Diploma╚Ťia Bizantin─â: Arta de a Supravie╚Ťui jpeg

Diploma╚Ťia Bizantin─â: Arta de a Supravie╚Ťui

­čôü Istoria Bizan╚Ťului
Autor: Andrei R─âdulescu

├Än timp ce diploma╚Ťia bizantin─â era recunoscut─â pentru caracterul s─âu ceremonial, etalarea luxului ╚Öi a bog─â╚Ťiei, precum ╚Öi pentru stilul s─âu manipulativ ╚Öi viclean, toate aceste aspecte reprezentau doar reac╚Ťiile ra╚Ťionale ale bizantinilor la un context strategic defavorabil. ├Än special, pentru c─â bizantinii nu se puteau baza pe o capacitate militar─â cople╚Öitoare, ei erau nevoi╚Ťi s─â apeleze la diploma╚Ťie pentru a-╚Öi atinge dou─â obiective majore. Unul era s─â-╚Öi asigure securitatea prin eliminarea riscului de r─âzboi cu puterile ├«nvecinate [1], iar al doilea obiectiv era s─â-╚Öi men╚Ťin─â statutul imperial, mo╚Ötenit de la Roma. Cea mai important─â ├«ncercare pentru bizantini era s─â men╚Ťin─â un echilibru ├«n rela╚Ťiile cu puteri ├«nvecinate, care amenin╚Ťau s─â declan╚Öeze invazii aproape din toate direc╚Ťiile, iar singura lor resurs─â era legitimitatea mo╚Ötenit─â de la romani, ca posesori ai coroanei imperiale.

Pentru a suplimenta deficien╚Ťele generate de lipsa unei for╚Ťe militare considerabile, bizantinii au pus la punct c├óteva strategii diplomatice:preferin╚Ťa pentru sublim ╚Öi venera╚Ťie, ├«n locul terorii ╚Öi a fricii, folosirea intensiv─â a lingu╚Öirii ╚Öi a mitei, precum ╚Öi dezvoltarea re╚Ťelei de spionaj. Aceste strategii erau menite s─â manipuleze climatul interna╚Ťional de securitate, prin ajustarea avantajelor pe care le aveau adversarii ╚Öi prin ob╚Ťinerea informa╚Ťiilor relevante despre ace╚Ötia.

clipboard01 10 jpg jpeg
Detaliu dintr-un manuscris, care ├«l ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â pe un ambasador bizantin ├«n misiune la liderul arabilor. ├Än cazul de fa╚Ť─â, ambasadorul este Ioan Syggelos/Grammaticos, patriarh de Constantinopole.

Detaliu dintr-un manuscris, care ├«l ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â pe un ambasador bizantin ├«n misiune la liderul arabilor. ├Än cazul de fa╚Ť─â, ambasadorul este Ioan Syggelos/Grammaticos, patriarh de Constantinopole.

Cel mai evident exemplu al strategiei de promovare a venera╚Ťiei este reprezentat de convertirea Imperiului la cre╚Ötinism, ceea ce-i conferea ├«mp─âratului o combina╚Ťie de putere divin─â (religioas─â) ╚Öi secular─â (politic─â). Astfel, Imperiul Bizantin nu devenea doar centrul lumii (datorit─â statutului hegemonic mo╚Ötenit), ci ╚Öi reprezentantul divinit─â╚Ťii. ├Än consecin╚Ť─â, to╚Ťi ceilal╚Ťi lideri politici erau for╚Ťa╚Ťi s─â se pozi╚Ťioneze sub statutul imperial, iar cei ce ar fi atacat Imperiul urmau s─â se a╚Ötepte la m├ónia divin─â, pentru c─â acesta reprezenta cea mai important─â autoritate de pe p─âm├ónt, singura din lume pe care ├«mp─âratul ├«nsu╚Öi o fondase. Strategia poate fi interpretat─â ca o metod─â mai ciudat─â de descurajare. Aceasta folosea structura ierarhic─â ╚Öi autoritar─â ├«nr─âd─âcinat─â ├«n cre╚Ötinism, pentru a descuraja puterile str─âine s─â atace ├«n orice fel Imperiul Bizantin. Pentru a spori eficacitatea acestei strategii, liderii bizantini ├«╚Öi sporeau num─ârul ÔÇŁsupu╚ÖilorÔÇŁ prin convertirea p─âg├ónilor la cre╚Ötinism.[2]

clipboard02 4 jpg jpeg
Creștinarea rușilor din Kiev, din anul 867, a consemnat succes diplomatic răsunător pentru bizantini.

Creștinarea rușilor din Kiev, din anul 867, a consemnat succes diplomatic răsunător pentru bizantini.

