unor personalităţi politice. Pot fi citate nu mai puţine cazuri de foşti spioni care au sfârşit în uitare, boală, sărăcie..
Oare aşa să fie ? O examinare mai atentă a istoriei spionajului demonstrează că există destul de numeroase exemple de spioni care s-au bucurat de roadele activităţii lor, de preţuirea statelor în slujba cărora s-au aflat, fiind onoraţi, recunoscuţi în diferite forme. Nu puţini, au fost consacraţi în mod oficial sau de opinia publică drept adevăraţi „eroi ai frontului secret”, unii căzuţi la datorie.
Este drept că o asemenea recunoaştere a intervenit foarte adesea după dispariţia, moartea lor, uneori la mari distanţe de timp…
Înmormântată în catedrala Westminster Abbey... a fost Aphra Behn (1640-1689), numită şi „Incompoarabila”, una din primele spioane şi scriitoare, datorită rezultatelor deosebite pe care le-a obţinut în acţiunile informative desfăşurate în Ţările de jos, care, în acel moment, care puteau periclita siguranţa Angliei. .
Statui
Înainte de a fi spânzurat Nathan Halle (1755 –1776), unul din cei mai importanţi spioni ai coloniilor americane în timpul Războiului de independenţă, a declarat:“Îmi pare rău că nu am decât o singură viaţă pe care să o dau pentru ţara mea”. Statui ale lui Halle se află la sediul CIA şi în diferite oraşe americane.
Onoruri militare
În timpul Războiului civil între statele dintre sudul şi nordul Statelor Unite (1861–1865), cele aparţinând Uniunii s-au bucurat de concursul unor abile spioane care au avut parte de recunoştinţa urmaşilor.
Între acestea a fost şi actriţa Pauline Cushman (1833-1893), pe mormântul căreia din cimitirul naţional din San Francisco, unde a fost îngropată cu onoruri militare, se află inscripţia „Spion pentru Uniune”.
Tot cu onoruri militare a fost îngropată în cimitirul militar din Wilmington şi spioana sudistă Rose Greenhow (1817-1874) (“Trandafirul sălbatec”).
Cele mai înalte ordine... i-au fost acordate de regina Victoria lui Francis Richard Burton (1821-1890), explorator, orientalist, agent englez în India, care a rămas în memoria urmaşilor şi prin traducerea celor şase volume din „O mie şi una de nopţi”.
Un bust de bronz… al lui Thomas Edward Lawrence (1888-1935) (“Lawrence al Arabiei”), scriitor, om politic, agent englez în Orient în timpul Primului Război Mondial şi în Perioada interbelică, se află pe mormântul său din „St Paul's Cathedral”, alături de cele ale altor personalităţi. Printre ordinele britanice şi franceze se află unele din cele mai înalte: „Order of the Bath”, „Légion d'Honneur”. Totuşi, Lawrence, dezamăgit de politica britanică în Orient, a refuzat titlul de „Knight Commander of the Order of the British Empire”.
Inscripţia de pe soclul statuii... aflată pe mormântul din catedrala Westminster Abbey din Londa a lui Edith Louisa Cavell (1865-1915), agentă engleză în Belgia în timpul Primului Război Mondial, care a contribui la salvarea a peste 200 de militari de infernul lagărelor de prizonieri germane, se află inscripţia „Umanism, stăpânire de sine, devotament, sacrificiu”.
„Eroină naţională”... a fost considerată Gabrielle Alina Eugenia Maria Petit (1893-1916), spioană belgiană pentru Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial, în ţara de origine. Refuză ca, în schimbul libertăţii, să îşi trădeze colaboratorii, astfel încât, deşi chiar papa intervine pentru ea, este executată.
„Legiunea de onoare”... i-a fost acordată lui Marthe Richer (1889-1949?) spioană franceză dublă în timpul aceleiaşi Conflagraţii. De o frumuseţe răpitoare, Richer a dorit să îşi răzbune soţul căzut pe front. A trebuit să sufere dezamăgirea că colaboratorul său din spionajul militar francez („Biroul II”), căpitanul Ladoux, era el însuşi agent german, astfel că îşi încetează activitatea, iar decoraţia i-a fost acordată abia în 1933.
„Crucea de fier”...a fost recompensa primită Elisabeth Schragmuller (1887-1940) (“Domnişoara doctor”), singura femeie-ofiţer din armata germană, pentru activitatea sa la conducerea unei şcoli de spionaj la Anvers, în 1915. Pune la punct un sistem de pregătire care ţinea seama de organizarea altor şcoli de acest fel din diferite ţări, iar principiile, pe care le-a transmis “elevilor” săi vor fi utilizate multă vreme în şcolile de spionaj. Memoria sa a fost afectată de faptul că ulterior a acceptat să facă parte din Partidul nazist.
