Sensibilitatea macabr─â: Pieter Bruegel cel B─âtr├ón ╚Öi ÔÇ×Triumful mor╚ŤiiÔÇŁ jpeg

Sensibilitatea macabr─â: Pieter Bruegel cel B─âtr├ón ╚Öi ÔÇ×Triumful mor╚ŤiiÔÇŁ

­čôü Istoria unui tablou
Autor: Cosmin Ungureanu

Pieter Bruegel cel B─âtr├ón (c. 1525-1569) a r─âmas cunoscut ├«n istoria artei ca ÔÇ×pictorul ╚Ť─âranilorÔÇŁ, genial explorator al universului rural neerlandez, pe care l-a imortalizat ├«n nenum─ârate secven╚Ťe policrome, chermeze, munci sezoniere, proverbe ╚Öi nesf├ór╚Öite galerii de chipuri anonime. Exist─â ├«ns─â o sec╚Ťiune a operei sale, cu prec─âdere din ultimul deceniu al vie╚Ťii, care se sustrage vitalit─â╚Ťii agreste, spre a-l revela ca pe un lucid observator al vremurilor teribile pe care le-a traversat.  

Marele panou intitulat Triumph van den Doot, databil ├«n anii 1562-1563, este probabil cea mai frisonant─â medita╚Ťie pictural─â asupra mor╚Ťii. Structura complex─â a imaginii, implic├ónd multiple planuri de lectur─â, se constituie ├«ntr-o re╚Ťea dens─â de surse vizuale ╚Öi tradi╚Ťii iconografice (ÔÇ×Judecata de ApoiÔÇŁ, ÔÇ×triumful mor╚ŤiiÔÇŁ, ÔÇ×dansul macabruÔÇŁ), cu transparente implica╚Ťii politice, sociale ╚Öi chiar culturale. Problema pe care pictorul pare s─â ╚Öi-o fi pus, ├«n mod fundamental, este ├«ns─â╚Öi reprezentabilitatea mor╚Ťii, confrunt├ónd ÔÇô prin juxtapunere ÔÇô misterul extinc╚Ťiei (Moartea) ╚Öi realitatea ei palpabil─â (mortul).  

Moartea c─âlare

Contemplarea acestui tablou re╚Ťine mai ├«nt├ói t─âl─âzuirea cohortelor ├«ntr-un teritoriu apocaliptic ╚Öi o dubl─â mi╚Öcare: dinspre fundal spre prim-plan ╚Öi dinspre st├ónga spre dreapta. Intersec╚Ťia celor dou─â fluxuri este marcat─â de figura ÔÇ×triumf─âtoareÔÇŁ a Mor╚Ťii c─âlare, cu coasa ├«n m├óini, h─âituind mul╚Ťimea c─âtre un co╚Öciug supradimensionat. Orizontul acestui peisaj panoramic, ├«nnegurat ╚Öi aprins, este ritmat, ici ╚Öi colo, de vestigiile anihil─ârii: cor─âbii scufundate, instrumente de tortur─â, cadavre abandonate.  

Planul secund al imaginii cuprinde colectivitatea frenetic─â, ├«n vreme ce ├«n prim-plan se desf─â╚Öoar─â episoadele individuale ╚Öi detaliile terifiante: ├«n extremitatea st├óng─â, un monarh, sprijinit aproape cu delicate╚Ťe de un schelet, prive╚Öte clepsidra din care timpul i s-a scurs; pu╚Ťin mai departe, un altul sus╚Ťine un cardinal, iar ├«ntre ei, un schelet ├«n armur─â se arunc─â asupra unor gr─âmezi de galbeni. Aluzia la jaful sistematic ╚Öi birurile impuse de ├«mp─âratul Filip al II-lea ├«n numele Bisericii, prin intermediul trupelor sale de mercenari, este c├ót se poate de transparent─â.  

Moartea este omniprezent─â, ├«n toate modurile imaginabile ÔÇô decapitare, sp├ónzurare, ├«necare, strivire etc. ÔÇô iar ceea ce frapeaz─â, pe l├óng─â nivelarea aleatorie, este violen╚Ťa ei, concentrat─â vizual ├«n imaginea pelerinului c─âruia un schelet-soldat tocmai ├«i taie beregata. Frapant─â este, de asemenea, ├«ns─â╚Öi confruntarea cu moartea, marcat─â de groaz─â, stupoare, uneori de ├«mpotrivire, dar prevalent de lipsa de speran╚Ť─â. Moartea nu mai este limita tranzitorie c─âtre m├óntuire sau damnare, ci efectul anihilant al unei ÔÇ×Judec─â╚Ťi de ApoiÔÇŁ vidate de substratul cre╚Ötin ╚Öi de autoritatea oric─ârui judec─âtor.   

