EGIPTUL GRECO-ROMAN: REȘEDINȚA CLEOPATREI DIN ANTIRODOS

Probabil că una dintre cele mai disputate probleme în perioada recentă cu privire la Egiptul greco-roman rămâne existența unui palat al reginei Cleopatra în zona orașului Alexandriei. Este acesta o certitudine sau doar o reinterpretare a rolului artefactelor găsite în zona portului Alexandrei? Franck Goddio, cercetătorul care a dat curs lansării acestor interpretări, pare să fie convins de ceea ce a descoperit, consemnând, totodată, importanța acestui presupus palat în rândul reședințelor regale din Egipt. Cu toate acestea, există un corp distinct al istoricilor care tratează cu reticență afirmațiile acestea, evidențiind numeroase neconcordanțe existente în această teorie, expusă de Frank Goddio.

În cele ce urmează se vor prezenta mai multe aspecte ce privesc teoria înaintată de Frank Goddio, analizând descoperirile făcute dar și eventualele exagerări care au dus la formarea acestui mit în jurul palatului Cleopatrei. În același timp se va contura o variantă diferită de interpretare a existenței acestui palat, care din punct de vedere al atestărilor istorice este mai plauzibilă decât cea consemnată inițial de către cercetători și care totodată tinde către scepticismul afișat de acea minoritate a specialiștilor, ce contestă importanța exagerată a descoperirii făcute în zona Alexandriei.

Unde, cum și de ce?

Cu privire la locația presupusului palat al Cleopatrei, mai mulți scriitori antici, printre care Herodot și Strabon, vorbesc despre situarea unei astfel de reședințe în centrul portului Alexandriei, pe o insulă numită Antirodos, o insulă mică dar care ocupa o poziție strategică în orașul Alexandria, în centrul zonei portuare, de altfel, centrul economic al orașului și principala poartă de legătură cu restul lumii. Numele insulei, după cum de altfel ne indică Strabon, este rezultatul unei rivalități dintre această insulă și insula din Grecia, Rodos.

Contextul descoperirilor cercetătorului francez, Frank Goddio, este, tocmai acesta, al scrierilor antice. Ghidându-se după cele scrise de însuși Strabon și folosind tehnică și echipament de ultimă generație, acesta a reușit în jurul anilor 1990 să identifice artefacte a căror prezențe părea să confirme existența unei reședințe pe insula Antirodos și propriile păreri cu privire la situarea acestei reședințe. Pe lângă această descoperire, au mai fost găsite rămășițe ale unui templu al zeiței Isis dar și angrenaje ale unui doc și a unei porți de intrare în complexul existent pe întinderea insulei. Descoperirile confirmă cu certitudine dimensiunile insulei, care așa cum presupuseseră specialiștii erau reduse, lucru de altfel reiterat și de dimensiunile artefactelor găsite in timpul expediției subacvatice întreprinse.

Media intervine în ecuație

O amplă campanie media a preluat puținele informații disponibile imediat după realizarea descoperirii și a popularizat, adesea, în mod eronat aceste informații, umplând golurile informaționale cu speculații sau teorii. Acesta este modul prin care descoperirea a ajuns să capete faimă și să atragă și mai multe teorii ale persoanelor nespecializate, cu privire la importanța sa în contextul mai larg al domniei Cleopatrei și al Egiptului greco-roman. Probabil singurul ajutor pe care aceste informații eronate l-au adus a fost cel financiar pentru expedițiile întreprinse, în continuare, de cercetare subacvatică. Această faimă a descoperirii a atras negreșit și diferiți sponsori care au ajutat în progresul cercetărilor.

Dincolo de această faimă, greu justificabilă, este cu adevărat această descoperire atât de importantă? Deși descoperirea este una de amploare, pentru Cleopatra și pentru perioada greco-romană aceasta are foarte mică importanță. Palatul, în fond, nici măcar nu este construit special pentru Cleopatra. Construcția se presupune că era în picioare cu aproximativ 200 de ani înainte ca aceasta să fie născută. Mai mult, mărimea palatului dar și dimensiunile modeste ale celorlalte clădiri/artefacte ar indica o importanță relativ scăzută a acestei reședințe în raport cu altele, împrăștiate pe teritoriul statului egiptean.