Titlul de cavaler… i-a fost atribuit Paul Dukes (1889-1967), spion britanic în Rusia în timpul Perioadei Interbelice, care a reuşit să organizeze atentate, sabotaje şi insurecţii împotriva Armatei Roşii, refugierea unor opozanţi ai regimului bolşevic peste graniţă şi să se infiltreze în poliţia politică CEKA.
Portret în „galeria de eroi” a KGB… este onoarea de care s-a bucurat Arnold Deutsch (1903-1942?), agent pentru URSS (NKVD) în Austria, Marea Brutanie în timpul Perioadei interbelice, pentru faptul de a fi reuşit să recruteze 20 de agenţi, cei mai eficienţi dintre aceştia făcând parte din aşa-numitul „grup de Cambridge”. După opiniile unor istorici, Deutasch a fost unul din cei mai importanţi „ilegali” pe care i-a avut spionajul sovietic.
Şi portretul lui Dmitri Aleksandrovici Bistroliotov (1901 –1975), care, între altele, a reuşit să procure codul diplomatic german, se află în sediul Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei, după ce fusese judecat şi condamnat sub acuzaţia de “duşman al poporului”.
„Medalia libertăţii”…i-a fost acordată postum de preşedintele Jimmy Carter lui Whittaker Chambers (1901-1961), membru al partidului comunist, spion pentru URSS, defector, pentru „meritul” de a fi denunţat o serie de agenţi pentru Uniunea Sovietică aflaţi în posturi importante în administraţia Statelor Unite.
„Patriot şi luptător pentru libertate şi democraţie”…este considerat de presă Wolfgang Gans Edler Herr von Putlitz (1899-1975), diplomat, agent german pentru Anglia (MI 5), care a transmis în Perioada interbelică „informaţii secrete de o valoare inestimabilă“ despre planurile agresive ale lui Hitler. Pentru această activitate şi pentru concursul pe care şi l-a dat la desfăşurarea Procesului de la Nürnberg, lui Putlitz i se acordă cetăţenia britanică.
„Eroi ai Uniunii Sovietice”
Nu se poate spune că autorităţile sovietice nu au fost preocupate, de-a lungul timpului, de marcarea rolului important jucat de unii dintre agenţii care s-au aflat în slujba serviciilor de spionaj cu rezultate din cele mai importante.
Din lista de spioni care au fost distinşi cu înaltul titlu de „eroi ai Uniunii Sovietice” şi alte asemenea distincţii mai ales pentru contribuţia lor la victoria în „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, ca şi pentru alte „merite”, sunt de menţionat:
* Ramon Mercader (1914 -1978), asasinul lui Leon Troţki.
* Filipp Ivanovici Goliakov, agent GRU în Marea Britanie şi SUA, care de altfel a fost unul din cei mai decoraţi spioni sovietici.
* Isaak Abdulovici Akhmerov (1901-1975), agent NKVD în China, SUA, care a primit numeroase ordine şi decoraţii, între care şi titlul de “cekist de onoare”.
* Arthur Aleksandrovici Adams (1885-1969), “spion atomic” sovietic in SUA. În 1999, preşedintele Boris Elţin îl declară post mortem “erou al Federaţiei Ruse” pentru “curajul şi eroismul dovedite în îndeplinirea unor misiuni speciale”.
* Nikolai Ivanovici Kuzneţov (1911–1944), care sub acoperirea identităţii unui ofiţer german a furnizat informaţii importante referitoare la producerea rachetelor V2, operaţiunea Saltul cel lung”, planul de asasinare a conducătorilor ţărilor Aliate cu ocazia conferinţei de la Teheran (28 noiembrie-1 decembrie 1943).
* Gevork Andreevici Vartanian (1924-) care a fost direct implicat în dejucarea acestui plan. Deşi a fost declarat “Erou al Uniunii Sovietice” încă in 1984, identitatea sa a fost ţinută secretă până în anul 2000.
* Anatoli Jazkov (Iakovlev), unul din participanţii „operaţiunea ENORMOS” care avea drept scop spionarea „proiectului Mannhatan”.
* Victor Alexandrovici Liagin (1908-1943), conducător al unor reţele de spionaj şi sabotaj în Europa.
* Richard Sorge (1895-1944), unul din cei mai importanţi spioni pentru Uniunea Sovietică, a primit titlul de „erou al Uniunii Soveitce” destul de târziu, după ce, o bună perioadă de vreme, atâta timp cât la conducere s-a aflat Stalin, rolul său a fost ignorat.
