Declanșarea asaltului german asupra Bucureștiului, la 24 august 1944
Acțiunea de cucerire Bucureștiului a început în dimineața de 24 august 1944, prin atacurile aeriene executate de Luftwaffe asupra Palatului Regal și altor obiective din centrul orașului. În același timp, forțele germane aflate în Pădurea Băneasa, la ordinul generalului Alfred Gerstenberg, au deschis focul asupra militarilor români. În Pădurea Băneasa se aflau circa 1.500 – 2.000 de militari germani, la care se adăugau alți 4.000 concentrați în zona aerodromurilor Băneasa și Otopeni.
Prima confruntare dintre trupele germane și cele române a avut loc în zona podului Băneasa din București, unde gruparea de luptă „Gerstenberg” – sub forma unei coloane motorizate înarmate cu tunuri antiaeriene de 20 și 88 mm – a fost oprită de rezistența fermă a două escadroane de cavalerie din Regimentul de Gardă Călare și Regimentul 4 Roșiori „Regina Maria”, sprijinite de un pluton de tancuri PzKpfw 38 din Regimentul 2 Care de Luptă. În încercarea de a intra în Capitală, germanii au suferit pierderi grele, astfel că la ora 11:30 Gerstenberg i-a raportat șefului Statului-Major al Grupului de Armate „Ucraina de Sud” că „rezistența este foarte puternică și că nu se poate intra în oraș”.
Îngrijorat, Friessner a cerut Înaltului Comandament German unități de infanterie pentru întărirea forțelor germane din Muntenia, dar generalul von Grolmann a propus „să se transporte la București pe calea aerului trupe de infanterie, îndeosebi din sectorul Comandamentului Sud-Est”.
Prin urmare, comandantul Grupului de Armate „Ucraina de Sud”, în pofida propriei situații catastrofale de pe frontul din Moldova, a trimis pe calea aerului la București două companii de grenadieri germani dislocați din Focșani.
Concomitent cu acțiunile terestre desfășurate de armata germană, Luftwaffe, cu avioanele disponibile în jurul Bucureștiului, a bombardat neîncetat orașul, țintind centrele conducerii politice și militare din Capitala României.
Atacurile aviației germane au ținut aproape neîncetat pe tot parcursul zilei de 24 august. Jurnalul de operații al Comandamentului Artileriei Antiaeriene române consemna: „Cele mai puternice atacuri au fost date de formațiuni de bombardiere He-111 venind în valuri de 8-14 aparate şi care au bombardat în special centrul Capitalei”. Alături de acestea, Luftwaffe a folosit avioane de bombardament în picaj de tip Junkers Ju-87 Stuka și bimotoare Messerchmitt Bf-110, protejate de avioane de vânătoare Bf-109.
Până în seara de 24 august, bombardamentele germane au produs 89 de morţi (dintre care 27 de femei şi 8 copii), 90 de răniţi și au distrus sau avariat peste 200 de imobile. Au căzut pradă bombelor germane Palatul Regal, Ministerul Aerului şi Marinei, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de rezervă, Manutanţa Armatei, Cazarma gardienilor publici, Spitalul Filantropia, Ateneul Român, Fundaţia „Regele Carol I”, Academia Română, muzeele „Theodor Aman” şi „Grigore Antipa”, Institutul de Bizantinologie, Primăria Capitalei, Centrala Caselor Naţionale, Eforia Spitalelor, Banca Românească, hotelul Athénée Palace, Uzinele Lemaître, fabrica Leul, Tipografia Bucovina, grajdurile Hipodromului de trap și Depoul STB din Panduri. Rețelele de alimentare cu apă și energie electrică au fost afectate în mai multe puncte pe strada Izvor, Șoseaua Pandurilor, Calea Rahovei și Calea 13 Septembrie, iar cablul telefonic din strada Matei Millo a fost distrus, afectând circa 2.000 de posturi telefonice.