├Än timp ce aceast─â metod─â avea ╚Öi efectul secundar de a conferi bazele religioase pentru manevrele diplomatice, ea f─âcea de fapt parte dintr-o strategie mai mare, anume de a-i cople╚Öi pe emisarii vizitatori cu manifest─âri sclipitoare. Astfel, ├«ntreaga procedur─â ╚Öi practic─â a diploma╚Ťiei bizantine era menit─â s─â s─â-i impresioneze pe vizitatorii str─âini prin expunerea unei superiorit─â╚Ťi absolute, a luxului ╚Öi bog─â╚Ťiei. Aici era inclus─â ╚Öi practica bizantinilor de a-i consemna pe emisarii str─âini afla╚Ťi ├«n misiune la Constantinopole ├«n fort─âre╚Ťe ├«n care nu puteau afla nimic despre ├«mprejurimi, ci puteau doar s─â admire parade militare maiestuoase. Tot ├«n cadrul acestor eforturi ale liderilor bizantini de a impresiona emisarii str─âini erau incluse ╚Öi arhitectura imperial─â somptuoas─â, ospe╚Ťele luxuoase ╚Öi piesele de divertisment.[3] Un alt motiv pentru care bizantinii ╚Öi vene╚Ťienii practicau toate aceste ceremonii luxoase era c─â emisarii se autofinan╚Ťau adesea pentru aceste misiuni. Astfel, comercian╚Ťii erau cei mai viabili candida╚Ťi pentru a deveni emisari, pentru c─â erau printre pu╚Ťinii care ├«╚Öi permiteau s─â finan╚Ťeze asemenea  c─âl─âtorii ╚Öi pentru c─â aveau experien╚Ťa drumurilor ├«ndelungate. Totu╚Öi, erau c├óteva probleme ├«n ceea ce prive╚Öte angajarea comercian╚Ťilor ca reprezentan╚Ťi diplomatici. ├Än primul r├ónd, pentru c─â ace╚Öti comercian╚Ťi c─âl─âtoreau, de regul─â, ├«n caravane, ei erau ╚Öi foarte len╚Ťi pentru cazul ├«n care era nevoie de transmiterea urgent─â a unui mesaj. ├Än al doilea r├ónd, comercian╚Ťii nu erau dispu╚Öi s─â se angajeze ├«n misiuni periculoase sau de durat─â. Ei puteau s─â-╚Öi continue activit─â╚Ťile comerciale ├«n mod normal, iar profiturile personale erau ├«ntotdeauna mai importante. ├Än al treilea r├ónd, angajarea comercian╚Ťilor era un gest care putea fi privit ca o insult─â de c─âtre prin╚Ťul vizat de misiunea diplomatic─â.[4] Ca o solu╚Ťie la toate aceste probleme, diploma╚Ťia bizantin─â asocia onoarea ╚Öi valorile simbolice cu misiunile diplomatice.

clipboard03 4 jpg jpeg
Principalele rute comerciale din Europa

Principalele rute comerciale din Europa

Foto 3ÔÇô Principalele rute comerciale din Europa.

├Än acest context, protocolul ceremonial luxos a ajuns un standard al practicii diplomatice bizantine. Influen╚Ťa bizantin─â ├«n ceea ce prive╚Öte procedurile diplomatice au fost transmise mai departe Vene╚Ťiei ╚Öi Genovei (alia╚Ťi ai bizantinilor datorit─â rela╚Ťiilor comerciale), care, la r├óndul lor, au r─âsp├óndit tradi╚Ťia mai departe, ca ÔÇŁsistemul diplomatic italianÔÇŁ c─âtre restul Europei. Vene╚Ťienii din perioada renascentist─â p─âstrau o lucrare numit─â Libro Ceremoniale, care oferea detalii exacte despre ceremoniile ce trebuiau practicate pentru fiecare tip de demnitar, un fel de manual pentru procedurile diplomatice ├«n func╚Ťie de rangul oaspe╚Ťilor.

O a doua metod─â implica lingu╚Öelile ╚Öi mituirea. Acestea jucau deja un rol crucial ├«n Europa, ├«n vederea form─ârii de alian╚Ťe ╚Öi asigur─ârii unui echilibru al puterii, iar bizantinii le foloseau pentru a influen╚Ťa frontiere ╚Öi ierarhii tribale ╚Öi na╚Ťionale. ├Än mod special, aceast─â metod─â presupunea cump─ârarea sus╚Ťinerii din partea puterilor ├«nvecinate, precum ╚Öi provocarea rivalit─â╚Ťii ├«ntre despo╚Ťi ├«nvecina╚Ťi, pentru a le sl─âbi puterea acestora.[5]O strategie apropiat─â presupunea ╚Öi luarea de ostatici. Membri ai familiilor regale primeau ├«n mod regulat cererea de a sta la Constantinopole, o practic─â mo╚Ötenit─â de bizantini de la romani, care foloseau ostaticii de rang ├«nalt pentru a impune diverse condi╚Ťii ├«n tratatele de pace.[6]

O a treia metod─â diplomatic─â era spionajul. Primele dou─â metode de ajustare a puterii rivalilor erau posibile numai dac─â ├«mp─âra╚Ťii bizantini erau informa╚Ťi complet ├«n leg─âtur─â cu preferin╚Ťele, inten╚Ťiile ╚Öi capacit─â╚Ťile statelor ├«nvecinate. Astfel, culegerea ╚Öi organizarea informa╚Ťiilor aveau o importan╚Ť─â deosebit─â.