„Agent emerit al securităţii statului"… este titlul care i-a fost acordat lui Mihail Mukassei (1907-2008), care, ca diplomat în SUA, împreună cu soţia sa, a racolat o serie de personalităţi ale vieţii artistice şi culturale americane. Că au adus multe şi valoroase servicii Uniunii Sovietice o dovedeşte lunga listă de decoraţii de stat primite, între care aceea de „Agent emerit al securităţii statului.
Şi alţi agenţi pentru Uniunea Sovietică au primit înalte ordine şi distincţii pentru activitatea lor desfăşurată în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi în perioada următoare, care au activat mai ales în domeniul „spionajului atomic”.
* Leonid Romanovici Kvasnukov (1905 –1993), unul din iniţiatorii “spionajului atomic” sovietic
* Ruth Kuczynski (1907-2000) , agentă pentru URSS (GRU) în China, Elveţia, Anglia, care, între altele, s-a implicat în recrutarea celui mai important „spion atomic”, Klaus Fuchs.
Plăci memoriale
Şi activitatea unor agenţi care au acţionat pentru Aliaţi în timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost evidenţiată. Între aceştia a fost şi diplomatul Rudolf von Schlieha (1897-1942) care a transmis informaţii despre lagărele de exterminare naziste. Este executat în 1942, dar meritele sale au fost recunoscute abia în 1995, când, după ce a fost considerat „trădător”, activitatea sa ca participant la mişcarea de Rezistenţă fiind onorată prin plăci memoriale.
Tot cu mare întârziere a fost onorată activitatea unui alt diplomat, Fritz Kolbe (1900-1971) care, din interiorul Ministerului de Externe, a transmis informaţii din cele mai importante. Abia în 2004, a fost atribuit numele său unui spaţiu din Ministrul de Externe al RF Germania, fiind menţionat şi pe placa de la „Centrul memorial al Rezistenţei germane” din Berlin.
Înmormântat cu onoruri… în Israel a fost unul din conducătorii reţelei de spionaj pentru URSS, „Orchestra Roşie”, Leopold Trepper (1904-1982), după ce iniţial, scăpat din “ghiarele” Gestapoului după căderea acestei reţele, fusese acuzat de trădare şi interogat la sediul NKVD de la Moscova.
Numeroase medalii… au recompensat activitatea omului de ştiinţă norvegian, agent pentru Aliaţi în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Leif Hans Larsen Trinstad (1903 – 1945) care a reuşit să obţină informaţii referitoare la producerea rachetei V-2 de către germani la Peenemünde, ceea ce va contribui la bombardarea uzinei de aici de către aviaţia Aliaţilor.
Asasinat de un trădător, i s-au atribuit post mortem înalte ordine şi medalii norvegiene, engleze, franceze şi americane.
„Drept între popoare”… este titlul cu care a fost distins Raoul Wallenberg (1912-1947?) tot post mortem de memorialul Yad Vashem din Israel pentru meritele sale în salvarea a numeroşi evrei de la deportarea în „lagărele morţii” naziste. În 1981, Congresul SUA îi acordă titlul de „cetăţean de onoare american” care nu i-a mai fost acordat decât premierului britanic, Churchill. Bustul lui Raoul Wallenberg se află în Rotonda Capitoliului din Washington. I s-a acordat „Cetaţenie de onoare” şi au fost ridicate statui ale sale în Australia, Canada, Ungaria, Israel, Suedia, Statele Unite.
Eroinele din SOE
„Special Operations Executive” a fost o organizaţie în subordinea premierului Marii Britanii, Winston Churchill care, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, a acţionat în vederea sprijinirii şi desfăşurării de acţiuni informative şi de sabotaj în teritoriile ocupate de Germania Cunoscută şi sub numele de „Armata secretă a lui Churchill”, SOE a folosit şi controlat peste 13.000 de persoane, între care au fost numeroase femei, pentru abnegaţia de care au dat dovadă, nu puţine fiind distinse cu ordine şi medalii, din păcate post mortem. Iată câteva exemple din aceste distincţii, a căror listă este, fără îndoială, impresionantă.
* „The Most Excellent Order of the British Empire”, „Croix de Guerre”, “Légion d'honneur” (1995) pentru Vera Maria Atkins (1908–2000), principalul colaborator al conducătorului unităţii SOE care a acţionat în Franţa ocupată. Între agenţi pe care i-a pregătit s-au numărat 39 femei.
*”Distinguished Service Cross” pentru Virginia Hall (1906 - 1982) care a fost considerată „cea mai periculoasă dintre spioanele Aliaţilor”. După război, activează în cadrul CIA.