Viii ┼či mor┼úii, un amalgam 

Exege╚Ťii acestui tablou au remarcat inventivitatea cu care Pieter Bruegel ╚Öi-a prelucrat sursele figurative, ╚Öi cu prec─âdere cele dou─â tradi╚Ťii iconografice: a ÔÇ×triumfului mor╚ŤiiÔÇŁ, codificat─â ├«n Italia ├«ncep├ónd din secolul al XIV-lea, ╚Öi a ÔÇ×dansului macabruÔÇŁ, imagine pus─â ├«n circula╚Ťie, ├«n aceea╚Öi epoc─â, ├«n Fran╚Ťa ╚Öi ╚Ü─ârile de Jos.  

fig 1 jpg jpeg

Cea dint├ói izoleaz─â figura Mor╚Ťii, redat─â uneori chiar ├«n forma unui schelet c─âlare, precum ├«n fresca pictat─â, c─âtre 1445, ├«n curtea interioar─â a palatului Sclafani din Palermo. Pieter Bruegel ar fi putut s─â vad─â aceast─â imagine, sau o alta asem─ân─âtoare, ├«n r─âstimpul petrecut ├«n Italia, ├«n 1552-53. A extrapolat-o, ├«ns─â, multiplic├ónd-o la scara unei legiuni compacte ╚Öi cov├ór╚Öitoare. Cealalt─â tradi╚Ťie iconografic─â, septentrional─â, instaurat─â dup─â experien╚Ťa teribil─â a ciumei negre, tematiza futilitatea vie╚Ťii prin al─âturarea ├«ntre vii ╚Öi mor╚Ťi, de regul─â ├«n situa╚Ťii individuale. Un ecou revigorant al acestei iconografii ├«l reprezint─â cartea Les simulachres & historiees faces de la mort (...), publicat─â la Lyon ├«n 1538, a c─ârei faim─â rapid─â ╚Öi circula╚Ťie intens─â se datoreaz─â gravurilor dup─â desenele lui Hans Holbein cel T├ón─âr.  

Din tipologia dansului macabru subzist─â, ├«n tabloul lui Bruegel, o paradoxal─â ÔÇ×umanizareÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×resuscitareÔÇŁ a scheletelor: suprimarea omenirii nu pare a fi dec├ót pretextul pentru ├«nlocuirea ei4, chiar dac─â ├«n evident─â deriziune, de vreme ce scheletele-c─âl─âi par s─â asume rolurile victimelor. ├Än extremitatea dreapt─â jos, spre exemplu, un cuplu absorbit de muzic─â este acompaniat de un schelet, ├«n vreme ce un altul, ├«n imediata vecin─âtate, tocmai ╚Öi-a pus masca abandonat─â de un bufon. Lumea devine un infernal loc al punit─â╚Ťii eterne, amalgam├ónd viii ╚Öi mor╚Ťii, oameni transforma╚Ťi ├«n st├órvuri ╚Öi scheletele resuscitate. Aceast─â ambiguitate reflect─â tema descompunerii, la cap─âtul c─âreia scheletul ├«nlocuie╚Öte corpul animat.  

ÔÇ×Memento moriÔÇŁ

├Än secolul al XVI-lea, figura Mor╚Ťii este pretutindeni. Craniile, metaforizate ca ÔÇ×memento moriÔÇŁ, sunt inserate ├«n cele mai felurite locuri, ├«n texte, imagini, medalioane etc. Aceast─â omniprezen╚Ť─â se explic─â prin ÔÇ×sensibilitatea macabr─âÔÇŁ generat─â de catastrofele epidemice, de ororile r─âzboiului ╚Öi de moartea colectiv─â, receptat─â cu un ameste de groaz─â ╚Öi curiozitate. Problema cu care aceast─â epoc─â pare s─â se confrunte este distinc╚Ťia dintre Moarte (ca limit─â, tranzit, abstrac╚Ťie metafizic─â) ╚Öi cadavru (ca form─â de subzisten╚Ť─â a celui viu) iar ÔÇ×loculÔÇŁ de ├«nt├ólnire dintre abstrac╚Ťia ╚Öi realitatea extinc╚Ťiei este scheletul ÔÇô figur─â emblematic─â a Mor╚Ťii.  

Desc─ârnarea corpului, transformarea umanit─â╚Ťii lui vitale ├«ntr-un conglomerat de oase intr─â ├«n sfera misterului ├«n care Pieter Bruegel ├«nv─âluie ÔÇ×arcaÔÇŁ ├«ntunecat─â c─âtre care este h─âituit─â mul╚Ťimea: un spa╚Ťiu al transform─ârii, din care cei intra╚Ťi se al─âtur─â, la cel─âlalt cap─ât, legiunii de schelete.  

Acest articol a fost publicat ├«n num─ârul 219 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribu┼úie a presei ├«n perioada 22 aprilie - 20 mai 2020, dar ┼či ├«n format digital pe paydemic.com.

Cump─âr─â Acum

K4 and K1 Historia 219 aprilie 1500 jpg jpeg