Dincolo de Marea Criză Economică: Avioanele gigantice ale anilor '30
Vaporul a fost mașina care în secolul al XIX-lea a transformat comerțul și mărfurile circulau în viteză și în cantități sporite. Spre deosebire de corăbii, construcțiile metalice erau rezistente și promiteau aducerea produselor la timp, impactul furtunilor fiind în scădere. Totuși, apa era un mediu care opunea rezistență când viteza era sporită și atunci visătorii s-au gândit să exploateze celălalt fluid mai puțin dens.
Aparatele de zbor și poftele celor de la putere
Avionul a fost o mașină visată de mulți proiectanți instruiți și amatori care se vedeau stăpânii cerului, dar motoarele termice ale timpului erau prea grele pentru a susține construcția mecanică și o vreme atenția a fost orientată spre dirijabilele ce erau de mari dimensiuni și puteau să învingă factorul distanță. Primul Război Mondial a revoluționat cererea și progresele s-au succedat în timp scurt. Erau structuri ușoare, din pânză și lemn, metalul apărând acolo unde era necesar.
Numai cererile militarilor au permis apariția aparatelor de zbor complet metalice. Motoarele puternice permiteau realizarea de manevre în viteză și atacarea de ținte cu ajutorul tunurilor și, mai ales, cu focul mitralierelor. Factorul viteză a fost cel care a înclinat definitiv balanța spre avion și dirijabilul a rămas poate ceva util în transporturi. Motoarele îmbunătățite zilnic și combustibilul rafinat promiteau și construcțiilor metalice să asigure o rază mare de acțiune.
Timpul a trecut și a studiile au dus la descoperirea unor noi și noi materiale, cele ce au favorizat creșterea rezistenței structurilor zburătoare în cazul sporirii maselor și, mai ales, a vitezei.
Aripile germane ale crizei
Marea Criză Economică a fost acea perioadă în care industria grea n-ar fi primit comenzi și nu mai mergea ceva bine pe plan mondial. Fenomenul devastator, care a plecat din New York-ul anului 1929, ar fi dus la închideri de fabrici și bănci, ceea ce a însemnat o creștere deosebită a șomajului. A fost un rău universal, pe larg descris de economiști și istorici renumiți. Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris cercetătorii.
Realitatea era că se construia mult și un bun exemplu ar fi avionul Junkers G-38. Primul exemplar a zburat chiar în momentul declanșării recesiunii, mai exact pe 6 noiembrie 1929, și avea o masă de 14,92 t. Era un gigant al aerului și a fost urmat de un nou exemplar. Capacitatea de transport a fost mărită de la 13 la 34 de locuri, dar putea să deplaseze și 5.000 kg de marfă.
Au fost aparate de zbor experimentale care s-au dovedit rezistente și funcționale. Al doilea exemplar a zburat până în 1941 în slujba Luftwaffe și a fost distrus în bombardament. Erau complicate și motoarele necesitau o întreținere permanentă. S-a impus chiar introducerea unor noi grupuri energetice în vederea îmbunătățirii performanțelor de zbor.
Junkers G-38 folosea inițial benzina de aviație și lua în rezervoare 3.480 de litri. Era un coșmar logistic pentru un stat ce nu dispunea de țiței în cantități mari. Apoi s-a trecut la utilizarea de motorină.
Junkers G-38 a fost un model experimental și nu putea să fie economic din cauza formei aripilor. Erau suficient de groase pentru ca proiectanții să stabilească locuri pentru pasageri în structura acestora. A fost construit atunci când apăreau, se zice în mediul științific, primele semne ale recesiunii sau chiar în timpul acesteia. Firmele și statele aveau bani, dar aceștia ajungeau în noile mașini zburătoare, cele vechi fiind lipsite de importanță și erau casate din moment ce motoarele cu abur nu aveau randament ridicat și erau deosebit de voluminoase și grele. Tot ce avea legătură cu cărbunele era eliminat fără milă și îndurare, combustibilul solid fiind păstrat pentru instalațiile industriale fixe de mari dimensiuni. Furnalele și termocentralele puteau să ardă cantități imense din sursa de energie pentru a înlocui petrolul destinat operațiunilor militare.
Orice istoric conservator poate să scrie că realizarea și folosirea a două avioane gigantice nu înseamnă că industria a primit comenzi și economia din epocă a funcționat. Apare și rezistența la nou.