*„Crucea Sf. Gheorghe”, cea mai înaltă decoraţie de război britanică pentru Noor Inayat Khan (1914 - 1944), executată în Lagărul de la Dachau, ultimele sale cuvinte fiind „Libertate”. Aceeaşi decoraţie au primit-o Odette Sanson (1912 -1995) şi Odette Hallowes
* „Order of the British Empire”, „Croix de Guerre” pentru Krystyna Skarbek (1908-1952) Se pare însă că cele mai numeroase distincţii şi decoraţii le-a primit Nancy Wake, numită „şoarecele alb”, pentru că ori de câte ori era încolţită reuşea să scape.
În afara numeroaselor decoraţii pe care le-a primit, pentru Violette Szabo (1921-1945) este organizat un muzeu în memoria ei şi este dezvelit, la Londra, un bust care o reprezintă.
Şi unii dintre bărbaţii care au acţionat în cadrul SOE au fost distinşi cu ordine importante.
* “Légion d'honneur”, “Croix de Guerre” pentru Arthur Douglas Dodds-Parker (1909 –2006), care a acţionat pe diferite fronturi: Marea Mediterană, Polonia, Grecia. După război, ocupă posturi ministeriale şi este ales în Parlament.
* “Military Cross” pentru scriitorul Malcolm Munthe (1910–1995) care a organizat acţiuni de sabotaj în Norvegia şi Suedia.
Decoraţii retrase
Au fost şi cazuri în care unor persoane care primiseră diferite ordine în timpul celui de al Doilea Război Mondial le-au fost retrase aceste distincţii, atunci când se descoperise că, de fapt, fuseseră trădători. Este cazul lui Brian Julian Warry Stonehouse (1918 –1998), pictor, agent SOE identificat după război drept “colaborator” al Gestapo-ului.
Wilhelm Franz Canaris (1887- 1945), şeful serviciului de informaţii militar al Germaniei (Abwehr) era deţinătorul a numeroase ordine şi medalii, între care „Crucea de Fier”, „Crucea de Onoare”, care desigur i-au fost retrase atunci când s-a descoperit că fusese implicat în complotul vizând asasinarea lui Hitler.Lui Anthony Blunt (1907-1983), istoric de artă, spion pentru URSS din „grupul de la Cambridge” i s-a retras titlul de cavaler în urma descoperirii activităţii sale informative.
Ca să facem un salt peste timp, şi generalului Ion Mihai Pacepa (n. 1928) şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe a României comuniste, i-au fost retrase distincţiile, alături de alte drepturi, prin sentinţa procesului care i-a fost deschis în 1978 pentru „trădare”. Această sentinţă a fost anulată însă în 1999 prin decizia Curţii Supreme a României
Cântăreaţa medaliată
Celebră dansatoare, actriţă şi cântăreaţă de origine americană, Josephine Baker (1906-1975) a acţionat ca agentă pentru Aliaţi în timpul celui de al Doilea Război Mondial, fiind distinsă cu numeroase ordine şi medalii. Generalul american George Patton îi apreciază meritele, arătând că “ne-a ajutat cu atâta eroism”.
Distinşi de ambele tabere
O asemenea situaţie paradoxală s-a întâlnit în cazul unor agenţi dublii, cum a fost Juan Pujol Garcia (Garbo) (1912 – 1988) care a contribuit la “intoxicarea” serviciilor de informaţii ale Germaniei cu privire la locul debarcării Aliaţilor pe continent.
Şi alt agent dublu, de altfel celebru, Dusan “Dusko”(Popov (1912-1981), care a contribuit de asemenea la “derutarea” armatei germane cu privire la locul debarcării forţelor Aliate în Franţa („Operaţiunea Fortitide”), a fost distins cu un important ordin britanic. Cu această ocazie a declarat: „Fiecare medalie are două feţe”…
„Spionii atomici”…pentru Uniunea Sovietică au constituit una din cele mai importante „arme” pentru dobândirea secretelor producerii bombei atomice, unii din fiind recompensaţi cu ordone şi medalii.
Astfel, în timp ce, în Statele Unite, omul de ştiinţă Harry Gold (1912-1972) a fost condamnat la 30 de ani de închisoare pentru transmiterea de „secrete atomice”, Uniunea Sovietică i-a acordat ordinul “Steaua Roşie”.
Acelaşi ordin i-a fost acordat unei alte agente activă în „spionajul atomic”, Leontine Lona Cohen (1913 –1992).
Cu înalte ordine şi medalii sovietice a fost distins Semion Semionov (1911-1986) pentru
„meritul” de a fi constituit reţele de „spioni atomici” în Statele Unite.
