De la regii antici, la Trump și Xi: Când au început oamenii să își strângă mâna? Și de ce?

La 14 mai 2026, președintele Statelor Unite, Donald Trump, și președintele Chinei, Xi Jinping, și-au strâns mâna timp de 14 secunde în fața Marii Săli a Poporului din Beijing. Aproape imediat, diverși comentatori au început să interpreteze semnificația acestui gest.

O scurtă privire asupra istoriei strângerii de mână dezvăluie însă complexitatea simbolismului asociat acestui gest.

Strângerea de mână poate fi urmărită până în societățile antice, însă originile sale exacte rămân oarecum misterioase. Se spune adesea, deși este dificil de demonstrat, că gestul a apărut ca un simbol al bunei credințe, participanții arătându-și mâinile pentru a demonstra că nu poartă arme.

O altă teorie susține că mișcarea de scuturare avea rolul de a face să cadă eventualele arme ascunse în mâneci, ceea ce ar diminua oarecum valoarea gestului ca expresie a încrederii.

Diplomația asiriană

Cea mai veche reprezentare cunoscută a unei strângeri de mână datează din secolul al IX-lea î.Hr. și ilustrează o demonstrație diplomatică de unitate.

Salmanasar al III-lea îl întâmpină pe Marduk-zakir-șumi, regele Babilonului (© Wikimedia Commons)

Pe un basorelief din calcar descoperit în actualul Irak, regele asirian Salmanasar al III-lea și regele Marduk-zakir-șumi, sunt reprezentați strângându-și mâinile, simbolizând reînnoirea relațiilor de tratat dintre Babilon și Asiria, precum și alianța dintre cei doi conducători.

Relațiile dintre cele două mari puteri mesopotamiene fuseseră mult timp problematice, însă imaginea pașnică a strângerii de mână a rămas în această reprezentare artistică, chiar dacă rivalitatea continua să mocnească.

Salut, dar și rămas-bun

Deși este considerată mai ales un semn de salut, strângerea de mână a fost folosită și ca un puternic gest de despărțire.

În arta Greciei clasice, reliefurile funerare îi înfățișează pe cei morți strângând mâinile celor vii. Acest motiv este cunoscut sub numele de dexiosis, care înseamnă „unirea mâinilor drepte”. El marchează sfârșitul legăturii fizice dintre cele două persoane, dar și continuarea afecțiunii lor în viața de apoi.

O dexiosis (strângere de mână) într-un context funerar, pe un ulcior grecesc (© Wikimedia Commons)

Strângerea de mână putea avea și o semnificație religioasă. În Roma antică, mâna dreaptă era strâns asociată cu Fides, forța divină a încrederii și a bunei credințe, astfel încât unirea mâinilor reprezenta o legătură sacră.

„Unirea mâinilor drepte” (dextrarum iunctio) era un gest al unității care putea simboliza căsătoriile, dar și alte legături sociale și politice. Acesta era strâns asociat și cu zeița romană Concordia, personificarea divină a armoniei.

Un simbol înșelător?

Imaginea de pace și armonie sugerată de strângerea de mână nu trebuie întotdeauna luată ca atare; simbolismul gestului poate fi folosit și pentru a ascunde o relație aflată în dificultate. Împărații romani Caracalla și Geta oferă un exemplu clar.

După moartea tatălui lor, împăratul Septimius Severus, în anul 211 d.Hr., cei doi frați au condus împreună imperiul. Imaginile oficiale îi prezentau cu mâinile drepte întinse într-un gest de armonie.

Totuși, înainte de sfârșitul acelui an, Caracalla complota deja la uciderea fratelui său. El a organizat o întâlnire cu Geta sub pretextul unei împăcări, iar Geta a fost ucis, se spune, chiar în brațele mamei lor.

Nici măcar între eroi o strângere de mână nu garanta un final fericit. În arta greacă antică, Heracle este reprezentat strângând mâna centaurului Pholos, simbol al unei primiri călduroase. Din păcate, salutul lor se termină tragic: Heracle este atacat de centauri aflați în stare de ebrietate, iar Pholos moare după ce este lovit de o săgeată otrăvită.

Politicieni în căutarea imaginii perfecte

Mai aproape de zilele noastre, politica australiană are propria sa versiune (mult mai puțin sângeroasă) a strângerii de mână cu final nefericit. În ajunul alegerilor federale din 2004, liderii celor două mari partide, Mark Latham și John Howard, s-au întâlnit în fața studiourilor ABC.

Strângerea de mână exagerată a lui Latham a oferit un moment spectaculos pentru presă, însă este considerată în general o greșeală. Partidul său a pierdut alegerile, iar imaginea a rămas puternic întipărită în memoria alegătorilor.

În arta asiriană, strângerea de mână este reprezentată static. În politica modernă însă, ea este filmată în mișcare, reluată în buletinele de știri, distribuită pe rețelele sociale și analizată de publicul din întreaga lume. În acest context, strângerea de mână poate deveni o demonstrație de putere.

Strângerile de mână ale lui Donald Trump sunt adesea interpretate ca teste de dominanță, caracterizate prin contacte prelungite și apropiere fizică accentuată.

Când Trump și președintele francez Emmanuel Macron s-au întâlnit la Bruxelles în 2017 (video sus), strângerea lor de mână a fost descrisă pe scară largă drept o confruntare în care ambii și-au încleștat puternic mâinile. Macron avea să caracterizeze ulterior momentul drept un „moment al adevărului”, conceput pentru a arăta că nu se va lăsa intimidat. El a declarat că a dorit să transmită că nu va face concesii – „nici măcar simbolice”.

Anul trecut, cei doi și-au strâns din nou mâinile în fața camerelor de filmat, de această dată timp de 26 de secunde.

Simbolismul asociat strângerii de mână face ca refuzul unei mâini întinse să fie deosebit de puternic. În timpul incendiilor devastatoare din Australia din vara anului 2020, prim-ministrul Scott Morrison a încercat să strângă mâna unui pompier în timpul unei vizite în orașul Cobargo, din statul New South Wales.

„Nu prea vreau să vă strâng mâna”, i-a spus pompierul. Morrison i-a apucat totuși mâna.

COVID aproape a ucis strângerea de mână

Odată cu apariția pandemiei de COVID, mulți s-au întrebat dacă noua eră va marca sfârșitul strângerii de mână. Au existat numeroase avertismente sanitare împotriva acestui gest, ceea ce a dus la popularizarea unor forme alternative de salut fizic.

Printre acestea s-a numărat și salutul prin atingerea pumnilor (fist bump), un gest cu o istorie proprie complexă. Acesta este un tip de salut asociat cu soldații afro-americani din timpul războiului din Vietnam.

Cu toate acestea, de la Asiria antică până la China modernă, strângerea de mână a rezistat. Mai mult decât o simplă formă de salut, ea reprezintă o tradiție profund simbolică, purtătoare a unei multitudini de semnificații.

_{Foto sus: Președintele SUA, Donald J. Trump, întâmpinat de președintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping, la Marea Sală a Poporului din Beijing, la 14 mai 2026 (© Official White House Photo by Daniel Torok)}