Av├ónd ├«n vedere deficien╚Ťa militar─â a bizantinilor, diploma╚Ťii nu aveau un rol principal de mesageri sau de oratori, ci mai degrab─â de a culege informa╚Ťii relevante despre situa╚Ťia politic─â din teritoriile ├«n care erau trimi╚Öi. Astfel, diploma╚Ťia bizantin─â func╚Ťiona ca un serviciu de culegere ╚Öi analiz─â de informa╚Ťii. Trebuie men╚Ťionat c─â, ├«n antichitate, emisarii orientali aveau rolul de a purta mesaje ├«ntre liderii politici ╚Öi de a duce negocierile diplomatice, ├«n timp ce acela al emisarilor greci era de a func╚Ťiona ├«n principal ca oratori. Astfel, se poate afirma c─â diploma╚Ťia nu ╚Öi-a dezvoltat func╚Ťia informa╚Ťional─â p├ón─â c├ónd Imperiul Bizantin nu a dat diploma╚Ťilor s─âi misiuni de spionaj. Rolul informa╚Ťional al diploma╚Ťilor din aceast─â etap─â de dezvoltare a diploma╚Ťiei nu era complet separat de rolul spionajului. Pentru c─â prima sarcin─â a diploma╚Ťilor era de a descoperi secrete la cur╚Ťile unde erau trimi╚Öi, Abraham de Wicquefort, un teoretician al diploma╚Ťiei franceze din secolul XVII, s-a referit la un amabasador ca un ÔÇŁspion onorabilÔÇŁ.[7]P├ón─â ├«n perioada modern─â, un ambasador juca simultan rolul de diplomat ╚Öi pe cel de spion. Toate aceste detalii sunt reflectate de existen╚Ťa unei agen╚Ťii guvernamentale a diploma╚Ťiei bizantine, numit─â Skrinion Barbaron(Oficiul pentru Barbari), un fel de minister al afacerilor externe. Skrinion Barbaronse ocupa at├ót de afacerile diplomatice, c├ót ╚Öi de activit─â╚Ťile de spionaj, fiind astfel consioderat primul serviciu de spionaj din istorie.

Rolul informa╚Ťional al diploma╚Ťiei este scos ocazional ├«n eviden╚Ť─â, ajut├óndu-i, de exemplu, pe liderii politici s─â evite costurile unor r─âzboaie pe care nu le-ar putea c├ó╚Ötiga cu siguran╚Ť─â. Culegerea ╚Öi analiza informa╚Ťiilor privind preferin╚Ťele, inten╚Ťiile ╚Öi capacit─â╚Ťile militare ale poten╚Ťialilor inamici erau cele mai importante unelte ale diploma╚Ťiei bizantine ╚Öi au salvat ├«ntotdeauna Imperiul de pre╚Ťul enorm al r─âzboaielor. ├Änainte de 1453, bizantinii nu mai ├«nregistraser─â succese militare majore de mai mult de 150 de ani deficien╚Ťele sale militare fiind foarte mari. Pentru ei, diploma╚Ťia func╚Ťiona ca o metod─â de a determina dac─â problemele curente erau destul de critice pentru a merita efortul unei b─ât─âlii. P├ón─â la urm─â, spre deosebire de succesorii s─âi, cea mai important─â arm─â a Imperiului Bizantin era diploma╚Ťia, nu for╚Ťa militar─â.

NOTE:

[1]Incluzând slavii, turcii, arabii și germanii

[2]Nicolson, Harold ÔÇô Evolu╚Ťia Metodelor Diplomatice, Praeger Publishing, 1977

[3]Hamilton, Keith ÔÇô Practica Diploma╚Ťiei:Evolu╚Ťia, Teoria ╚Öi Administrarea, Routledge, New York, 1995, p. 21

[4]Keens-Soper, Maurice ÔÇô Abraham de Wicquefort ╚Öi Teoria Diploma╚Ťiei├«n Diplomacy &Statescraft, Routledge, New York, 1997

[5]Nicolson Harold, op. cit.

[6]O practic─â similar─â de luare ca ostatici a membrilor familiilor aristocrate a fost adoptat─â ╚Öi de al╚Ťi dictatori notabili, precum ╚Öogunatul Tokugawa sau regele Ludovic XIV al Fran╚Ťei.

[7]Keens-Soper, Maurice, op.cit.