Dictatura comunistă și genocidul produs de deciziile centrului de putere de la Moscova în doar două luni

Perioada interbelică a fost dominată de discuții despre modul în care trebuie organizată economia și mulți specialiști au ajuns la concluzia că o soluție ce tinde la infinit prin calitate ar consta în planificarea riguroasă, științifică, realizată de către autoritățile statului.

Modelul sovietic era mult lăudat pentru că datele venite dinspre est erau uluitoare, fabricile apărând precum ciupercile după ploaie tocmai în vremea Marii Crize Economice. Situația din RSS Moldovenească din anul 1946 a demonstrat că este o iluzie acest mit al unei economii înfloritoare într-un stat totalitar și criminal precum Uniunea Sovietică.

Războiul mondial s-a încheiat la 8 mai 1945 pe meleagurile europene, dar Iosif Vissarionovici Stalin avea de dus un alt conflict cu populația din provincia proaspăt anexată. Trebuia să zdrobească orice formă de românism și de libertate. S-a dat ordin să fie strânse produsele agricole în numele îndeplinirii planurilor de stat și nu erau admise abateri de la indicațiile Kremlinului. Agenții Moscovei au strâns tot ceea ce era bun de mâncat și de calitate și localnicii au rămas să se descurce cu rămășițele jalnice. Seceta cumplită din 1946 a distrus recoltele și astfel rezervele de alimente s-au diminuat drastic. A fost absolut normal să apară foametea însoțită de creșterea mortalității.

Un document al autorităților locale, publicat încă din 2008 de către cercetătoarea Larisa Turea, vine să prezinte masacrul comis de cei ce spuneau oficial că elimină exploatarea omului de către om și fac o lume mai fericită, nouă. Au pierit în luna decembrie 1946 9.650 de localnici, ceea ce era mult în raport cu o mortalitate obișnuită de cel mult 4.000 de suflete. Luna ianuarie a anului 1947 a venit cu mari lipsuri alimentare și la capitolul medicamente, statul comunist nefiind interesat să aducă mărfuri în magazine. Trebuie precizat că statul era unicul furnizor de produse pentru comerțul interior. Coasa morții a lovit din plin și au fost răpuși 19.133 de oameni de toate vârstele, 1.507 fiind copii cu vârsta sub un an. Au dispărut astfel echivalentul a două batalioane de infanterie într-o singură lună pe timp de pace.

Numai datele din aceste luni sunt suficiente pentru a sublinia incompetența autorităților de la Chișinău și ideile criminale ale celor de la Moscova. A fost un genocid dorit pentru a înfrânge orice formă de opunere prin teroarea alimentară. Uniunea Sovietică a reușit să realizeze un permanent măcel prin menținerea unui nivel de trai scăzut și nu s-a ținut cont de numărul de victime rezultate din deciziile ce priveau înzestrarea superioară a industriei militare. Ar fi fost cereale pe piața americană sau în Argentina, dar autoritățile au refuzat să cumpere pentru întreținerea populației în vârstă, mulți bătrâni fiind atașați de România.

Ar fi necesar ca autoritățile din România, grav afectată în urma acelorași directive venite de la Kremlin, și Republica Moldova să ceară recunoașterea internațională a genocidului prin înfometare realizat în perioada 1945 – 1947 de către Stalin și comuniști după modelul Holodomorului din Ucraina.

_{Foto sus:
Iosif
Vissarionovici Stalin (foto: mil.ru)}