Rezistența germană din București este lichidată
Atacurile disperate ale aviației germane care au provocat pagube considerabile Bucureștiului nu au făcut decât să tensioneze și mai mult situația, anulând speranțele lui Gerstenberg. În ciuda intervenției Luftwaffe și a dislocării de noi trupe în zonă, precum și a atacului executat în sudul orașului de bateriile antiaeriene germane de la Măgurele și Progresul, care au încercat fără succes să intre în București, până în seara de 24 august situația din zona Otopeni-Băneasa a rămas neschimbată.
Nici personalul serviciilor militare germane din București nu a putut susține eforturile grupării de luptă „Gerstenberg”, pentru că încă din seara de 23 august, zonele în care se aflau acestea fuseseră înconjurate și izolate de către unitățile Comandamentului Militar al Capitalei. Cele mai importante erau la Școala Superioară de Război, unde se afla Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat, condusă de generalul Erik Hansen, clădirea Prefecturii de pe strada Ilfov, unde era Misiunea Militară Germană pentru Armata Aerului, în strada Eliza Filipescu, unde era Comandamentul Marinei, și în Aleea Alexandru nr. 33, unde era sediul Gestapoului.
La sediul Misiunii Militare Germane pentru Armata Aerului, unde erau însemnate efective germane, iar împrejurimile erau minate, după intense schimburi de focuri începute în zorii de 24 august, inamicul a capitulat câteva ore mai târziu. La Școala Superioară de Război, acțiunea de curățire a fost demarată în după-amiaza de 24 august, obiectivul fiind neutralizat a doua zi. Germanii și-au organizat alte puncte de rezistență la hotelul Ambasador, la Legația Germană, la sedii ale Wehrmachtului sau servicii ale Gestapoului, la depozite de muniții și ateliere de reparații, unde s-au purtat lupte până în după-amiaza de 25 august, când au fost neutralizate majoritatea obiectivelor inamice din oraș. Astfel, în numai două zile, au fost arestați toți membrii structurilor germane din București, fiind capturați aproximativ 5.450 de militari, mai mult de 1.000 de persoane din serviciul auxiliar al aviației și circa 200 de civili.
Un alt pericol care amenința gruparea de luptă „Gerstenberg” era unitatea de blindate condusă de generalul Gheorghe Rozin, dotată cu aproximativ 50 de tancuri, plus componente puternice de infanterie, care fusese trimisă de la Târgoviște spre nordul Capitalei. În prima parte a zilei de 24 august, avangarda acestei unități se afla la Crevedia și la Buftea, la o distanță de aproximativ 20 km vest de Otopeni, de unde amenința flancul stâng al trupelor lui Gerstenberg. Până în seara aceleiași zile, tancurile românești au ocupat poziții în zona localității Mogoșoaia, cu intenția de a intercepta Șoseaua București-Ploiești, pentru a izola trupele germane de la Otopeni de cele aflate în regiunea Ploiești-Valea Prahovei.
Parașutiștii români intră în acțiune
Pentru apărarea Bucureștiului au intervenit și primele subunități de parașutiști, instruite și dotate după modelul german, care aveau să primească „botezul focului” la 24 august 1944. Chiar dacă după unele surse generalul aviator Gheorghe Jienescu – ministru subsecretar de stat al Aerului – a avut intenția eliberării, cu ajutorul parașutiștilor, a mareșalului Ion Antonescu și a principalilor săi colaboratori arestați la Palatul Regal, aceștia s-au remarcat în luptele pentru eliberarea Capitalei, dovedindu-și abilitățile de trupe speciale. Astfel, Detașamentul „Comandor Anton Marin”, avându-i ca principali protagoniști pe luptătorii Batalionului de Parașutiști, a reușit să respingă gruparea de forțe germane din zona Băneasa – Pipera – Herăstrău, contribuind alături de celelalte unități ale Armatei Române la apărarea Capitalei și la dejucarea intențiilor lui Gerstenberg de a cuceri orașul.
Lor li s-au alăturat ulterior parașutiștii Detașamentului Operativ „Căpitan Mihai Țanțu”, care, cu un pluton de aruncătoare Brandt și o secție de tunuri de 57 mm, au avut misiunea de a cuceri satele Băneasa și Herăstrău, dar și clădirile de pe latura de sud a aerodromului Băneasa, până la Șoseaua București-Ploiești.