Asemenea distincţii i-au fost acordate şi lui Vasili Mikhailovici Zarubin (1894–1972), care, împreună cu soţia sa, Elesaveta, a reuşit să obţină informaţii tehnico-ştiinţifice de mare importanţă din domeniul atomic care vor contribui la întărirea puterii militare a URSS.
Cel mai important „spion atomic” Klaus Fuchs (1911-1988) a fost distins în Republica Democrată Germană, unde se refugiase după ce îşi ispăşise condamnarea de 15 ani închisoare, cu „Ordinul Karl Marx” şi „Premiul Naţional”.
Înmormântaţi la Cimitirul Naţional din Arlington... cu onoruri militare, au fost şi unii agenţi din cadrul CIA. Astfel, de o asemenea onoare s-a bucurat William Buckley (1928-1985), agent CIA în Liban, asasinat de un comando al „Jihadului islamic”, organizaţie teroristă. Mai ciudat a fost cazul militarului american Jack Dunlap (1927-1963) , căruia i s-a acordat o asemenea onoare după sinuciderea sa, pentru care ulterior soţia sa să descopere documente care dovedeau că el acţionase, de fapt, ca spion pentru URSS.
O placă în memoria…diplomatului Igor Guzenko (1919-1982) a fost instalată în Canada unde defectarea sa a dus la arestarea în această ţară a 39 de suspecţi, dintre care 18 au fost condamnaţi pentru „spionaj atomic”. De asemenea, informaţiile furnizate el Guzenko au contribuit ulterior la arestarea unora din membri „grupului de la Cambridge” şi a lui Klaus Fuchs. În general, se apreciază că defectarea lui Guzenko a contribuit la declanşarea Războiului Rece.
„Erou al Războiului Rece”… este titlul care i-a fost atribuit neoficial de autorităţi şi personalităţi din SUA ofiţerului polonez Ryszard Kuklinski (1930-2004) pentru faptul de a fi transmis agenţiei CIA, în perioada 1972-1981, 40.000 de documente secrete referitoare la forţele Pactului de Varşovia. Între aceste documente s-a aflat memoriul de analiză strategică militară cu privire la posibilitatea izbucnirii unui război mondial, ca urmare a unui prezumtiv atac al URSS. Informaţii transmise de Kuklinski au constituit una din principalele cauze ale schimbării strategiei SUA în Europa şi, în general, a organizaţiei NATO. În Polonia, a fost condamnat la moarte în contumacie în 1984. După căderea regimului comunist, sentinţa este anulată şi este repus în drepturile sale cetăţeneşti şi militare. Nici după 1989, Kuklinski nu s-a bucurat de o recunoaştere a importanţei activităţii sale, primind sprijin moral doar din partea papei Ioan Paul II care l-a invitat într-o vizită privată la Vatican, după ce doi dintre fiii lui Kuklinski aflaţi în SUA mor în condiţii suspecte. Singurele recompense fiind acordarea cetăţeniei americane, ca şi faptul că, după moarte, cenuşa îi este depusă într-un cimitir militar.
Medalia CIA…i-a fost acordată agentului Robert Baer Booker (1952-) pentru activităţile informative desfăşurate, timp de 30 de ani, în India, Liban, Maroc şi Irak, de unde a fost retras deoarece intenţiona să organizeze asasinarea lui Saddam Hussein, şi pledase pentru o intervenţie a SUA în Irak, acţiuni pe care Statele Unite le vor desfăşura de fapt în perioada următoare. Dezamăgit, Baer Booker demisionează şi publică o serie de volume în care adoptă o atitudine critică faţă de acţiunile CIA care totuşi îi va acorda, ca o recunoaştere târzie, „medalia de argint”.
„Eroi naţionali”… au fost declaraţi, în 2015, cei cinci spioni cubanezi repatriaţi după o îndelungată detenţie, din 1998, în închisorile americane. Cu această ocazie, au fost felicitaţi de însuşi Fidel Castro, iar preşedintele Raul Castro le-a acordat o medalie ca „eroi naţionali”.
De un tratament similar se bucuraseră în 2010 membrilor unei reţele de agenţi ai Federaţiei Ruse care fuseseră demascaţi şi „schimbaţi”. Aşa cum se consemnează într-un comunicat al Preşedinţiei Federaţiei Ruse, "O ceremonie a avut loc la Kremlin, pentru a le acorda unor membri ai SVR (Serviciul de informaţii externe) cele mai înalte distincţii ale ţării, inclusiv agenţilor de informaţii care au lucrat în Statele Unite până la revenirea lor în Rusia”.