De ce se orientaseră comuniștii români interbelici spre Moscova
Cărţile şi broşurile postdecembriste despre comunismul românesc par scrise de nişte adolescenţi imberbi, care n-au găsit pe Internet explicaţia negreţii ivite în zone pitite ale corpului.
Venind vorba despre etapa interbelică a PCR, toţi autorii fac caz de orientarea către Moscova a comuniştilor români.
Văzută din perspectiva experienţei de viaţă şi de lectură, orientarea asta apare mai mult decît normală, apare logică.
Astfel:
1) Comuniştii români, scoşi în afara legii printr-o şmecherie de tip Contantin Argetoianu, erau hăituiţi de Siguranţă, exilaţi practic din România.
La ce ţări din Europa să se uite ei cu jind?
La Franţa, la Anglia, ţări care încurajau autorităţile române ca să-i prigonească pe comunişti?!
2) În URSS devenise realitate doctrina comunistă din cărţi. Şi dacă ar fi fost în legalitate, comuniştii români ar fi văzut în URSS ţara visurilor concretizate în practică.
3) URSS dicta comuniştilor români teza României Mari ilegitime. Iar comuniştii români dovedindu-se nepatrioţi, o acceptau. Şi de asta, PCR n-avea bază electorală.
Păi cum să fie patrioţi comuniştii români într-o ţară în care erau huliţi, hăituiţi?!
Foto sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej după întemnițarea din 1933 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 2/1933)
Mai multe pentru tine...