Încă din seara de 23 august 1944, în jurul orei 23.00, Detașamentului Operativ „Căpitan Mihai Țanțu” a fost pus în stare de alarmă și s-a dispus intrarea lui în dispozitiv pe aerodromurile Băneasa și Boteni, cu misiunea de a întări paza acestora și a nu permite niciunui avion german să decoleze sau să aterizeze. În dimineața de 24 august, parașutiștii din acest detașament (mai puțin plutoanele intrate deja în dispozitiv) s-au deplasat la aerodromul Pipera, intrând în subordinea comandorului aviator Marin T. Anton. Plutonul cu misiuni speciale, comandat de căpitanul parașutist Mihai Țanțu, întărit cu patru aruncătoare Brandt și cu o grupă de mitraliere sub comanda locotenentului parașutist Vasile Stancu, s-a deplasat la aerodromul Băneasa pentru scoaterea din încercuire a plutonului sublocotenentului Petre Gica. În drum spre obiectiv, a neutralizat forțele inamice instalate în clădirile cluburilor nautice de pe malul nordic al lacului Herăstrău și a reușit să iasă dintr-o încercuire, îndeplinindu-și misiunea.
25 august 1944: germanii reiau ofensiva
La 25 august, Gerstenberg a reluat ofensiva asupra Bucureștiului și, printr-o acțiune mai bine organizată și mai bine condusă, trupele germane au reușit să străpungă de la primul asalt linia de apărare română, dar înaintarea lor a fost oprită la nord de Arcul de Triumf. La ora 12.30, printr-o radiotelegramă transmisă OKW-ului, Gerstenberg recunoștea că „situația în București este foarte gravă. Ne aflăm, doar cu forțe insuficiente, la marginea de nord a Bucureștilor, în linie cu aeroportul Băneasa (3 km sud-est de Mogoșoaia) și până la marginea de nord a aeroportului Otopeni”.
Situația grupării de luptă „Gerstenberg” a devenit critică odată cu intrarea în luptă a unității de blindate a generalului Rozin, care amenința flancul stâng al forțelor germane din nordul Capitalei. Pentru a contracara acțiunea forțelor române, „Comandamentul Zonei Sud-Est” a făcut eforturi pentru a trimite de urgență în țara noastră subunități din Regimentul 4 „Brandenburg” concentrate pe aerodromul de la Kovin, lângă Belgrad. Dar din cauza dificultăților de ordin tehnic, la Otopeni au ajuns până în după-amiaza de 25 august doar 60 de parașutiști, care, în ciuda experienței lor de luptă, nu au mai putut împiedica eșecul acțiunii germane.
Atitudinea agresivă a trupelor germane și puternicele bombardamente executate de Luftwaffe asupra Bucureștiului au determinat guvernul român să declare război Germaniei în aceeași zi. Prin urmare, unitățile Comandamentului Militar al Capitalei au trecut la contraatac, simultan cu blindatele generalului Rozin, forțându-i pe germani să se retragă și să piardă controlul aerodromurilor Băneasa și Pipera. Rămase doar cu un singur aerodrom pe care se mai puteau aproviziona pe calea aerului – Otopeni –, situația trupelor generalului Gerstenberg s-a înrăutățit și mai mult după ce, la primele ore ale serii, compania căpitanului Mucha a reușit să intercepteze Șoseaua București – Ploiești la km 19, pierzând astfel legătura tactică cu restul unităților germane de pe Valea Prahovei. În același timp, Detașamentul „Colonel Niculescu” a dus lupte grele în satul Odăile, pentru a-i alunga pe germani.
