Din prezent spre trecut, în linie dreaptă
În perioada 15-17 mai a avut loc la București unul dintre cele mai importante evenimente privind istoria europeană a ultimului secol: European Remembrance Symposium. Organizat la inițiativa Rețelei Europene pentru Memorie și Solidaritate, simpozionul adună anual istorici, profesori, cercetători, oameni care au un cuvânt de spus în privința istoriei. „După Marele Război. Provocări pentru Europa 1918-2018”, aceasta a fost tema celei de-a şaptea ediţii. Ce ne amintim, cum ne amintim și ce facem cu istoria după un secol?
Coincidență sau nu, România a fost aleasă drept țară gazdă pentru desfășurarea ediției anuale a simpozionului fix când sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire. Coincidență sau nu, evenimentul definitoriu pentru România anului 2018 a fost menționat vag în discursurile reprezentanților români.
Participanţii la eveniment au venit de la prestigioase academii europene – Anne Deighton de la Universitatea Oxford, Frédéric Dessberg de la Paris 1 Panthéon Sorbonne, Stefan Wolff de la Universitatea Birmingham, David Reynolds de la Universitatea Cambridge, Jörn Leonhard de la Universitatea Freiburg ş.a. – şi, timp de trei zile, la sediul Ministerului Culturii s-a vorbit despre istorie și, mai ales, s-a încercat oferirea unui răspuns obiectiv, dar și diplomat la întrebarea: Ce mai înseamnă istoria pentru Europa de astăzi?
Răspunsurile au fost variate: Marele Război piere, se pare, încet-încet, din memoria colectivă, acaparat de tragedia mai recentă a celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, potrivit participanţilor, acestei prime mari conflagrații, care a sculptat în mare parte Europa așa cum o știm astăzi, nu i s-a acordat niciodată importanța pe care chiar o merită. Profesorul Leonhard din Freiburg sublinia şi un detaliu de semantică ce ne pune pe gânduri: în Germania nu există termenul de Marele Război, ci doar Primul Război Mondial. Dar Europa de astăzi învață despre trecut pe propria piele și doar cei care cunosc istoria observă multe similarități între 1918 și 2018.
Fiecare participant la dezbateri a prezentat situația istoriei din țara lui, creând astfel contextul de a putea găsi un numitor comun în privința memoriei colective europene. S-a vorbit despre tinerii care se identifică mai mult cu conceptul modern de cetățean al Uniunii Europene și despre cum istoria, pentru mulți oameni de rând, se rezumă la poveștile bătrânilor din familie sau filme comerciale așa-zis istorice. S-a concluzionat că, privind din prezent spre trecut, istoria este liniară. Și că noi avem datoria de a învăța din ea și de a găsi cât mai multe modalități de a nu o abandona. Cât despre relația 1918-2018, acesteia i s-a pus pecetea lui Mark Twain: „Istoria nu se repetă, dar adesea rimează”.