În același timp cercetătorul pare să fi direcționat activitatea sa strict în direcția cunoștințelor și perspectivelor personale, formate anterior descoperirii, omițând schimbările ce le-au presupus celelalte descoperiri conexe descoperirii palatului Cleopatrei. Descoperirea templului este un indice al importanței insulei din punct de vedere religios, atunci când este pusă în legătură cu descoperirea templului zeiței Isis. Insula reprezintă un sanctuar al zeiței Isis și are ca scop întărirea legăturii dintre însăși Cleopatra și această zeitate.

O reședință mai puțin importantă

În acest context, palatul servește ca loc de acomodare pentru regină, cu scopul de a o plasa în proximitatea ceremoniilor religioase ca principal participant la acestea sau ca simplu supraveghetor asupra demersurilor și procedurilor efectuate în procesiunile religioase. Nu este de neglijat nici opinia cercetătorilor cu privire la participarea Cleopatrei la procesiunile religioase ale zeiței, îmbrăcată în veșmintele acesteia și fiind văzută ca reprezentarea divinității Isis în Egipt, lucru care ar explica existența templului în apropierea palatului de pe insula Antirodos.

Prezența intrării ceremoniale întărește această perspectivă, a insulei ca scenă de desfășurare a diverselor evenimente religioase, în special centrate în jurul zeităților Isis și Osiris. Docurile de mici dimensiuni contribuie și ele la evidențierea fluxului mic de persoane care traversa această insulă (probabil doar reprezentanți ai clerului și ai regalității) precum și la justificarea scopului insulei, care era unul mai degrabă simbolic și nu funcțional propriu-zis. De altfel, această teorie a rolului religios al așezărilor în cadrul complexului insulei Antirodos este întărită și de situarea insulei în cadrul portului principal al Alexandriei.

O poartă către lume și o zonă de acces pentru multe culturi străine, insula putea reprezenta o personificare a măreției Egiptului și a puterii regale, o personificare pe care datorită poziției insulei în golful Mării Mediterane, o lume întreagă o putea vedea. Acest lucru era benefic regalității, care în acest fel își sporea autoritatea pe plan intern dar și poziția pe plan extern. O bună parte din această faimă este adusă și de prezența orașului Alexandria, a cărui bogată istorie a însemnat în egală măsură sporirea autorității regale care s-a identificat drept singura capabilă să continue moștenirea istorică a orașului în cadrul statului egiptean.

O concluzie anticipabilă

Prin urmare, deși o realitate, importanța acestui palat este mult exagerată în contextul celorlalte descoperiri din Egipt, fie ele din aceiași perioadă sau nu. Palatul, sau mai bine zis reședința regală, a fost un loc destinat găzduirii regalității în vederea manifestării prezenței regale din acest complex sacru, în cadrul căruia erau desăvârșite numeroase ceremoniale pentru divinitățile Isis și Osiris. Tot aici regalitatea, folosindu-se de poziția avantajoasă, putea să își transmită mesajul propagandistic cu privire la măreția dinastiei conducătoare din Egipt.

În acest context, importanța exagerată a acestui palat pare să fie rezultatul unei campanii mediatice care a trunchiat sau completat în mod eronat informații și date istorice, având drept rezultat dezinformarea publicului. În ciuda succeselor pe plan financiar ale acestei campanii, media pare că a contribuit la crearea unei confuzii generale în rândul societății, care nu a putut decât să dăuneze acesteia pe termen lung. Palatul Cleopatrei, care în mod ironic nici nu este dedicat la origini acesteia, este o descoperire a cărei explicații contextuale trebuie privită cu scepticism, analizată și demonstrată pentru a elimina orice inadvertență care ar mai putea exista cu privire la aceasta, în acest moment.

Bibliografie:

· Cleopatra's Palace: In Search of a Legend by Laura Foreman