În luptele din 25 august, s-au remarcat din nou subunitățile de parașutiști români, care au reușit să obțină rezultate notabile împotriva trupelor germane. Astfel, plutonul cu misiuni speciale, comandat de căpitanul Mihai Țanțu, a reușit să curețe către orele prânzului orice rezistență germană din satul și aerodromul Băneasa, cu excepția barăcilor germane. Spre seară, acesta a cucerit aproape în întregime sudul aerodromului. În același timp, au sosit pe aerodromul Pipera și celelalte efective ale Batalionului de Parașutiști aflate la Curtea de Argeș, constituindu-se Detașamentul „Căpitan-comandor Teodor Dobre”, format din Compania 8 Parașutiști (comandată de căpitan Enea Bordan), Compania 9 Parașutiști (comandată de locotenent Vasile Stancu), Compania 10 Armament Greu (comandată de căpitan Eugen Veveriță), o companie de elevi din Centrul de Instrucție al Aeronauticii, două blindate și o secție de tunuri antiaeriene ușoare.
Piloții români intervin pentru apărarea Capitalei
Concomitent cu luptele terestre, pe tot parcursul zilei de 25 august, avioanele germane au continuat să bombardeze Bucureștiul în mai multe reprize (7:30 – 9:00; 14:00-15:30; 16:00-17:30), lovind din nou centrul orașului, gara Filaret, triajul Chitila, aerodromurile Pipera și Băneasa. Potrivit rapoartelor întocmite de autoritățile militare române, în acea zi au fost aruncate asupra Bucureștiului 280 de bombe explozive și 114 bombe incendiare, care au provocat 15 morți, 41 de răniți și au distrus 18 case.
În această zi, piloții români au intervenit pentru a apăra Capitala. Locotenentul av. Ion Dobran din Grupul 9 Vânătoare nota:
„Pe Popești-Leordeni se dă alarma... Două formații de Heinkel 111 bombardează Bucureștiul, prima de cinci avioane și a doua de șase. Decolăm, deși suntem cam târziu anunțați. Ridicăm opt avioane. Mă uit în jos... E jale... Nori de praf și fum se ridică pe sute de metri în zona Palatului Telefoanelor, a Ministerului de Război și a Operei Mici. Acum nu încape îndoială, voi trage fără milă. Și am tras. Heinkelul e victimă sigură faţă de [Me-109]G. De la prima rafală, lasă dâră albă din radiatoare. Continui să trag până ce ia foc. Sunt imediat lângă Bâzu (căpitanul av. Constantin Cantacuzino, comandantul Grupului 9 – n.n.), care lovise unul și trăgea în al doilea. Din totalul de unsprezece avioane care au atacat, șase sunt lovite grav, incendiate și doborâte. Revin pe linia de centură... Cineva anunță formații de Stukas (Ju-87 Stuka – n.n.), la 3.500 m, intră în Capitală pe la Nord. Avem 4.200 m. Sub un plafon subțire de nori şi drept în față găsesc formația și mă țin scai de ele în atac. Avioanele inamice se zbat ca peștii. O «Știukă» e lovită. Le văd cum se răstoarnă grăbite peste Pipera. ACA-ul nostru trage grozav de dens și nemții nu pot viza liniștiți pentru că sunt atacați de vânătoare din spate, așa că indirect am contribuit mult la faptul că nu au realizat mare lucru aici la Pipera. Aș mai fi insistat, dar erau prea dese exploziile propriului nostru ACA și, cum terminasem aproape toată muniția, m-am întors la bază”.
Tot în aceeași zi, alte șase aparate inamice au fost doborâte de piloții din Grupurile 7 și 2 Vânătoare în zona Otopeni-Pipera.
Atacurile aeriene au continuat în noaptea de 25 spre 26 august, când avioanele germane au provocat alte distrugeri în zona gării Chitila-Triaj, Atelierelor CFR, Grivița, Bucureștii Noi și pieței Chibrit.
Acest text este un fragment din articolul „Luptele pentru apărarea Bucureștiului (24-27 august 1944)”, publicat în numărul 47 al revistei Historia Special (revista:special/47) este disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 iunie - 27 septembrie 2024, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Palatul Regal (fotografiat din clădirea Fundației „Regele Carol I”), avariat de bombardamentele aviației germane
Mai multe pentru tine...