Problema este pentru conservatori că proiectanții studiau intens noi modele gigantice și a apărut Dornier Do X în 1929. Alte două exemplare au fost gata în 1931 și 1932. Concurența în aviație era pur și simplu sufocantă pentru firmele care asamblarea pe vremuri multe avioane cu structuri ușoare.
Firma Dornier a primit comandă de stat și a oferit aparate ce urmau să revoluționeze transportul aerian. Cerul se întuneca atunci când apăreau coloșii de 28 de tone ce puteau transporta în condiții de lux 66 de călători, dar era suficient de încăpător pentru a zbura cu 170 de oameni la bord.
Avioanele Dornier erau un coșmar logistic în epoca în care nu se găsea petrol de aviație în cantități mari, mai ales în spațiul german. Efortul financiar a fost unul deosebit și n-a fost un succes economic atunci când era recesiune. Două exemplare au fost cumpărate de Italia fascistă, Roma fiind interesată de avioane care să asigure legătura aeriană rapidă între diferitele părți ale unui imperiu ce se afla în plină expansiune prin Africa.
Cum nici regimul fascist nu stătea bine cu banii, cele două avioane au ajuns să fie o gaură neagră pentru buget și au fost bune doar să ofere iluzia de putere a partidului totalitar. Dornier Do X a fost un eșec economic în era de recesiune. Germania a fost renumită pentru inginerii ce veneau cu idei tehnice revoluționare, dar un avion de tip Dornier Do X însemna un dezastru pentru un stat ce nu avea resurse de petrol importante în raport cu dezvoltarea industrială.
Umplerea rezervoarelor necesita 16.000 l de combustibil de calitate, cisternele timpului având 2.000 de litri. Cele 12 motoare aveau nevoie de 3.600 litri de ulei. Italia a cumpărat aparatele de zbor, dar le-a folosit în scopuri militare și de propagandă, ceea ce însemna arderea benzinei în mod inutil.
Populația planetei era estimată prin 1930 la două miliarde de suflete și cantitatea de mărfuri disponibile în orice moment era limitată. A fost normal să fie înregistrate lipsuri pentru locuitori, dar politicienii timpului erau interesați să realizeze noi tipuri de tehnică militară în vederea organizării unui război la nivel planetar. Era timpul să fie inventate avioane care să asigure transportul de luptători și armament la mari distanțe.
Stalin decide soarta lumii
Chiar dacă au fost cinci aparate de zbor ce consumau enorm, istoricii și economiștii vor spune că erau o picătură în oceanul de afaceri și nu puteau să afecteze mecanismele financiare globale. Teoriile clasice par valabile, dar în 1930 a apărut primul Tupolev TB-3. A fost prima păsărică și a urmat un stol ce nu ținea cont de recesiunea de care se vorbea în presă.
În 1932 și 1933, au fost asamblate 467 de avioane și nu se mai poate scrie că industria grea nu primea comenzi masive din partea clienților. Un aparat TB-3 era cel mai modern din lume și nu putea să fie construit decât în uzine speciale și întreținerea era un coșmar economic. Toate piesele mașinii zburătoare erau speciale și inginerii făceau permanent modificări în vederea creșterii vitezei maxime și s-a reușit trecerea de la 200 la 288 km/h.
Avionul a fost dezvoltat pentru transport și era bine ca muncitorii și țăranii sovietici să se deplaseze pe calea aerului la muncă sau la o relaxare. Realitatea era că Tupolev TB-3era un bombardier strategic ce consuma resurse de calitate, dar nu producea ceva util pentru societate. Industria grea funcționa din plin exact când în Uniunea Sovietică era o foamete cumplită cu milioane de decedați. Cerealele plecau peste frontieră și soseau mașini și materialele pentru industria militară.
Marea Criză Economică a fost o perioadă de transformări tehnice uimitoare, dar cercetătorii nu scriu prea mult despre aspectele pozitive. Există o obsesie să se inventeze texte numai despre dezastre care atrag cititorii. Goana după audiență și celebritate omoară adevărul științific și istoric. Presa contemporană și-a pus puternic amprenta pe creierul oamenilor și se caută senzaționalul prin scoaterea la lumină a tot ceea ce este negativ în societate și economie.
Elitele timpului au muncit cam mult și au luat decizii care au dus la suferințe, lipsuri și dezastre, totul în vederea pregătirii unui nou război mondial.
Marea Criză Economică a fost doar un termen de camuflare a pregătirilor de război, cele dezlănțuite în forță din 1926.
Foto sus: Avion Junkers G-38 D-2500, pe aeroportul Schiphol din Amsterdam (© Joost J. Bakker from IJmuiden, CC BY 2.0, via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
